ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 234/2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, printre altele, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea formulată de inculpata persoană juridică A. S.A., prin apărător ales, privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. Prin aceeași încheierea, instanța s-a pronunțat și asupra măsurilor asigurătorii instituite în cauză.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a constatat că, prin cererea depusă în ședința de judecată din 23 februarie 2023, apărarea inculpatei A. S.A. a susținut, în esență, că soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 2502 C. proc. pen. este neconstituțională în măsura în care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în cadrul procedurii de cameră preliminară, să dispună o soluție prin care să fie sancționate toate actele nelegale care au precedat luarea și, ulterior, menținerea unei astfel de măsuri și care au legătură directă cu aceste acte. De asemenea, s-a menționat că textul de lege invocat nu permite explicit judecătorului de cameră preliminară să analizeze actele de urmărire penală, respectiv cele prin care a fost începută, efectuată în continuare și finalizată urmărirea penală, acte în lipsa cărora măsura asigurătorie ar fi lipsită de temei, textul de lege limitând competența judecătorului de cameră preliminară la o analiză strict formală asupra necesității menținerii acestora. S-a mai arătat că numai procedând inclusiv la analiza actelor care au determinat luarea și menținerea măsurii ar putea fi asigurată o analiză reală a legalității temeiurilor acesteia, cu precădere din perspectiva dispozițiilor art. 280 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care impun anularea oricăror acte care sunt emise ulterior unui act declarat nul, în ipoteza în care există o legătură directă între acestea și actul declarat nul. S-a mai menționat în susținerea cererii că o analiză deplină și efectivă a legalității menținerii unei măsuri asigurătorii presupune analizarea și eventual sancționarea tuturor actelor indisolubil legate de cele prin care s-a dispus luarea și, ulterior, menținerea măsurii, întrucât numai abordând o astfel de analiză ar putea fi respectate prevederile constituționale a căror încălcare o invocă, respectiv cele ce reglementează universalitatea legii, egalitatea legii, accesul liber la justiție (în componenta esențială a acestuia reprezentată de dreptul la un proces echitabil), înfăptuirea justiției și respectarea dreptului la proprietate privată.

Analizând solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. invocată de inculpata A. S.A., Curtea a constatat, în esență, că cererea întrunește doar o parte din condițiile instituite de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea acesteia, respectiv excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei cauze având ca obiect verificare măsuri asigurătorii în cursul procedurii de cameră preliminară (curte de apel, judecător de cameră preliminară), de către o persoană având calitatea de parte în speță (inculpată) și vizează un text de lege aflat în vigoare (art. 2502 C. proc. pen.), care nu a fost anterior declarat neconstituțional în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza.

În continuare, după ce a redat conținutul art. 2502 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că, pe calea excepției de neconstituționalitate invocată în dosarul ce are ca obiect verificarea periodică a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, apărarea inculpatului a învederat că prevederile acestui text de lege nu sunt compatibile cu dispozițiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 44 alin. (1) și art. 124 alin. (1), (2) din Constituția României, întrucât nu permit explicit judecătorului de cameră preliminară să analizeze actele de urmărire penală, respectiv cele prin care a fost începută, efectuată în continuare urmărirea penală, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și finalizată urmărirea penală, acte în lipsa cărora măsura asigurătorie ar fi lipsită de temei, textul de lege limitând competența judecătorului de cameră preliminară la o analiză strict formală asupra menținerii acestora măsurilor asigurătorii.

Curtea a constatat că, prin excepția invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se susțin aspecte care țin de modificarea legislativă a unui text de lege pe care autorul excepției îl contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu și Curții Constituționale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.

S-a arătat că, din modalitatea în care a fost formulată cererea, rezultă că prin criticile aduse autoarea excepției urmărește adăugarea la lege, în sensul de a se prevede posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a analiza actele de urmărire penală, respectiv cele prin care a fost începută, efectuată în continuare urmărirea penală, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și finalizată urmărirea penală, aspecte care sunt în competența judecătorului de cameră preliminară, dar în alt cadru procesual, cel reglementat de art. 342 și urm. C. proc. pen., și care au fost analizate prin încheierea din 01 iunie 2022 dată în Dosarul nr. x/2021.

S-a concluzionat că excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textului de lege, dorindu-se o interpretare diferită a acestuia.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din dispozitivul încheierii mai sus menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpata A. S.A., prin apărător ales, învederând, în esență, în motivele scrise, susținute cu prilejul dezbaterilor, că judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București nu a efectuat analiza condițiilor impuse de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, prin raportare la prevederile a căror neconstituționalitate a fost invocată, respectiv cele ale art. 2502 C. proc. pen., ci la alte dispoziții, străine de pricină, și anume cele care reglementează instituția strămutării (art. 71 C. proc. pen.), analizând, practic, cererea de sesizare a Curții Constituționale invocată de alți petenți în altă cauză. Chiar și admițând că s-ar fi referit la dispozițiile art. 2502 C. proc. pen., apărarea a observat că motivarea nu îi aparține judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, ci a fost preluată dintr-o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în altă cauză. Având în vedere absența examinării concrete de către judecătorul de cameră preliminară a motivelor invocate de inculpată în susținerea solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen., s-a apreciat că încheierea atacată nu este legală.

Pe de altă parte, s-a arătat că cererea formulată îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992, având în vedere că excepția a fost ridicată de una din părțile din dosar, privește dispozițiile art. 2502 C. proc. pen., care nu au fost declarate neconstituționale până la acest moment și care se află în strânsă legătură cu soluționarea cauzei. Sub acest aspect, reluându-se argumentele din sesizarea inițială cu privire la neconstituționalitatea textului de lege, s-a menționat că dispoziția legală criticată prezintă interes în cauză, dată fiind conexiunea directă existentă între actele prin care s-au dispus continuarea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale față de A. S.A., respectiv ordonanțele emise de D.N.A. la datele de 04 mai 2017 și 05 mai 2017, și actul prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor societății, și anume ordonanța D.N.A. din 19 mai 2017. S-a apreciat că dispozițiile art. 2502 C. proc. pen., care reglementează doar o posibilitate de analiză formală a instanței de cameră preliminară cu privire la temeiurile care au condus la luarea unei măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale, fără a putea cerceta și actele de procedură prin care persoana cercetată, ale cărui bunuri au fost indisponibilizate, a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în cauză, condiție esențială pentru luarea unei măsuri asigurătorii conform art. 249 alin. (4) C. proc. pen., conduc la încălcarea dreptului la proprietate privată și îngrădirea liberului acces la justiție.

Examinând recursul formulat de inculpata A. S.A., în raport cu criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin motivele scrise de recurs, recurenta inculpată A. S.A. a criticat încheierea din 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, sub aspectul nemotivării, învederând, în esență, că în considerentele acesteia se face referire, în mai multe pasaje, la dispozițiile ce reglementează instituția strămutării, fără vreo legătură cu cele în privința cărora s-a invocat excepția de neconstituționalitate, și la alte persoane decât cele din cauză, aspecte ce au fost susținute și cu prilejul dezbaterilor.

Verificând încheierea din 23 februarie 2023 atașată la Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată că în cuprinsul acesteia nu se regăsesc pasajele referitoare la dispozițiile art. 71 C. proc. pen. menționate de apărare.

Cu toate acestea, încheierea încărcată în sistemul informatic Ecris aferent aceluiași dosar conține în cuprinsul său (ultimele paragrafe de la pagina 6 și primele de la pagina 7) referiri la prevederile art. 71 C. proc. pen. privind strămutarea și la persoane care nu sunt părți în prezenta cauză, aspecte care nu se regăsesc în documentul atașat la dosarul fizic, dar care confirmă afirmațiile apărării din motivele de recurs, reiterate cu prilejul dezbaterilor, care a susținut că respectiva încheiere nu a fost motivată prin raportare la dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate.

Ca urmare, existând două încheieri cu conținut diferit, una atașată la Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, iar cealaltă încărcată în sistemul informatic Ecris aferent aceluiași dosar, se apreciază că recurenta s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita o apărare efectivă, aspect care nu poate fi remediat în prezenta cale de atac întrucât s-ar încălca dreptul acesteia la dublul grad de jurisdicție (recunoscut de art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, relative la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv), motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata A. S.A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.

Va desființa, în parte, încheierea atacată și va trimite spre rejudecare la Curtea de Apel București cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata A. S.A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.

Desființează, în parte, încheierea atacată și trimite spre rejudecare la Curtea de Apel București cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2023.

GGC - NN