ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 925 din data de 13.07.2022 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția Penală, în dosarul penal nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual.

În temeiul art. 47 din C. pen., rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni, pe care a sporit-o cu 1/3 din celelalte pedepse (10 luni), rezultând pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. și care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială B. sau la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanta, pe o perioadă de 90 de zile în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 (inculpatul exprimându-și acordul în acest sens).

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., privind cazurile în care se poate dispune revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul încălcării măsurilor și obligațiilor impuse.

S-a dispus ca un exemplar al prezentei sentințe să se comunice Serviciului de Probațiune Constanța.

S-a stabilit că, în baza art. 45 alin. (1) din C. pen., inculpatul execută pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit că inculpatul execută, în măsura în care pedeapsa închisorii devine executabilă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-au desființat înscrisurile ce s-au dovedit a fi falsificate, respectiv adresa din 02.11.2017 (atât cea emisă către C. cât și cea emisă către S.C. D. S.R.L. prin reprezentant legal C.), aflate la filele x d.u.p. vol. 1, și procesul-verbal de ședință a consiliului local Nicolae Bălcescu din 18.10.2017, tipizat - forma letrică, în numele Primăriei Nicolae Bălcescu, - doar parțial cu privire la mențiunile falsificate - punctul 7 Diverse, pagina finală, paragraful I și IV - filele x d.u.p.)

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 2.000 RON este aferentă urmăririi penale.

În fapt și în drept, s-au reținut următoarele:

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 09.08.2022, Judecătoria Constanța, secția Penală a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 925/13.07.2022, în dosarul nr. x/2019, în sensul că primul paragraf va avea următoarea formă:

"În temeiul art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual."

II. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 711/P din data de 12 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 925/13.07.2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. x/2019 și a încheierii de ședință din data de 09.08.2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. x/2019

În baza art. 423 alin. (1) din C. proc. pen., a fost desființată integral încheierea de ședință din data de 09.08.2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. x/2019

În baza art. 423 alin. (2) din C. proc. pen., a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a constatat că, prin încheierea din data de 22.09.2022, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 321 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. (cu privire la adresa nr. x/02.11.2017 emisă de Primăria Nicolae Bălcescu).

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. (cu privire la adresa nr. x/02.11.2017, emisă de Primăria Nicolae Bălcescu).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

S-a menținut dispoziția primei instanțe privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. (cu privire la procesul-verbal de ședință a Consiliului Local Nicolae Bălcescu din data de 18.10.2017).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit cele două pedepse principale de 1 an și 3 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare aplicate inculpatului, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 ani și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni închisoare (reprezentând un spor de o treime din cealaltă pedeapsă) și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a urma un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a stabilit că, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, la Spitalul Clinic Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Constanta sau la Primăria comunei Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a stabilit că, în baza art. 45 alin. (1) din C. pen. inculpatul A. execută pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a menționat că, în baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

S-a stabilit că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., aplicată inculpatului A., nu se execută pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

III. Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs în casație inculpatul A., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susținând, în esență, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea recursului în casație a arătat următoarele:

Instanța de apel a apreciat cu privire la existența infracțiunii de fals intelectual, precum și a celei de instigare la fals intelectual într-un mod total diferit față de instanța de fond.

Astfel, dacă instanța de fond a apreciat că aspectele nereale conținute de înscrisurile ce fac obiectul infracțiunii vizează împrejurarea că, în respectiva ședință, nu s-a aprobat schimbul de terenuri, ci a fost o discuție cu caracter general în care s-a exprimat un acord de principiu, instanța de apel, fără să reformeze, a menținut soluția de condamnare, apreciind că aspectele nereale inserate în adresă vizează o aprobare a schimbului de terenuri în baza unei hotărâri a Consiliului Local. Or, acesta nu a constituit un motiv de apel pe care să-l fi invocat.

Critica formulată cu privire la hotărârea instanței de fond a avut în vedere faptul că adresa emisă de către Primăria comunei Nicolae Bălcescu nu exprima realitatea discuțiilor purtate în ședință și a acordului unanim cu privire la schimbul de terenuri, însă instanța de control a introdus un aspect nou și nereal, respectiv acela că falsul constă în menționarea că schimbul de terenuri a fost aprobat printr-o hotărâre a Consiliului Local.

Astfel, a arătat că, deși a criticat soluția instanței de fond sub aspectul reținerii ca nereale a aspectelor inserate în înscrisul semnat de către inculpat și apreciat ca fals, instanța de apel a respins această critică prin relatarea unui aspect nereal constând în împrejurarea că înscrisul fals face referire la adoptarea unei hotărâri de consiliu local.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual, a precizat că faptele pentru care a fost condamnat sunt lipsite de o situație premisă.

Or, deși a invocat acest aspect în concluziile scrise, Curtea de Apel Constanta nu a analizat această apărare, afirmând doar că nu s-a putut releva un mobil anume, dar că acesta ar fi oricum lipsit de relevanță din perspectiva tipicității infracțiunii de fals intelectual. În ceea ce privește absența totală a situației premise, decizia penală recurată nu face vreo referire, deși importanța ei este primordială în a caracteriza infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Chiar și în ipoteza în care aspectele inserate în înscrisul semnat de inculpat ar fi fost nereale, lipsa situației premise ar fi transformat falsul într-un fals material și nicidecum într-un fals intelectual.

Prin urmare, a menționat că, deși a invocat absența situației premise, astfel cum doctrina condiționează caracterizarea falsului intelectual, ceea ce ar determina ca fapta inculpatului, deși săvârșită, să nu fie prevăzută de legea penală, instanța de apel a omis a se pronunța asupra acestei probleme de drept.

IV. Prin încheierea din 02.02.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 711/P din 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

VI. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 02.02.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, având ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel.

Instanța supremă, fiind învestită cu judecarea recursului în casație, verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt sau de drept, ci numai examinarea legalității hotărârii recurate, respectiv a concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile. Efectuând acest control, instanța de recurs în casație pornește de la situația de fapt și încadrarea juridică stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv conflictul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Motivul de casare invocat de inculpatul A. se întemeiază pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Acest caz de casare devine incident în situația în care fapta reținută în sarcina inculpatului nu intră în sfera ilicitului penal, constituind contravenție sau abatere disciplinară ori o faptă care ar putea atrage răspunderea civilă (contractuală sau delictuală). De asemenea, cazul de casare invocat are în vedere și situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, în realitate, aceasta fiind dezincriminată, situația când nu se realizează o corespondență deplină între conduita-propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării, dar și situația neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective (lipsa elementului material al laturii obiective, lipsa situației premisă a infracțiunii sau neîntrunirea condițiilor privind subiecții acesteia).

Înalta Curte reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, întrucât statuările în fapt ale instanței de apel nu pot fi cenzurate în niciun fel, fiind stabilite cu autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", ca trăsătură esențială a infracțiunii, prevăzută de art. 15 C. pen., se înțelege orice act de conduită (acțiune sau inacțiune) sau manifestare de voință exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale și, ca atare, incriminată în norma penală.

Raportat la aceste considerațiuni teoretice, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, reține că observațiile aduse de petent situației de fapt și aprecierii asupra probelor nu vor fi analizate în prezenta procedură, având în vedere că acestea excedează procedurii pendinte.

În schimb, se va analiza dacă fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, se circumscrie tiparului obiectiv al infracțiunii de fals intelectual, respectiv dacă infracțiunea de fals intelectual subzistă în lipsa unei situații premisă, astfel cum a invocat recurentul.

Analizând considerentele deciziei penale recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel și-a însușit situația de fapt reținută de prima instanță, considerând că a fost stabilită în mod corect.

Astfel, a reținut săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual, una în forma instigării (cu privire la procesul-verbal de ședință a consiliului local Nicolae Bălcescu din 18.10.2017), iar cealaltă în forma coautoratului (cu privire la adresa nr. x/02.11.2017 emisă de Primăria Nicolae Bălcescu), cu următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. a determinat-o pe numita E. ca, în calitate de secretar al comunei Nicolae Bălcescu, să ateste, în mod nereal, în cuprinsul adresei nr. x din 02.11.2017, emisă de Primăria Nicolae Bălcescu, împrejurarea că în cadrul ședinței de consiliu local din data de 18.10.2017, s-a aprobat un schimb de terenuri agricole între Consiliul Local/Primăria Comunei Nicolae Bălcescu și numitul C., pentru parcela x și a semnat olograf această adresă.

De asemenea, inculpatul A. a determinat-o pe numita E. să ateste, în mod nereal, în procesul-verbal de ședință a consiliului local Nicolae Bălcescu din 18.10.2017 (forma tehnoredactată) faptul că, în cadrul ședinței de consiliu local din data de 18.10.2017, s-a aprobat un schimb de terenuri agricole între Consiliul Local/Primăria Comunei Nicolae Bălcescu și numitul C., pentru parcela x.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale anterior menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acțiunile inculpatului corespund elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și instigare la fals intelectual prev. de art. 47 rap. la art. 321 alin. (1) C. pen.

Falsul intelectual constă, potrivit art. 321 din C. pen., în prima modalitate normativă incriminată de legiuitor, în falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

În ceea ce privește latura obiectivă, în privința elementului material, infracțiunea de fals intelectual vizează o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă. În acest sens, instanța de apel a reținut că în ședința din 18.10.2017 a Consiliului Local Nicolae Bălcescu nu a fost aprobat un schimb de terenuri între Consiliul Local/Primăria Comunei Nicolae Bălcescu și S.C. D. S.R.L., prin reprezentant C., astfel cum se menționează în procesul-verbal de ședință din data de 18.10.2017, întocmit de E., în calitate de secretar al comunei Nicolae Bălcescu, mențiunile din respectivul proces-verbal fiind vădit nereale. De asemenea, se mai reține că inculpatul a cunoscut că nu a fost adoptată o hotărâre a consiliului local, dar cu toate acestea a determinat martora E. să falsifice procesul-verbal al ședinței de consiliu local din data de 18.10.2017 și a falsificat, împreună cu martora E., adresa nr. x din data de 02.11.2017 a Primăriei Nicolae Bălcescu.

Raportat la această situație de fapt, Înalta Curte constată că acțiunile inculpatului corespund elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de fals intelectual și instigare la fals intelectual prev. de art. 47 rap. la art. 321 alin. (1) C. pen.

Cerința esențială pentru existența elementului material constă în aceea ca atestarea să fie comisă în exercițiul atribuțiilor de serviciu și să se refere la date, fapte sau împrejurări care privesc starea de fapt pentru constatarea căreia s-a întocmit înscrisul oficial.

Astfel, condiția ca acțiunea sau inacțiunea făptuitorului să fie realizată cu ocazia întocmirii înscrisului de funcționarul competent este îndeplinită, inculpatul îndeplinind funcția de primar al comunei Nicolae Bălcescu la momentul săvârșirii faptei.

Incriminând falsul intelectual, legiuitorul nu a prevăzut cerința ca falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce consecințe juridice. Includerea acestei cerințe în conținutul infracțiunii ar fi fost de prisos, din moment ce înscrisul, din punctul de vedere al condițiilor de formă și al competenței celui care l-a emis este un înscris valabil, iar conținutul său nu corespunde realității. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, decizia penală nr. 90/A/12.03.2015).

În ceea ce privește existența unei premise, de principiu, se constată că este necesară existența unei stări de fapt anterioară, care să justifice întocmirea unui înscris oficial (în cazul falsului material) sau, respectiv, cu privire la care înscrisul oficial trebuie să constate anumite date în conformitate cu adevărul și să servească ca mijloc de probă pentru acea stare de fapt. În cauză, starea de fapt preexistentă a rezidat în desfășurarea ședinței de consiliu local, iar procesul-verbal din data de 18.10.2017 a fost întocmit pentru a constata și a proba această stare de fapt (dezbaterile, participanții la ședință, măsurile dispuse etc.).

Însă, pot fi reținute infracțiuni de fals intelectual și în lipsa unei situații premisă în situația în care făptuitorul realizează înscrisul pentru a atesta existența, nereală de altfel, a împrejurărilor care impuneau realizarea înscrisului respectiv.

Având în vedere că falsul intelectual este o infracțiune intenționată, nu interesează scopul sau mobilul conduitei.

În ceea ce privește urmarea imediată, aceasta constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale.

Cu privire la legătura de cauzalitate, Înalta Curte reține că aceasta nu trebuie dovedită, rezultând din materialitatea faptei.

Prin urmare, criticile inculpatului, în sensul că fapta sa nu se circumscrie tipicității infracțiunii de fals intelectual, dar și că lipsește situația premisă a faptelor pentru care a fost condamnat, nu pot fi primite, Înalta Curte apreciindu-le nefondate.

În realitate, criticile inculpatului vizează chestiuni privind temeinicia hotărârii de condamnare și nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Referitor la faptul că instanța de apel nu a analizat apărările inculpatului, Înalta Curte constată că această critică nu se circumscrie cazului de casare invocat în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul nu a evidențiat elemente de nelegalitate, care să conducă la concluzia că faptele pentru care a fost condamnat nu constituie infracțiuni, ci a solicitat o reinterpretare a probelor, prin prisma unor critici comune cu cele formulate cu titlu de apărări în fond și apel.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație. Astfel, susținerile recurentului, în sensul că fapta pentru care a fost condamnat, aceea de a semna o adresă care menționează realitatea susținerilor din respectiva ședință a consiliului local sunt nefondate. O eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condițiile în care, recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunește toate elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 711/P din 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 711/P din 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2023.

GGC - MM