ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 217/2021

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 599 raportat la art. 597 din C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de către condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2015

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov la data de 11.12.2020, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare privitor la Sentința penală nr. 39/F/16.11.2015 a acestei instanțe, solicitând modificarea hotărârii, în sensul de a se reține calitatea sa de complice la infracțiunea de omor și nu cea de autor al infracțiunii, menționând că, datorită acestei erori, i-a fost afectat dreptul la liberare condiționată, deși a avut un comportament adecvat.

În cadrul cererii nu a fost indicat temeiul de drept pe care aceasta se fundamentează.

La dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr. x/2015, nr. y/2017, nr. z/2018 și nr. w/64/2019 ale Curții de Apel Brașov.

Analizând contestația la executare formulată de către persoana condamnată A., Curtea de Apel Brașov a reținut că, prin Sentința penală nr. 39/F din 16.11.2015 a acestei instanțe (Dosar nr. x/2015), s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Sentința penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentințe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013, pronunțată de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare. S-a dispus transferarea condamnatului în vederea executării, într-un penitenciar din România, a pedepsei principale de 12 ani închisoare. În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-au dedus din pedeapsa principală de 12 ani închisoare pe care condamnatul A. o va executa: 1503 zile executate din pedeapsa aplicată, calculate până la data de 11.08.2015, potrivit certificatului emis de Parchetul General - Curtea cu Juri de Apel din Roma și, în continuare, durata pedepsei executate, de la 12.08.2015 la zi.

Prin Sentința penală nr. 47 din 25 august 2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. și s-a dispus a se scădea din pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pe care acesta o execută, aplicată prin Sentința penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentințe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013 de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014 și recunoscută prin Sentința penală nr. 39/F din 16.11.2015 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare, și 315 zile, ca urmare a grațierii, calculate până la data de 14.07.2015, potrivit certificatului emis de Parchetul General - Curtea cu Juri de Apel din Roma.

Prin Sentința penală nr. 29/F/2018 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus a se scădea din pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pe care condamnatul A. o execută, aplicată prin Sentința penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentințe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013 de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014 și recunoscută prin Sentința penală nr. 39/F din 16.11.2015 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare, și 45 de zile, acordate ca zile de eliberare anticipată, pentru perioada 30.12.2014 - 30.06.2015, potrivit certificatului emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Roma din 21 iunie 2017.

Prin încheierea din data de 6.04.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov, a judecătorului delegat la executări penale, s-a dispus, în baza art. 277 C. proc. pen., completarea mandatului de executare nr. 42/2015, emis la data de 25.01.2016 de către Curtea de Apel Brașov, în dosarul amintit și, în consecință, alin. (5) din mandat s-a completat cu "faptele reținute au corespondent în legislația română și realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie calificată, prevăzute de art. 188, 189 C. pen. și art. 233 - 234 C. pen.."

În raport cu obiectul cauzei, s-a constatat că, prin cererea din data de 8.03.2018 a aceluiași condamnat, s-a solicitat menționarea calității sale de complice la infracțiunea de omor și nu a celei de autor (Dosar nr. x/2018).

În cuprinsul Sentinței penale nr. 29/F din 21.05.2018 a Curții de Apel Brașov, la pagina 2, parag. 5, s-a menționat de către judecătorul cauzei că motivul contestatorului prin care solicită schimbarea încadrării juridice din omor calificat, deoarece nu este autorul omorului, ci doar complice, nu face parte din cazurile pentru care se poate formula contestație la executare.

Față de cele expuse, s-a constatat că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, în condițiile în care asupra solicitării adresate de către condamnat judecătorul s-a pronunțat anterior, prin Sentința penală nr. 29/F din 21.05.2018, statuând că aceasta nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestație la executare.

Pe de altă parte, s-a observat că Sentința penală nr. 39/F din 16.11.2015 a Curții de Apel Brașov (Dosar nr. x/2015) a fost pronunțată în procedura specială a recunoașterii hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine, procedură reglementată de Legea nr. 302/2004, aceasta întemeindu-se pe Sentința penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. sentințe 29974/2011 RGNR a Curții cu Juri de Apel din Roma din data de 18.04.2013, definitivă prin neapelare, precum și pe certificatul emis la data de 21.08.2015 în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2008/909 JAI a Consiliului din data de 27.11.2008.

Având în vedere conținutul hotărârii judecătorești, precum și al certificatului atașat dosarului nr. x/2015, Curtea de Apel Brașov a constatat că nu poate interveni în recalificarea juridică a participației penale a persoanei condamnate la comiterea faptei, în forma solicitată (reținerea calității de complice și nu a celei de autor al infracțiunii de omor), în contextul în care, prin Sentința penală nr. 39/F din 16.11.2015, s-a recunoscut hotărârea Curții cu Juri de Apel din Roma (pe baza principiului încrederii reciproce speciale în sistemele juridice ale celorlalte state, prevăzut în parag. 5 al Preambulului din Decizia-cadru amintită), aceasta bucurându-se astfel de autoritate de lucru judecat.

În atare condiții, având în vedere cuprinsul Sentinței penale nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. sentințe 29974/2011 RGNR a Curții cu Juri de Apel din Roma, precum și cuprinsul certificatului, instanța a constatat că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, nefiind incident niciunul dintre motivele cuprinse în art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Față de cele expuse, a fost respinsă contestația la executare promovată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva Sentinței penale nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 februarie 2021.

În susținerea căii de atac, în esență, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond, ca și celelalte instanțe învestite cu soluționarea contestațiilor formulate anterior de către contestator, nu a avut în vedere că traducerea mandatului de executare a pedepsei ar fi relevat calitatea de complice, și nu de autor, a contestatorului la comiterea faptei.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, contestatorul condamnat nu a indicat temeiul de drept pe care se fundamentează contestația la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare promovată de condamnatul A., motivul invocat în susținerea acesteia, referitor la forma participației penale la comiterea infracțiunii, ce ar fi trebuit reținută în sarcina contestatorului (în sensul că nu a săvârșit în calitate de autor fapta pentru care s-a dispus condamnarea de către autoritățile judiciare italiene, ci în calitate de complice), neputând fi încadrat în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate.

De altfel, prin Sentința penală nr. 39/F din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, împotriva căreia condamnatul A. a promovat contestație la executare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Sentința penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. Sentințe 29974/11 R.G.N.R. din data de 18.04.2013, pronunțată de Curtea cu Juri de Apel din Roma, Italia, definitivă la data de 23.09.2014, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare.

Hotărârea Curții de Apel Brașov sus indicată, pronunțată în procedura specială a recunoașterii hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine, reglementată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a avut la bază atât Sentința penală nr. 45/12 Reg. Gen. - 19/13 Re. sentințe 29974/2011 RGNR a Curții cu Juri de Apel din Roma din data de 18.04.2013, definitivă prin neapelare, cât și certificatul emis la data de 21.08.2015 în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2008/909 JAI a Consiliului din data de 27.11.2008.

Se reține, de asemenea, că aceeași critică, în sensul că ar fi participat la comiterea faptei în calitate de complice, nu de autor, a mai fost invocată anterior de către contestator, tot pe calea contestației la executare, asupra acestui aspect Curtea de Apel Brașov pronunțându-se prin Sentința penală nr. 29/F din 21 mai 2018, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/F din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2021.

GGC - GV