ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 pronunțată la data de 28.03.2022 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., precum și art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și mare risc.

S-a constatat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de pluralitate intermediară față de condamnarea dispusă cu privire la de acesta prin s.p. 1883/25.11.2019 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelate la 30.12.2019.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului prin s.p. 1883/25.11.2019 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare la 30.12.2019.

În temeiul art. 96 alin. (4), (5) C. pen. rap. la art. 44 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită, conform regulilor pluralității intermediare, pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărâre cu cea aplicată prin s.p. 1883/2019 a Judecătoriei Cluj Napoca, și s-a aplicat, astfel, inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 1 lună și 10 zile închisoare, rezultând pedeapsa finală de 9 luni și 10 zile închisoare, dispusă a fi executată în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) și alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și d) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege) pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe perioada executării pedepsei (ce fuseseră aplicate inculpatului prin s.p. 1883/2019 a Judecătoriei Cluj Napoca).

S-a constatat că pedeapsa complementară a fost executată în perioada 30.12.2019-30.12.2021.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a cantităților de substanțe rămase în urma analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Cluj – SCJSEO conform dovezii seria x din 20.10.2020, respectiv 1g cannabis, 2 coprimate ce conțin MDMA și 0,8g pulbere ce conține MDMA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia nr. 916/A din 30 iunie 2022, Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 69/2022, pronunțată de Tribunalul Cluj, în data de 28 martie 2022.

A fost obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A. la data de 01.07.2022

Prin cererea de recurs în casație, în esență, recurentul A. a solicitat desființarea hotărârii instanței de apel și rejudecând cauza, a solicitat aplicarea art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere.

Deopotrivă, a solicitat suspendarea efectelor deciziei pronunțate de instanța de apel, pana la judecarea recursului.

Prin motivele formulate, recurentul a susținut că, în cauză se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinita cerința prev. de art. 91 alin. (1) lit. b) C. pen., deși atât la fond cat si în apel s-a menționat că este imposibila aceasta soluție raportat la art. 96 alin. (4) C. pen.

A învederat că, a fost condamnat anterior la o pedeapsa mai mică de 1 an închisoare, astfel încât trebuie făcută corelarea între această pedeapsă anterioară, și art. 91 lit. b) C. pen.. A mai considerat că, art. 96 alin. (4) C. pen. se aplica doar în situația în care pedeapsa este de peste 1 an închisoare, iar nicidecum în cazul pedepselor mai mici de 1 an închisoare.

Prin urmare, a precizat că, recursul în casație vizează greșita interpretare a instanțelor anterioare, a dispozițiilor art. 91 și 96 C. pen.. A menționat că și apelul formulat în cauză a vizat tocmai stabilirea eronată, de către prima instanță, a regimului de detenție, considerând că exista posibilitatea legală, precum și înscrisuri la dosar, pentru aplicarea disp. art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere. Astfel, a susținut că din fișa de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei, rezultă că a fost anterior condamnat pentru infracțiunea de conducere fără permis, la o pedeapsă de 8 luni inchisoare cu suspendare, iar fapta din cauza pendinte, a fost săvârșită în stare de pluralitate intermediară.

Deopotrivă, a amintit faptul că a precizat primei instanțe că este de acord să presteze muncă în folosul comunității, a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală, înlesnind stabilirea stării de fapt și vinovăției în cauză, a colaborat cu organele judiciare, nu s-a sustras cercetărilor efectuate în cauză.

Concluzionând, recurentul a solicitat ca, în urma reanalizării înscrisurilor de la dosar și a situației sale personale, să fie admisă calea de atac și să se dispună aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte – secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, constatându-se, în esență, că sunt întedplinite cerințele de formă prev. de art. 434-438 C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a arătat că, deși în cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat un caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul a prezentat motive în susținerea căii extraordinare de atac.

Astfel, s-a apreciat că, aspectele referitoare la incidența prevederilor de art. 96 alin. (4) și art. 91 C. pen. susținute de recurentul A., pot fi evaluate din perspectiva cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), apreciindu-se suficientă prezentarea motivelor de casare pentru luarea acestora în discuție, pe fond, independent de faptul că nu au fost subscrise explicit de recurent vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

La data de 12 decembrie 2022, recurentul, prin apărător ales, a transmis la dosar o cerere prin care a arătat că renunță la calea de atac a recursului în casație. Deopotrivă, la termenul din 14 decembrie 2022, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei recurentul A. a precizat personal în fața instanței că înțelege să își retragă calea de atac formulată în cauză.

Examinând cererea de retragere a recursului în casație formulată de recurentul inculpat A., Înalta Curte urmează a lua act de aceasta, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a recursului în casație formulat împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Conform prevederilor art. 436 alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, părțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de recurs.

În speță, recurentul inculpat A. și-a retras calea extraordinară de atac atât printr-o cerere înaintată instanței de recurs, cât și personal în fața Înaltei Curți la termenul de judecată acordat în cauză până la închiderea dezbaterilor.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declarația recurentului A. formulată în fața instanței de recurs în casație, în sensul retragerii căii extraordinare de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat-o poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2022.