ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 472 din data de 10 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1), (2), (4) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 60 C. pen., urmând ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

S-a aplicat inculpatului ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor sus-menționate.

S-a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A., prin încheierea nr. 150/27.09.2019 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dolj, nu a fost pusă în executare până în prezent.

În baza art. 273 C. proc. pen., cheltuielile de transport și cazare ale martorului B., în cuantum de 510,43 RON, vor fi plătite din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 7.500 de RON, din care 5.000 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, iar 510,43 RON reprezintă cheltuieli de transport și cazare ale martorului B. .

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cursul procedurii de cameră preliminară, av. C., în cuantum de 627 de RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 27.06.2015 - 11.03.2016, utilizând profilul facebook "A.", având ID-ul profilului x, a deținut și expus imagini fotografice cu minori având un comportament sexual explicit (materiale pornografice cu minori), respectiv la data de 30.07.2019, a deținut pe sistemele informatice (hard-disk-ul marca x, seria x și hard-disk-ul extern de culoare gri deschis, marca x, seria x) imagini fotografice cu minori având un comportament sexual explicit (materiale pornografice cu minori), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1), (2), (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020 a fost admis apelul declarat de inculpatul A. , împotriva Sentinței penale nr. 472 din data de 10 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2020.

A fost desființată în totalitate sentința și rejudecând,

În baza art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului pentru infracțiunea de pornografie infantilă în formă continuată prev. de art. 374 alin. (1), (2) și (4) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 223 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului dispusă în lipsă, prin încheierea nr. 150 din 27.09.2019 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dolj în Dosarul nr. x/2017 și Mandatul european de arestare nr. 15 din 04.11.2019 emis de aceeași instanță.

Decizia pronunțată a fost pusă la dispoziția părților, persoanei vătămate și a procurorului la data de 08 iulie 2022.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 15 iulie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

A susținut că, în mod greșit, Curtea de: Apel Craiova a dispus încetarea procesului penal, apreciind că, în dezacord cu prima instanță, niciuna din fotografiile postate de inculpatul A. pe facebook, în perioada 26.06.2015 - 11. 03.2016, nu reprezintă material pornografic cu minori și implicit, că acesta nu a săvârșit pe teritoriul României niciun act material în conținutul infracțiunii continuate de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen., fiind necesară autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A mai arătat că săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă în formă continuată, prev. de art. 374 alin. (1), (2) și 4 C. pen., a început pe teritoriul României și a continuat și pe teritoriul Finlandei. Astfel, inculpatul a postat o parte din fotografiile respective, atât pe teritoriul României și a continuat și pe teritoriul Finlandei, fiind evidentă rezoluția infracțională unică.

Analiza făcută asupra fiecărui act material al infracțiunii prev. de art. 374 alin. (1), (2) și (4) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. trebuie raportată la întregul context în care faptele au fost săvârșite, neputându-se fracționa rezoluția infracțională, întrucât din probele identificate (fotografii, comunicări în formă scrisă, etc.) rezultă că inculpatul avea o preocupare continuă și constantă în obținerea satisfacției sexuale prin stocarea, distribuirea și analizarea de imagini care prezentau minori în ipostaze sexuale (interpretate intim de către acesta în scris prin fragmentele identificate și de instanța de control judiciar).

Or, procurorul (prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză și de către instanța de control judiciar) nu putea cere autorizarea prev. de art. 9 alin. (3) C. pen. pentru o parte dintre actele materiale, întrucât prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. fac referire la locul săvârșirii infracțiunii, nu al fiecărui act material ce face parte din infracțiunea săvârșită în condițiile art. 35 alin. (1) C. pen., concluzia fiind aceea că era competent să pună în mișcare acțiunea penală fără îndeplinirea unei condiții prevăzute de lege.

Comisă în aceste împrejurări s-a considerat că nu mai este necesară solicitarea autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului cu privire la infracțiunea săvârșită în formă continuată (în care o parte din actele materiale s-au săvârșit pe teritoriul României), neregăsindu-ne în situația reglementată de dispoz. art. 9 alin. (3) C. pen. așa cum greșit a apreciat instanța de control judiciar.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea în totalitate a Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A. și de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea din 12 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul x/2020 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condițiile legii; existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existența autorității de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, a invocat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., vizând greșita încetare a procesului penal dispusă de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii infracțiunea de pornografie infantilă în formă continuată prev. de art. 374 alin. (1), (2) și (4) C. pen., întrucât potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) și alin. (3), nu mai era necesară autorizarea Procurorului General al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Verificând din această perspectivă hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de apel a apreciat, în mod corect că niciuna din fotografiile postate de inculpatul A. pe facebook în perioada 26.06.2015 - 11.03.2016 nu reprezintă material pornografic cu minori și implicit, că acesta nu a săvârșit pe teritoriul României niciun act material în conținutul infracțiunii continuate de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen.. Singurul act material care întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii analizate este cel de deținere de materiale pornografice cu minori din data de 30.07.2019, conținutul fișierelor identificate la percheziția informatică asupra sistemelor informatice ridicate de la reședința inculpatului din Finlanda excluzând orice dubiu asupra corespondenței acestora cu criteriile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. pen., astfel că, în acord cu instanța de apel se constată că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă integral pe teritoriul Finlandei.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) C. pen., legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.

Potrivit art. 8 alin. (4) C. pen., infracțiunea se consideră executată pe teritoriul României și atunci când, pe acest teritoriu s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori, s-a produs, chiar și în parte, rezultatul infracțiunii.

Verificând incidența textelor anterior menționate se constată că, în speță nu sunt aplicabile, atâta timp cât niciun act al activității infracționale nu s-a desfășurat pe teritoriul național, fapta fiind săvârșită exclusiv pe teritoriul Finlandei.

Principiul personalității legii penale este prevăzut de art. 9 C. pen. și se bazează pe cetățenia subiectului activ. Conform alin. (1), legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului României de către un cetățean român sau de către o persoană juridică română, însă numai dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani. În aceasta primă ipoteza, fapta trebuie să fie calificată ca infracțiune doar conform legii penale române, fără să conteze dacă este incriminată în legislația statului unde a fost comisă, iar subiectul activ trebuie să aibă cetățenia română la data săvârșirii faptei.

În a doua ipoteză prevăzută de alin. (2), legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta e prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu e supus jurisdicției niciunui stat. În această situație, se impune existența unei duble incriminări, dar și sancționarea faptei de către legea română cu pedeapsa cu închisoarea de maximum 10 ani ori cu pedeapsa amenzii.

Dat fiind că pedeapsa prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. pentru infracțiunea de pornografie infantilă dedusă judecății este închisoarea de la 2 la 7 ani sunt incidente prevederile art. 9 alin. (2) C. pen., pentru punerea în mișcare a acțiunii penale fiind necesară autorizarea prealabilă a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (3) C. pen., condiție ce nu a fost îndeplinită la momentul emiterii Ordonanței nr. 427/D/P/2016 din 27.04.2020.

De aceea, Curtea a reținut și că, ulterior sesizării instanței și pronunțării încheierii de cameră preliminară a intrat în vigoare la data de 02.11.2020 Legea nr. 217/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care stabilește în art. II că "prin excepție de la prevederile art. 9 din C. pen. și în aplicarea art. 12, pentru faptele prevăzute la art. 218 - 220, art. 221 alin. (1) - (21), art. 2221, art. 2161 și art. 374 alin. (1) și (11) legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română indiferent de pedeapsa prevăzută de legea română, chiar dacă fapta nu este prevăzută ca infracțiune de legea penală a țării unde aceasta a fost săvârșită.

Astfel, Înalta Curte constată că, în mod legal, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut aceste dispoziții nu se pot aplica retroactiv în cauză în virtutea art. 5 C. pen., ele fiind în defavoarea inculpatului.

De aceea, lipsa condiției de punere în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 9 alin. (3) C. pen. nu poate fi acoperită prin intrarea ulterioară în vigoare a actului normativ sus indicată, astfel că se impune încetarea procesului penal potrivit art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. cum în mod corect a procedat instanța de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.

GGC - NN