ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 246 din 30 august 2017 a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

- deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni și în baza art. 39 lit. b) C. pen., dispune contopirea lor, astfel că acest inculpat va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani 8 luni închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care se adaugă o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani și 10 luni închisoare și interzicerea, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de patru ani, potrivit art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 96 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, acest inculpat va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 zile în cadrul Primăriei mun. Cluj-Napoca sau a Tribunalului Cluj.

Potrivit art. 72 C. pen. din pedeapsa rezultantă s-a scăzut reținerea de 24 h din data de 11.10.2016 și perioada arestului la domiciliu începând cu data de 12.10.2016 până la 16.08.2017.

În temeiul art. 242 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse asupra inculpatului la data de 16.08.2017.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantității totale de 1,92 kg de fragmente și plante cannabis rămase în urma analizelor chimice de laborator care au fost ambalate și sigilate cu sigiliile MAI 18810 și 18808, predate organelor de cercetare penală.

În temeiul art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a următoarelor bunuri, folosite sau destinate a fi folosite pentru comiterea faptei: un grinder, cu urme de tetrahidrocannabinol; un rucsac; sfori de culoare galbenă și albastră; 3 ustensile de tăiat, respectiv 2 foarfece de tuns via și 2 cutere sub formă de briceag.

În temeiul art. 275 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 5.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 03.11.2016 emis în Dosarul nr. x/2016 al Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2016, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a se putea stabili cu exactitate data, acest inculpat a cultivat plante de cannabis în zona pădurii Făgețel, jud. Cluj, plante care cântăreau în stare verde cantitatea de 4,96 kg, iar în stare uscată cantitatea de 1,84 kg, pe care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, precum și faptul că în cursul anului 2016, fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut fără drept pentru propriul cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

Prezent în instanță, acest inculpat a solicitat a se ține seama de faptul că el dorește să fie judecat în procedura simplificată pentru a beneficia de reducerea cu o treime a cuantumului pedepselor. Verificând această solicitare a inculpatului, instanța a încuviințat-o, procedând în consecință.

Astfel, situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: adresa din 18.05.2016 emisă de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-Napoca; referat cu propunere de declinare a competenței din 18.05.2016; proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 17.05.2016 și planșe foto; ordonanța de delegare din 23.05.2016; ordonanța din 23.05.2016 de începerea urmăririi penale "in rem" ordonanța din 10.10.2016 de extindere a urmăririi penale "in rem" referat din data de 08.09.2016 privind încuviințarea măsurii de supraveghere tehnică; Încheierea penală nr. 233/C/P/2016 din 08.09.2016 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj, secția penală; Mandatul de supraveghere tehnică nr. 386/UP/08.09.2016; ordonanța din data de 09.09.2016 de punere în executare a măsurii de supraveghere tehnică; ordonanța de delegare din data de 10.10.2016; proces-verbal din data de 24.10.2016 privind consemnarea rezultatelor supravegherii tehnică și planșe foto; ordonanța din 18.10.2016 privind amânarea informării persoanei supravegheate; ordonanța de delegare din data de 03.10.2016; proces-verbal de depistare din data de 07.10.2016 întocmit de Direcția Generală Anticorupție - Direcția Anchete - Biroul 3; ordonanța din data de 07.10.2016 privind efectuarea unei cercetări la fața locului; ordonanța de delegare din data de 07.10.2016; proces-verbal de constatare din data de 07.10.2016; adresa din 09.10.2016 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Serviciul Criminalistic, planșe foto și CD; ordonanța din data de 10.10.2016 privind efectuarea unei constatări tehnico-științifice; ordonanță de delegare predare substanță din data de 10.10.2016; Raportul de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 26.10.2016; ordonanța din data de 07.10.2016 de predare substanță și delegare; proces-verbal de constatare din data de 07.10.2016; ordonanța din data de 10.10.2016 privind efectuarea unei constatări tehnico-științifice; ordonanță de delegare predare substanță din data de 10.10.2016; Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 145734 din data de 24.10.2016; proces-verbal din data de 07.10.2016 privind prezentarea apărătorului ales la audieri; proces-verbal de constatare din data de 07.10.2016; ordonanță de delegare din 28.10.2016; proces-verbal de constatare din 28.10.2016; declarația martorei B.; ordonanța din 10.10.2016 de începerea urmăririi penale "in personam" ordonanța din 11.10.2016 privind introducerea în cauză a unui interpret; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din data de 10.10.2016 privind pe A.; declarația dată în calitate de suspect la 11.10.2016 de către A.; copie carte de identitate a lui A.; împuternicire avocațială; ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din 11.10.2016; proces-verbal de aducere la cunoștință a inculpării din 11.10.2016 privind pe A.; declarația dată în calitate de inculpat la data de 11.10.2016 de către A.; ordonanța de reținere din 11.10.2016 privind pe A. și adresa; proces-verbal din 11.10.2016 privind aducerea la cunoștință a drepturilor privind măsura reținerii inculpatului A.; adresa din 11.10.2016 emisă de Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Cluj și nota privind constatarea mărcilor traumatice; fișa de cazier a inculpatului A.; date privind S.C. C. S.R.L.; referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive din data de 11.10.2016 privind pe A.; încheierea penală nr. 446/C/P/2016 din 12.10.2016 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj, secția penală; cerere din data de 11.10.2016 formulată de inculpat prin apărătorul său ales; ordonanța din 17.10.2016 privind admiterea cererii de consultare a dosarului și adresa; proces-verbal din 21.10.2016 privind studierea dosarului de către apărătorul ales al inculpatului; cerere din 28.10.2016 formulată de inculpat prin apărătorul său ales; ordonanța din 01.11.2016 privind respingerea cererii în probațiune și adresa; ordonanța din 17.10.2016 privind evaluarea inculpatului A. de către Centrul de Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog Cluj-Napoca; adresa din 01.11.2016 emisă de Centrul de Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog Cluj-Napoca și solicitare evaluare.

S-a reținut că fapta inculpatului A. care, în cursul anului 2016, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a se putea stabili cu exactitate data, a cultivat plante de cannabis în zona pădurii Făgețel, jud. Cluj, plante care cântăreau în stare verde cantitatea de 4,96 kg, iar în stare uscată cantitatea de 1,84 kg, pe care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 și în legătură cu care a efectuat orice fel de alte operațiuni privind circulația drogurilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A., care în cursul anului 2016, fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut fără drept pentru propriul cannabis, substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Deoarece faptele au fost comise înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză își găsesc incidența prevederilor art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni.

Apărătorul ales al inculpatului A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în forma cultivării și deținerii de droguri de risc, pentru consum propriu. A solicitat acest lucru deoarece inculpatul a recunoscut starea de fapt, în sensul cultivării plantelor și cantitatea acestora, fiind contestată doar încadrarea juridică dată faptelor de către procuror, iar probele administrate în cauză dovedesc exclusiv încadrarea juridică a faptelor în dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Instanța nu a dat curs acestei solicitări de schimbare a încadrării juridice datorită următoarelor aspecte:

- locația unde au fost cultivate plantele de cannabis este o locație ferită, greu accesibilă, cu vegetație deasă, fiind la o distantă de aproximativ 25 de metri de drumul forestier; astfel încât era dificil de găsit în mod întâmplător, de o persoană care nu a mai fost în acea zonă. Acest aspect indică faptul că inculpatul cunoștea foarte bine zona;

- inculpatul a fost filmat în baza mandatului de supraveghere de mai multe ori în zona plantației, singur sau împreună cu alte persoane. Este adevărat că filmările din datele de 29.09.2016 și 03.10.2016, nu sunt suficient de clare pentru a putea fi deslușită figura persoanei care a intrat în zona plantației; însă acestea sunt mijloace de probă indirecte care vor trebui coroborate cu alte probe administrate în cauză, relevant fiind faptul că inculpatul a admis că a fost și anterior în zona plantației, indicând cu certitudine chiar data de 03.10.2016, când a cules una dintre plantele de cannabis, ale cărei resturi le-a și predat lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj.

- din consemnarea rezultatului măsurii de supraveghere tehnică a reieșit împrejurarea că inculpatul a frecventat zona culturii de cannabis, doar la ore la care să fie surprins în locația amintită era dificil, întrucât inculpatul s-a deplasat la plantația de cannabis, fie dimineața, fie seara după lăsarea întunericului, când riscul de a fi depistat era mic;

- din consemnarea rezultatului măsurii de supraveghere tehnică, s-a desprins și faptul că la data de 29.09.2016, în zona plantației au fost observate trei persoane, a căror figură nu poate fi identificată, persoane care însă vorbeau în limba engleză. Acest aspect este relevant deoarece inculpatul cu ocazia audierii sale de către procuror, a declarat în prezența apărătorului ales că, deși este cetățean belgian, nu cunoaște foarte bine limba franceză, însă înțelege limba română și vorbește la un nivel avansat limba engleză;

- cu ocazia cercetării locului faptei s-a descoperit că plantele de cannabis au fost legate cu mai multe sfori de culoare albă și galbenă. Cu ocazia depistării inculpatului, asupra acestuia au fost descoperite sfori de același fel ca și cele utilizate la legarea plantelor de cannabis. În legătură cu acest aspect inculpatul nu a făcut nici o declarație. Acest aspect este relevant întrucât sforile descoperite atât la plantație, cât și asupra inculpatului sunt identice, fapt care dovedește o dată în plus, legătura sa directă cu cultura de cannabis, împrejurarea că s-a ocupat efectiv de întreținerea culturii, precum și că nu se afla în zonă doar pentru a-și culege cannabisul necesar confecționării unui joint;

- la momentul depistării inculpatul a susținut în fața lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj că a venit în România pentru a scăpa de dependența de droguri;

- în urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că, inculpatul locuiește de mai mult timp într-o rulotă amplasată pe un teren care îi aparține, situat pe raza comunei Ciurila la o distanță apropiată de zona unde a cultivat plantele de cannabis.

Analizând probele de la dosar, a rezultat că în sarcina inculpatului A. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Din probatoriul de la dosar, a fost dovedită infracțiunea de trafic de droguri de risc, respectiv latura obiectivă a acesteia sub forma cultivării în vederea comercializării și efectuării oricăror altor operațiuni privind circulația drogurilor. Astfel, probele de la dosar au dovedit, dincolo de orice îndoială, faptul că inculpatul este cel care a cultivat plantele de cannabis, după care s-a ocupat de întreținerea și îngrijirea acestora, fapte care reprezintă orice fel de alte operațiuni privind circulația drogurilor. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, întrucât potrivit practicii judiciare, o cantitate de 1,84 kg. de cannabis, nu poate fi considerată o cantitate rezonabilă pentru propriul consum. Mai mult, practica judiciară a statuat faptul că o cultură de cannabis pentru care cultivatorul depune diligențe speciale pentru a obține o cantitate importantă de droguri, nu va putea fi apreciată ca fiind realizată pentru propriul consum. În speță, inculpatul a descoperit zona izolată, și-a luat măsuri pentru ca plantația de cannabis să nu fie descoperită și a depus diligențe pentru întreținerea și îngrijirea acesteia, mai ales că amplasarea culturii era într-o locație unde condițiile atmosferice nu erau prielnice dezvoltării acesteia, relevant fiind faptul că plantele au fost cultivate într-un lăstăriș, unde nu este lumină solară suficientă și din această cauză plantele de cannabis au ajuns cu greu la maturitate.

În acest sens, s-a subliniat faptul că întreaga cantitate de cannabis care a rezultat în urma cultivării plantelor, respectiv cantitatea de 1,42 kg valorează pe piața neagră suma de aproximativ 42.600 RON - echivalentul a aproximativ 10.000 euro, la un calcul minim de 30 RON/gram. Raportat la probatoriul analizat, a rezultat că a fost dovedită și infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prin aceea că inculpatul a predat de bunăvoie organelor de poliție judiciară cannabisul pe care îl deținea în rulota unde locuia, precum și grinderul folosit la mărunțirea acestuia.

Pentru aceste motive, instanța l-a condamnat pe inculpatul A., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare, sancțiuni care sunt în măsură să contribuie la constrângerea și reeducarea sa, cu respectarea cerințelor art. 74 C. pen. Cu referire la prevederile art. 74 C. pen., instanța a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei finale ar trebuie să fie suspendarea sub supraveghere potrivit art. 91 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. într-o singura infracțiune de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în forma cultivării și deținerii de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, având în vedere că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsa, în mod greșit, în condițiile în care starea de fapt a fost recunoscuta integral, în sensul cultivării plantelor și cantitatea acestora, aspectele reținute de judecătorul fondului (cultivarea într-o zonă îndepărtata, greu accesibilă și prezența a trei persoane neidentificate la cultura care vorbeau engleza dar între care nu a fost identificat inculpatul) nefiind suficiente pentru dovedirea infracțiunii de trafic de droguri de risc întrucât probele administrate dovedesc exclusiv încadrarea juridica a faptelor în dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, judecătorul fiind obligat să aplice legea în mod corect și doar în baza probelor administrate în cauză, nu în baza unor criterii prestabilite în alte cauze penale potențial similare; doar în aceasta situație inculpatul beneficiază de dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar aplicarea prin analogie a anumitor aspecte stabilite de practica judiciară poate fi făcută doar cu ocazia dispunerii măsurilor preventive.

Cultivarea drogurilor de risc constituie latura obiectivă a infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 numai în cazul în care este urmată de alte operațiuni privind circulația drogurilor, dovedite prin probe și nu prin aplicarea de analogii ori reținerea unei probe nerelevante (înregistrarea video în care apar 3 persoane neidentificate care vorbesc limba engleză), susținându-se, totodată, că din nicio probă administrată în cauză nu rezulta faptul că ar fi intenționat să întreprindă operațiuni de punere în vânzare, oferire către terțe persoane, vânzare, distribuire ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, nici măcar în forma tentativei.

S-a mai arătat că plantele au fost cultivate pentru consum propriu, inculpatul neavând motive financiare de a trafica substanțe interzise, fiind sprijinit financiar de către tatăl său, lunar, cu suma de 800 euro, potrivit referatului de evaluare psiho-socială, familia având o stare materiala foarte bună, putându-i oferi orice sume de bani necesare, iar cantitatea de 1,84 kg nu este una mare, care să nu poată fi consumată de o persoană, într-un termen rezonabil, în cazul unui consum de 5 g/zi, cantitatea de 1800 g este consumată în 360 zile, această cantitate fiind suficientă de la o recoltă la alta. Astfel, după cum rezultă chiar din referatul de evaluare psiho-socială, în Belgia este legală deținerea a 3 g de cannabis pentru consum propriu.

S-a mai solicitat, în baza art. 396 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., amânarea aplicării pedepsei stabilite înspre minimul special prevăzut de lege și redus ca urmare a aplicării art. 375 alin. (1) C. proc. pen., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 - 90 C. pen. întrucât potrivit concluziilor referatului de evaluare psiho-socială, riscul de comitere a unor noi infracțiuni este scăzut, inculpatul fiind la prima confruntare cu legea penală.

În subsidiar, în cazul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a solicitat stabilirea unei pedepse înspre minimul special prevăzut de lege și redus ca urmare a aplicării art. 375 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu stabilirea unui termen de supraveghere de 2 ani și obligația de-a presta o muncă în folosul comunității pe perioada minimă prevăzută de lege (60 zile), având în vedere că este cetățean belgian, iar supravegherea pe o perioadă mai mare poate crea dificultăți în deplasarea spre țara de origine.

Prin Decizia penală nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 246 din 30 august 2017 a Tribunalului Cluj, care a fost desființată în parte, cu privire la greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor, la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, la aplicarea pedepsei complementare, la efectuarea operațiunii de contopire și la cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunea de trafic de droguri de risc (cultivare în vederea comercializării), prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu reținerea art. 35 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de cultivare de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cultivare de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost înlăturată dispozițiile instanței de fond privind aplicarea pe o durată de 3 ani a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și efectuarea operațiunii de contopire prevăzută de art. 38 alin. (1) C. pen. și de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate cu privire la individualizarea executării pedepsei închisorii, respectiv suspendarea sub supraveghere, la computarea duratei măsurilor preventive a reținerii și a arestului la domiciliu, la confiscarea specială și la cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a stabilit onorariu parțial în cuantum de 100 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu și suma de 13,89 RON pentru interpretul desemnat din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, Curtea a reținut că inculpatul este cetățean belgian și s-a mutat în România în urmă cu trei ani, că, din procesul-verbal de întocmit cu ocazia ridicării de la locuința inculpatului a unor bunuri, cu acordul său, și din declarațiile sale, rezultă că este consumator de droguri de risc, respectiv canabis, iar, după mutarea în România a avut o relație de prietenie cu numita D., timp în care a achiziționat un teren în zona comunei Ciurila. După despărțirea de numita D. inculpatul a locuit singur într-o rulotă așezată pe terenul achiziționat în zona comunei Ciurila. În cursul anului 2016, inculpatul a plantat opt plante de canabis (procesul-verbal de cercetare la fața locului unde sunt identificate șase plante), plante pe care le-a vizitat de mai multe ori și le-a îngrijit, împrejurări care rezultă din procesele-verbale de supraveghere a zonei, după care, la data de 7 octombrie 2016, a revenit la locul unde erau plantele, având asupra sa un rucsac, moment în care a fost prins de organele de poliție, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal de supraveghere a zonei, de identificarea a inculpatului și de constatare a faptei. Aceste împrejurări conduc la concluzia necesară că inculpatul a cultivat plante de canabis în scopul recoltării.

Din probele administrate a rezultat că plantele cultivate de către inculpat, cele ajunse la maturitate, ar fi cântărit în stare uscată 1,42 de kg. Acuzarea a arătat că o astfel de cantitate este destinată traficului de droguri. În baza acestor probe, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept și deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a declarat că recunoaște învinuirea și a solicitat soluționarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune de cultivare și deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Curtea a arătat că deși cele două infracțiuni prevăd modalități de săvârșire aparent identice, în mod cert ele nu se suprapun întrucât, în cazul art. 4 din Legea nr. 143/2000, toate acțiunile sunt săvârșite în scopul exclusiv al consumului propriu de droguri, fără drept, fiind depistate la data de 7 octombrie 2016, astfel încât apărarea sa conform căreia a cultivat și deținut droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, a fost apreciată ca rezonabilă.

De cealaltă parte, acuzarea arată că o astfel de cantitate de plante de canabis în stare uscată, respectiv 1,42 de kg, a fost cultivată și apoi deținută în scopul traficului de droguri de risc, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea a reținut că inculpatul este consumator de droguri de risc și s-a mutat de relativ puțin timp în România, unde, în perioada relevantă cauzei, a locuit singur. În cursul urmăririi penale nu au fost identificate elemente de fapt din care să rezulte că inculpatul ar fi avut legături cu terțe persoane cărora să se le dea, să le promită sau pentru care să fi cultivat plantele de canabis. Din procesul-verbal de redare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere a locului unde au fost plantate plantele de canabis, rezultă că la data de 2 septembrie 2016, pe timp de noapte (intervalul 20.28 - 20.58), de locul unde inculpatul a plantat firele de canabis, s-au apropiat trei persoane, rămase neidentificate. Aceasta fiind premisa factuală, Curtea a apreciat că nu se poate specula că una dintre persoane ar fi fost inculpatul sau că cele trei persoane ar fi avut cunoștință de plantația de canabis.

Prin urmare, Curtea a apreciat că singura probă în sprijinul acuzației de cultivare și deținere de droguri de risc în condițiile traficului de droguri de risc prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este cantitatea de plante uscate ce ar fi fost obținută de către inculpat în urma recoltării, însă acesta reprezintă un argument bazat pe probabilitate, fără să îl excludă pe cel al inculpatului conform căruia a plantat opt plante de canabis în scopul cultivării pentru consum propriu, întrucât nu avea certitudinea viabilității tuturor plantelor. Mai mult, inculpatul locuia singur și nu au fost relevate legături cu alte persoane din care să rezulte că plantele cultivate ar fi fost destinate nu numai pentru consumul propriu. Or, argumentul acuzării privind acuzația de trafic de droguri nu exclude, în mod rezonabil, apărarea inculpatului cu privire la cultivarea plantelor de canabis pentru consum propriu, iar acest dubiu cu privire la acuzare va profita inculpatului. S-a constatat așadar, că faptele dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, și recunoscute de altfel de către inculpat, sunt cele de cultivare a opt plante de canabis, în mod clandestin, pentru consum propriu și de deținere de canabis pentru consum propriu.

Curtea a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este întemeiată, astfel încât a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de risc (cultivare în vederea comercializării), prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu reținerea art. 35 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de cultivare de droguri de risc fără drept și deținere de droguri de risc fără drept, ambele pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului raportat la noua încadrare juridică, Curtea a reținut pericolul social al faptei prin amploarea infracțională și prin determinarea inculpatului de a continua cu tenacitate consumul drogurilor de risc, astfel încât a stabilit o sancțiune de 1 an și 2 luni închisoare.

Referitor la individualizarea executării pedepsei, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile privind aplicarea art. 83 și următoarele C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, întrucât modul și mijloacele folosite pentru a-și asigura stocuri mari de droguri de risc, sunt incompatibile cu concluzia că inculpatul ar dispune de posibilități reale de îndreptare a comportamentului infracțional. Prin urmare, chiar și în lumina noii încadrări juridice, s-a apreciat că se impune aplicarea pedepsei care este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioada stabilită de 3 ani, menținând toate obligațiile și măsurile impuse de instanța de fond. Având în vedere noua încadrare juridică dată faptelor, Curtea a apreciat că pedepsele accesorii și complementare apar ca fiind excesive, astfel încât s-a dispus înlăturarea lor.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație condamnatul A., prin avocat E. (cu împuternicire avocațială), la data de 23.01.2018.

Invocând în dezvoltarea motivelor de recurs în casație, inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că instanța de apel i-a aplicat pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, ca urmare a admiterii propriei sale căi de atac, cu încălcarea dispozițiilor art. 418 C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma cultivării și deținerii drogurilor pentru consum propriu), în condițiile în care, în fond, sancțiunea stabilită pentru aceeași faptă a fost de 6 luni închisoare.

În consecință, condamnatul a solicitat, în principal, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să-i fie stabilită de instanța supremă o pedeapsă egală cu cea aplicată de judecătorul fondului, adică de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar, în subsidiar, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, în vederea individualizării unei sancțiuni cu respectarea dispozițiilor art. 418 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din data de 12 aprilie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ca atare, raportat la aceste dispoziții legale, la criticile invocate de recurentul A. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în legătură cu majorarea pedepsei în propria sa cale de atac, se reține că hotărârile definitive pot fi casate dacă pedepsele au fost aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, nefiind permisă cenzurarea acestora sub aspectul reaprecierii tratamentului sancționator potrivit criteriilor de individualizare prevăzute de C. pen.

Așadar, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere sancțiunile stabilite în afara limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență s-a constatat de instanțele ordinare.

Astfel, se constată că instanța de apel schimbând încadrarea juridică a faptelor imputate recurentului A. dintr-o infracțiune de trafic de droguri de risc în formă continuată și o infracțiune de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, în formă continuată, într-o infracțiune de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, în formă continuată, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acesta întrucât fiind consumator de droguri, a cultivat opt plante de canabis, iar la data de 07 octombrie 2016 a fost depistat prezentând urme de canabis și deținând ustensile destinate porționării și cântăririi acestui drog de risc.

Ca atare, schimbând încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată condamnatul, instanța de control judiciar a reținut că în conținutul constitutiv al infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu intră și cultivarea plantelor de canabis, acte materiale calificate de procuror ca fapte de trafic de droguri de risc, motiv pentru care, în mod corect, s-a stabilit o nouă pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în raport cu toate actele materiale care realizează elementele de tipicitate ale acesteia.

În acest context, recurentul A. a fost condamnat, în apel, la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cultivare de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., tratamentul sancționator aplicat acestuia fiind într-un cuantum inferior celui stabilit de prima instanță, care l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare (2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).

Ca atare, chiar dacă pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită de instanța de control judiciar pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este mai mare decât cea aplicată de judecătorul fondului, condamnatului nu i s-a agravat situația în propria cale de atac, întrucât tratamentul sancționator a fost reindividualizat în raport cu toate actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al faptei de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, aspect ce constituie tocmai expresia unei corecte aplicări în cauză a principiului non reformatio in pejus și a deplinei respectări a principiului legalității pedepsei.

Astfel, cuantumul acestei pedepse, de 1 an și 2 luni închisoare, se încadrează în limitele stabilite de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sancționată cu închisoarea de la 2 luni la 1 an și 4 luni sau amendă (prin reducerea limitelor de pedeapsă - de la 3 luni la 2 ani - prevăzute pentru infracțiune, ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin urmare, restrângerea numărului infracțiunilor pedepsibile de la două infracțiuni continuate comise în concurs, la o singură infracțiune continuată, prin includerea în conținutul acesteia din urmă a mai multor acte materiale, nu putea conduce la stabilirea unei pedepse inferioare celei stabilite în fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci la reindividualizarea tratamentului sancționator în raport cu întreaga activitate infracțională, fără ca aceasta să depășească cuantumul pedepsei rezultante stabilite de prima instanță. Numai într-o asemenea situație s-ar fi putut constata încălcarea neagravării situației în propria cale de atac, reflectată în aplicarea unei pedepse nelegale.

În consecință, criticile formulate de apărare sunt neîntemeiate, pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată recurentului în apel fiind în limitele impuse de exigențele principiului non reformatio in pejus, motiv pentru care, Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarant de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând a se plăti onorariul apărătorului desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției, iar cel al interpretului de limba engleză din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarant de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1383/A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN