ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 327/29.10.2021, pronunțată în Dosar nr. x/2021 a Tribunalului Cluj, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., constând în interdicția de a comunica pe orice cale cu inculpații B. și C. ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 200 de metri, ca și pedeapsă complementară, iar în baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis același drept cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilind termen de supraveghere de 3 ani, fiindu-i aplicate măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței, iar în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul urma a presta 90 de zile muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria com. Petru Rareș sau Primăria Beclean, fiindu-i, totodată atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, începând cu data de 27.10.2020 și până la data de 29.10.2021.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe penale, cu privire la inculpatul A., a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj.

Prin Decizia nr. 802/A/2022 din data de 10.06.2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinței penale nr. 327/29.10.2021 a Tribunalului Cluj.

Cu privire la inculpatul A., s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 2 ani și 4 luni la 3 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție, menținând pedepsele complementare și accesorii dispuse.

În baza art. 72 din C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A. reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu din 27.10.2020-29.10.2021, în final fiind menținute dispozițiile sentinței apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

Pentru a dispune astfel, cu privire la apelul Ministerului Public vizându-l pe inculpatul A., curtea a amintit că individualizarea pedepselor este rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, iar pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Curtea a mai reținut că numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure, atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen., la individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport,cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

În continuare, instanța de apel a reținut că intimatul A. a cultivat 156 de plante de cannabis, cu masa totală în stare uscată de 43,62 kg, la domiciliul său fiind găsită cantitatea de 1,064 kg cannabis.

S-a avut în vedere că acesta este agricultor, nu are loc de muncă, nu are antecedente penale, este necăsătorit, dar și caracterul continuat al infracțiunii, care a fost derulată pe o durată de 6 luni.

În aceste condiții, raportat la caracterul continuat al faptei și cantitatea de droguri cultivată în vederea comercializării, s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei ce se va aplica inculpatului A. de la 2 ani și 4 luni la 3 ani și 2 luni închisoare, dispunându-se în privința sa executarea în regim de detenție, singura în măsură să contribuie la resocializarea viitoare pozitivă a sa.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat D. cu împuternicire avocațială aflată la fila x, la data de 18.07.2022.

În cuprinsul cererii de recurs în casație a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că hotărârea recurată este nelegală, întrucât pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată în regim de detenție, nu a fost corect stabilită, în raport, cu încadrarea juridică pentru care a fost condamnat respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (ale cărei limite sunt cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare), cu aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 (limitele se reduc la jumătate, respectiv 1 an și 3 ani și 6 luni închisoare) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, urmând a fi cuprinse între 8 luni și 2 ani și 4 luni închisoare.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 802/A din 10.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., cererea de recurs în casație a fost comunicată Ministerului Public

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, la data de 24 august 2022, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 27 septembrie 2022, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din 27 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 802/A din 10 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2023, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a susținut, în esență, că pedeapsa aplicată de curtea de apel este nelegală, fiind stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât limitele de pedeapsă trebuiau reduse cu o treime, așa cum a făcut instanța de fond, iar în ceea ce privește cererea de suspendare a executării pedepsei, a lăsat la aprecierea instanței soluția asupra acesteia.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în Casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casație declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, de instanța de apel, ca urmare a omisiunii reducerii limitelor de pedeapsă, conform art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în condițiile în care a recunoscut fapta și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane.

Prin Sentința penală nr. 327/29.10.2021 pronunțată în Dosar nr. x/2021 a Tribunalului Cluj, inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 802/A/2022 din data de 10.06.2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, iar cu privire la inculpatul A., s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 2 ani și 4 luni la 3 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție, menținând pedepsele complementare și accesorii dispuse.

Astfel, se reține că în cauză instanțele au stabilit cu titlu definitiv săvârșirea faptei imputate inculpatului, stabilind pe baza situației de fapt care nu mai poate fi contestată în actuala procedură, că inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 27.10.2020 a deținut la domiciliul său din sat Reteag, com. Petru Rareș, nr. x, jud. Bistrița-Năsăud, în vederea comercializării, cantitatea totală de 1.064,6 grame cannabis (potrivit RCTS nr. x/30.10.2020), iar în perioada primăvara 2020 - 27.10.2020, fără a se putea stabili cu exactitate momentul de început, a cultivat în vederea comercializării, pe raza jud. Bistrița-Năsăud, un număr de 156 de plante de cannabis, care cântăresc în stare uscată 43,62 kilograme (18 plante cu masa de 3,50 kilograme plante cannabis, 59 plante cu masa de 14,04 kilograme plante cannabis, 58 plante cu masa de 18,64 kilograme plante cannabis și 21 plante cu masa de 7,44 kilograme plante cannabis, potrivit RCTS nr. 12040/19.11.2020).

Înalta Curte constată că infracțiunea de trafic de droguri de risc este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar urmare aplicării procedurii simplificate, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care statuează că - "atunci când instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime", - limitele de pedeapsă pentru infracțiunea arătată sunt între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

Așadar, pedeapsa aplicată inculpatului A., în cuantum de 3 ani și 2 luni închisoare este o pedeapsă legală, ce se circumscrie limitelor legale de la 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare, în condițiile în care s-a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 359 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce conduce Înalta Curte la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin urmare, critica susținută în recursul în casație, de către recurentul inculpat A., respectiv că nu a beneficiat de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, cu consecința aplicării în mod corect a pedepselor, nu poate fi examinată prin prisma cazului de recurs invocat, întrucât curtea de apel a statuat, cu titlu definitiv, încadrarea juridică a faptei, nefiind reținute, în favoarea inculpatului A., dispozițiile legale antemenționate, potrivit cărora persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, este neîntemeiată.

Înalta Curte reține că, dată fiind natura juridică a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în fața instanțelor care soluționează fondul acuzațiilor care fac obiectul unei cauze penale.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casație la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condițiilor pentru aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 implică o apreciere din partea instanței, operațiune ce excedează acestei căi de atac și nu poate fi efectuată de instanța investită cu soluționarea recursului în casație.

Cât privește cererea formulată de recurentul inculpat A. de suspendare a executării hotărârii recurate, Înalta Curte notează că, potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii.

Așadar, textul de lege invocat prevede posibilitatea instanței, care admite în principiu cererea de recurs în casație, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței.

În considerarea acestor dispoziții legale, față de împrejurările concrete ale cauzei și stadiul procesual al acesteia, instanța consideră că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate.

Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 802/A din 10 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată,

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 802/A din 10 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.

GGC - NN