ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5989/2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Județean Covasna, anularea H.G. nr. 989/2021 privind aprobarea modelului de steag al județului Covasna; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21.01.2022, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii și excepția inadmisibilității, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La data de 25.01.2022, B., prin președintele C., a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat anularea H.G. nr. 989/2021 privind aprobarea modelului steagului județului Covasna.

Prin încheierea de ședință din data de 22.03.2022, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de B., reținând că intervenienta justifică un interes propriu în solicitarea de anulare a H.G. nr. 989/2021, în raport și de considerentele Deciziei nr. 8/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru delegarea unor chestiuni de drept.

La data de 07.04.2022, reclamantul A. a depus precizare de acțiune, prin care a arătat că este de acord cu introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a UAT Județul Covasna, iar, prin încheierea din data de 19.04.2022, instanța a dispus, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză a Unității Administrativ Teritoriale Județul Covasna, ca pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 74 din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârâtul Guvernul României; s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna și Consiliul Județean Covasna; s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta B.; a fost anulată H.G. nr. 989/2021 privind aprobarea modelului de steag al Județului Covasna; a fost obligat pârâtul Guvernul României să achite reclamantului A. suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost obligat pârâtul Guvernul României să achite intervenientei B. suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actul administrativ contestat a fost emis în aplicarea și executarea Legii nr. 141/2015 privind arborarea și folosirea de către unitățile administrativ-teritoriale a steagurilor proprii, act normativ care reglementează condițiile privind aprobarea, arborarea și folosirea de către unitățile administrativ-teritoriale a steagurilor proprii, ca simbol local. Potrivit art. 2 alin. (3) din legea nr. 141/2015, "culoarea și însemnele distinctive ale steagurilor unităților administrativ-teritoriale nu pot aduce atingere simbolurilor naționale și nu pot conține simboluri naționale ale altor state", iar, conform art. 3 alin. (1) "proiectul modelului de steag al unităților administrativ-teritoriale este supus dezbaterii publice și consultării locuitorilor, în vederea stabilirii variantei reprezentative".

Din interpretarea acestor norme, rezultă că adoptarea unui steag, ca simbol al unei unități administrativ teritoriale, trebuie, în primul rând, să nu aducă atingere simbolurilor naționale și nici să nu cuprindă simboluri ale altor state, iar, în al doilea rând, să aibă caracter reprezentativ pentru comunitatea respectivă.

Noțiunea de "reprezentativ" presupune, în cazul comunităților multietnice, cum este cazul Județului Covasna, ca etniile preponderente să fie ilustrate în simbolul ales, adică acest simbol să evidențieze caracterul multietnic al comunității vizate.

În opinia instanței de fond, modelul de steag adoptat are caracter monoetnic, fiind vorba de o rearanjare a culorilor steagului Ținutului Secuiesc, cu excluderea oricărui element românesc. S-a apreciat, în aceste condiții, că steagul adoptat este reprezentativ doar pentru comunitatea maghiară, membrii comunității românești, aflați în minoritate numerică în zona respectivă și propunerile acestora fiind ignorate.

Împotriva sentinței civile nr. 74 din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna și Consiliul Județean Covasna.

3.1 Recurentul-pârât Guvernul României, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a invocat, în esență, argumente de ordin critic după cum urmează.

A susținut că motivele pentru care a fost admisă acțiunea sunt legate de elemente figurative și cromatice ale modelului de steag, care au condus al concluzia că "nu a fost asigurat caracterul reprezentativ al modelului de steag adoptat și pentru comunitatea românească din județul Covasna, ci exclusiv pentru comunitatea maghiară".

Or, trebuie observat că instanța nu a indicat în mod concret care sunt principiile cuprinse în legea privind arborarea și folosirea de către unitățile administrativ teritoriale a steagurilor proprii, pe care a apreciat că le-a încălcat Guvernul României la adoptarea H.G. nr. 989/2021.

Totodată, avizul Comisiei Naționale de Heraldică, Genealogie și Sigilografie, singura autoritate competentă în a se pronunța asupra obiectului reglementării actului administrativ contestat, a fost înlăturat din analiza cererii, instanța de fond concluzionând pe baza analizei unor planșe fotografice asupra cărora era imperativă consultarea unui expert.

De asemenea, analizând dispozițiile art. 2 alin. (1) și (3) din Legea nr. 141/2015 și art. 12 din Constituție, invocate ca temei expres în stabilirea nelegalității actului administrativ contestat, nu reiese în niciun fel încălcarea acestor norme, adoptarea steagului Județului Covasna, ca simbol al unităților administrativ-teritoriale neaducând atingere simbolurilor naționale și necuprinzând simbolurile altor state suverane.

Sub aspectul tehnicii legislative și legalității actului normativ contestat, pârâtul a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 141/2015 privind arborarea și folosirea de către unitățile administrativ-teritoriale a steagurilor proprii, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (inițiator al actului contestat) a primit hotărârea Consiliului Județean Covasna privind aprobarea proiectului modelului de steag, împreună cu un memoriu justificativ și cu dovada supunerii modelului de steag dezbaterii publice și consultării locuitorilor, precum și cu avizul de legalitate al prefectului, așa cum prevăd art. 200 și art. 255 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ. M.D.L.P.A. a transmis documentele primite Comisiei Naționale de Heraldică, Genealogie și Sigilografic a Academiei Române, conform alin. (3) al art. 3 din Legea 141/2015, iar după primirea avizului consultativ favorabil de la Comisie, a elaborat proiectul de hotărâre și l-a supus Guvernului României spre aprobare.

Proiectul de hotărâre a Guvernului a fost elaborat, analizat și avizat de MDLAP numai după obținerea avizului favorabil al Comisie Nationale de Heraldică, Genealogie si Sigilografie, după expirarea termenului de consultare publică.

La adoptarea H.G. nr. 989/2021 nu a fost încălcat nici un principiu prevăzut de Legea nr. 141/2015, cum a reținut eronat instanța de fond, cu atât mai mult cu cât, la solicitarea MDLAP în calitate de autoritate centrală care elaborează proiectul de hotărâre de guvern, autoritatea locală trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 141/2015, referitoare la supunerea modelului de steag dezbaterii publice si consultării locuitorilor, prin transmiterea procesului-verbal de afișare a proiectului de hotărâre de consiliu județean/local.

În fine, recurentul a făcut trimitere la Carta Europeană a Autonomiei locale din 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997, art. 3 alin. (1), în ceea ce privește definiția autonomiei locale.

3.2 Prin cererea de recurs formulată de Județul Covasna și Consiliul Județean Covasna, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut că reluarea aproape integrală în considerentele hotărârii recurate a argumentelor din cererea de chemare în judecată, fără prezentarea considerentelor logice și juridice ce au fundamentat soluția din dispozitivul hotărârii, nu poate fi considerată că răspunde cerintei privind motivarea soluțiilor pronunțate de către instanțele judecătorești, în condițiile în care aceasta nu poate răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului."

Au mai susținut recurenții că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, H.G. nr. 989/2021 fiind legală, adoptată în conformitate cu prevederile O.G. nr. 137/2000 și ale Legii nr. 141/2015.

Astfel, cu privire la adresa nr. x/14.10.2021 emisă de Instituția Prefectului Județului Covasna, asupra oportunității adoptării steagului județului Covasna, au arătat că, în opinia acestora, instanța de judecată nu poate hotărî asupra și nu poate cenzura oportunitatea sau inoportunitatea unei decizii/hotărâri ale autorității publice locale, aleasă în condițiile legii, prin vot universal, egal direct, secret și liber exprimat. Dacă totuși se hotărăște asupra oportunității unei decizii/hotărâri a autorității administrației publice locale, prin hotărârea pronunțată încalcă atât tratatele internaționale la care România este parte, cât și legislatia internă prin care aceste tratate au fost ratificate. Instanța nu poate să hotărască nici cu privire la oportunitatea unei hotărâri adoptată în condițiile legii, de o autoritate centrală, aceasta reprezentând o depășire a atribuțiilor autorității judecătoresti si o interventie în ceea ce priveste exercitarea autoritătii executive a Guvernului României.

Mai mult, dacă Instituția Prefectului Județului Covasna considera neoportună și nelegală Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 95/2015, aceasta avea posibilitatea de a ataca în contencios administrativ actul administrativ în discuție în speță, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Cu privire la adresa Comisiei Naționale de Heraldică și Genealogie a Academiei Române nr. 13/20.04.2021, recurenții au susținut că, așa cum reiese din conținutul aceastei adrese, Comisia Națională de Heraldică și Genealogie a Academiei Române nu poate aproba sau respinge un proiect al unui steag, ci poate formula recomandări. Comisia Națională de Heraldică și Genealogie a Academiei Române "este o comisie stiintifică, a Academiei Române și ca atare temeiul in care face aceste recomandări este unul ce tine de regulile vexiologiei, de traditia istorică și heraldică a comunității, de metodologia CNHG5 privind elaborarea stemelor, precum și, nu in ultimul rând, de aspectul estetic al compoziției. Toate acestea sunt subsumate, evident, legislației în vigoare din România".

De asemenea, instanța de fond reține greșit faptul că adoptarea actului administrației publice județene, în speță Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 95/2015, nu a fost precedată de dezbateri publice.

În temeiul Legii nr. 52/2003 privind tranparența decizională în administrația publică, cu modificările și completările ulterioare, Proiectul de hotarare privind aprobarea proiectului modelului de steag al județului Covasna a fost afișat la sediul Consiliului Județean Covasna, respectiv a fost publicat pe pagina de internet a instituției, totodată, anunțul privind inițierea Proiectului de hotărâre din speță a fost publicat in cotidienele "D." și "E.". Până la termenul indicat în anunt, nu s-a formulat nici o propunere sau observație din partea cetățenilor județului sau din partea vreunei asociații legal constituite, drept urmare prin Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 92/2015 s-a aprobat proiectul modelului de steag al județului Covasna, respectiv prin Hotărârea de Guvern nr. 989/2021 s-a aprobat modelul de steag al județului Covasna.

Cu privire la steagul județului Covasna, aprobat prin H.G. nr. 989/2021, recurenții au învederat că steagul județului Covasna este format dintr-o pânză dreptunghiulară cu proporția între lățimea și lungimea steagului de 2/3, albastră, tăiată de un brâu de aur, purtând în mijloc stema județului Covasna. Steagul se fixează pe hampă în partea stângă, pe lățime pe care este așezat stema județului.

Stema județului Covasna, aprobată separat prin Hotărârea de Guvern nr. 925/2007, reprezintă vechea stemă adoptată de autoritățile române în anul 1928. Se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, având câmpul albastru, în care un braț drept armat tine o spadă de argint, cu mânerul si garda de aur, plasată în bară, care străpunge o inimă roșie. In partea superioară, in dreapta, se află un soare figurat, de aur, iar în partea superioară, în stânga, se află o semilună crescătoare, de argint, înconjurată de trei stele de aur, cu câte șase raze. Elementele însumate reprezintă vechea stemă adoptată de autoritățile române în anul 1928. Brațul armat și sabia amintesc de vitejia locuitorilor în luptele de apărare. Inima semnifică bunătatea sufletească a localnicilor. Smalțurile stemei reprezintă toate comunitățile etnice din județ, prin cele trei culori tradiționale (roșu, galben, albastru). Cromatica derivă din smalțurile stemei. Astfel, cele două fascii laterale au culoarea câmpului stemei, albastră, iar brâul, care poartă stema, a primit smalțul soarelui din stemă - aur - arătând că soarele strălucește pentru toți.

4.1 Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursurile pârâtului Guvernul României și Consiliului Județean Covasna, prin care a invocat excepția nulității recursurilor.

Astfel, în ceea ce privește recursul Consiliului Județean Covasna, a solicitat să se constatate nulitatea căii de atac, întrucât este declarată de Președintele Consiliului Județean Covasna fără acordul și împuternicirea semnării de către Consiliul Județean Covasna, în raport de dispozițiile art. 190 din Codul administrativ. Totodată, a solicitat să se constatate că susținerile din recursul declarat de Consiliul Județean Covasna nu constituie motive de casare, strict și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în concluzie, să fie respins recursul ca fiind nul.

Nulitatea recursului cu privire la neformularea de critici concrete care să se circumscrie dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. a fost invocată și cu privire la recursul Guvernului României.

Pe fond, s-a solicitat respingerea celor două recursuri, apreciindu-se că sentința recurată este legală, în mod corect dispunându-se anularea H.G. nr. 989/2021 privind aprobarea modelului de steag al municipiului Sfântu Gheorghe, întrucât aceasta a fost adoptată cu încălcarea condițiile legale și imperative prevăzute expres de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 141/2015, respectiv condiția reprezentativității, care, în opinia sa, nu este o condiție formală, ci o condiție menită să asigure prevenirea oricărei forme de discriminare (în cazul de față pe criterii etnice). Fiind o condiție de legalitate, instanța de contencios administrativ poate verifica existența sau inexistența acestei condiții legale, cu consecința ca, în cazul neîndeplinirii acestei condiții, ca și a oricărei condiții de legalitate, să dispună anularea actului.

În ceea ce privește, recursul formulat de Guvernul României a susținut că pârâtul afirmă o necunoaștere a existenței și utilizării notorii a Steagului Național Secuiesc, intimatul subliniind că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra elementelor grafice ale steagului în locul CNHGS, ci asupra neîndeplinirii condiției legale a reprezentativității, iar pentru stabilirea îndeplinirii sau nu a acestei condiții de valabilitate a actului administrativ contestat, a administrat probatoriul din care rezultă cu evidență notorie și de necontestat că steagul județului Covasna apare ca o variantă disimulată a steagului Consiliului Național Secuiesc/steagului secuiesc/steagului ținutului secuiesc.

Referitor la recursului formulat de Consiliul Județean Covasna, în esență, a susținut că acesta încearcă să speculeze în încercarea de a prezenta faptul că instanța a apreciat reprezentativitatea steagului din perspectiva oportunității. Or, în condițiile în care legiuitorul pune condiția reprezentativității în legea ce constituie temei legal pentru aprobarea actului administrativ, îndeplinirea condiției presupune faptul ca în comunitățile multietnice reprezentativitatea să presupună o ilustrare în simbolistica oficială a acestui caracter multietnic.

4.2 Intimata-intervenientă în nume propriu B., prin Președinte C., a formulat întâmpinări, prin care a invocat, de asemenea, excepția nulității recursurilor pârâtului Guvernul României și Consiliului Județean Covasna, pentru argumente similare cu cele formulate de intimatul-reclamant.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciindu-se că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, instanța pronunțându-se exclusiv pe neîndeplinirea condiției legale a reprezentativității impusă de legea specială, nereținând însă și evidenta discriminare pe criterii etnice consecință a acestei situații, invocată, de asemenea, de intervenientă.

În esență, a susținut că nu este relevantă apărarea legată de procedura de adoptare a H.G. nr. 981/2021, cererea de chemare în judecată și sentința de fond neprivind aspecte de natură procedurală, motivele privind existența unui aviz de legalitate al prefectului ori invocarea de către recurent a autonomiei legale, nefiind, în opinia sa, motive de recurs care să poată atrage reformarea sentinței.

A mai considerat că steagul județului Covasna utilizează în mod identic aceleași culori ca și steagul așa-zisului "ținut secuiesc", fapt arătat expres și de Comisia Națională de Heraldic, Genealogie și Sigilografie.

În fine, intimata a susținut că nu se poate contesta caracterul etnic al steagului aprobat prin H.G. nr. 989/2021, acest act administrativ având și consecință discriminarea unei comunități întregi pe criterii etnice, astfel că sancțiunea nu poate fi decât anularea actului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 27 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 8 decembrie 2022.

La data de 12.10.2022, F. a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul recurenților-pârâți UAT Județul Covasna și Consiliul Județean Covasna, la care a atașat copia statutului asociației. A susținut că, în raport de scopul acesteia, în ceea ce privește existența unui interes legitim public, în cauză, întrucât aceasta este o consecință firească a existenței interesului legitim privat, interesul public în realizarea ordinii de drept și democrației constituționale neputând fi realizată decât prin consolidarea societății civile. Pe fond, a solicitat admiterea recursului, formulat de pârâți, în opinia sa, sentința fiind dată cu încălcarea și aplicare greșită a Legii nr. 141/2015.

La data de 26.10.2022, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului-pârât Guvernul României, solicitând admiterea recursului formulat de acesta, cu arătarea motivelor de nelegalitate a sentinței recurate.

Prin încheierea din data 27 octombrie 2022, a fost admisă, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată de F. în interesul recurenților-pârâți UAT Județul Covasna și Consiliul Județean Covasna, în raport de dispozițiile art. 63 C. proc. civ., constatându-se că justifică un interes legitim propriu.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, apreciindu-se că acesta nu justifică un interes legitim propriu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, precum și a probatoriilor administrate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Județean Covasna, anularea H.G. nr. 989/2021 privind aprobarea modelului de steag al județului Covasna. În cauză, s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de B., iar, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, a fost introdusă în cauză a Unității Administrativ Teritoriale Județul Covasna, în calitate de pârâtă.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, fiind anulată H.G. nr. 989/2021 privind aprobarea modelului de steag al Județului Covasna, împotriva acesteia formulând critici pârâtul Guvernul României, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâții UAT Județul Covasna și Consiliul Județean, formulând critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimata-intervenientă B. și de intimatul-reclamant A., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze această cererea de recurs.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 486 C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic.

(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic.

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Art. 80 C. proc. civ. prevede că "(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.", iar conform art. 82 "(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată."

Totodată, art. 190 alin. (1) din Codul amdinistrativ stipulează că "(1) Președintele consiliului județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție."

Înalta Curte constată că recursul Consiliului Județean este formulat prin reprezentant domnul G., în calitate de Președinte, fiind semnat de acesta și de consilierul juridic al instituției.

În cauză, prin întâmpinarile formulate, intervenienta B. și intimatul-reclamant A. au invocat excepția nulității recursului pentru faptul că cererea de recurs în discuție este formulată de Președintele Consiliului Județean fără vreo împuternicire din partea acestei autorități, în raport de dispozițiile art. 190 din Codul administartiv, întâmpinare care a fost comunicată recurentului, care nu a formulat apărări cu privire la acest aspect.

Prin urmare, având în vedere faptul că recursul Consiliului Județean Covasna este formulat și semnat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal, iar la dosar nu s-a depus niciun act din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale antereferite, Înalta Curte urmează să admită excepția nulității recursului declarat de Consiliul Județean prin reprezentant G., Președinte, și să anuleze recursul formulat de acesta.

În primul rând, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursurilor Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna invocată de intimata-reclamantă A. și intimata-intervenientă B..

Astfel, se constată că recurentul-pârât Guvernul României a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., formulând argumente de ordin critic din perspectiva greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor de drept material incidente situației de fapt reținută în cauză, care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate efectua controlul de nelegalitate a sentinței din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. menționat de acesta în memoriul de recurs.

Recurentul-pârât Județul Covasna a criticat sentința recurată invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că aceasta nu respectă cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în opinia sa, fiind preluate susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, aspecte care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ., urmând să fie analizat din această perspectivă, criticile formulate de acesta privind greșita aplicare și interpretare a Legii nr. 141/2015 fiind încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul invocat de recurentul-pârât Județul Covasna.

Amintește instanța că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată însă, că este fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenții-pârâți Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna, care au invocat greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 141/2015, susținută prin argumente similare, motiv pentru care acestea vor fi analizate împreună.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 989/2021 respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În fapt, instanța de control judiciar constată că, prin Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 92/2015 a fost aprobat proiectul modelului de steag al Județului Covasna și s-a dispus transmiterea acestei hotărâri și a memoriului justificativ Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 141/2015. Adoptarea actului administrației publice județene nu a fost precedată de dezbateri publice, deși a fost făcută dovada afișării proiectului hotărârii, la data de 18.06.2015 .

Prin adresa nr. x/14.10.2021 emisă de Instituția Prefectului Județului Covasna, la solicitarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, asupra oportunității adoptării acestui model de steag, s-a arătat expres că măsura adoptării acestui steag prin hotărâre de Guvern nu este oportună, deoarece "în forma actuală, proiectul de steag al Județului Covasna are un caracter monoetnic și insinuant, excluzând reprezentarea oricărui element românesc". În plus, Instituția Prefectului Județului Covasna a precizat expres:

"culorile drapelului sunt preluate din așa-zisul "steag al ținutului secuiesc" (drapel elaborat și aprobat de către Consiliul Național secuiesc ca steag propriu în anul 2008)" și că "asemănarea dintre cele două drapele este evidentă".

De asemenea, prin adresa nr. x/20.04.2021 emisă de Comisia Națională de Heraldică și Genealogie a Academiei Române, s-a menționat că a fost reanalizată documentația și a fost menținut avizul consultativ, cu recomandări, emis anterior, în luna noiembrie 2018, respectiv "a considerat redundande fasciile albastre ce fac trimitere cu mare precizie la steagul istoric al Ținutului Secuiesc medieval, folosit pentru prima dată de voievodul Transilvaniei, Moise Secuiul". Totodată, s-a arătat:

"conform Metodologiei CNHGS simboluri și blazoane nobiliare sau boierești nu vor fi reproduse integral în compozițiile actuale, dar elemente din acestea sunt binevenite pentru a marca tradiția istorică a zonei", considerând "suficientă culoarea albastră și aștrii ce se regăsesc în stema județului, plasată în centrul steagului", iar "din punct de vedere cromatic și estetic, un câmp monocolor, galben satinat, pune mult mai bine în evidență stema din scutul central".

Ulterior, prin H.G. nr. 989/2021 s-a aprobat modelul de steag al Județului Covasna, descrierea acestuia fiind inserată în anexa 2 a actului, în care se menționează:

"Modelul de steag al Județului Covasna este format dintr-o pânză dreptunghiulară cu proporția între lățimea și lungimea steagului de 2/3, albastră, tăiată de un brâu de aur, purtând în mijloc stema Județului Covasna. Proporția fasciilor: 1-3-1. Steagul se fixează pe hampă în partea stângă, pe lățime".

Reclamantul critică acest act administrativ, invocând, în principal, faptul că deși steagul aprobat reprezintă un simbol local, acesta are caracter etnic și naționalist, fiind discriminatoriu pentru populația de naționalitate română din Județul Covasna, aflată în minoritate numerică în raport cu populația de naționalitate maghiară din această unitate administrativ teritorială, deoarece modelul steagului este monoetnic, fiind doar rearanjate culorile auriu-azuriu ale steagului adoptat în anul 2004 ca steag al Consiliului Național Secuiesc.

Contrar reținerilor primei instanțe, Înalta Curte constată că, la adoptarea H.G. nr. 989/2021, au fost respectate principiile statuate de legiuitorul primar prin Legea nr. 141/2015.

În primul rând, trebuie observat faptul că instanța de fond citează prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 141/2015 potrivit cărora "Culoarea și însemnele distinctive ale steagurilor unităților administrativ-teritoriale nu pot aduce atingere simbolurilor naționale și nu pot conține simboluri naționale ale altor state" dar nu arată în ce mod a fost încălcat acest articol. Or, Înalta Curte constată că modelul de steag aprobat prin H.G. nr. 989/2021 nici nu conține simboluri ale altor state și nici nu aduce atingere vreunui simbol național, astfel încât acest articol nu a fost încălcat.

În ceea ce privește prevederile art. 3 alin. (1), invocat, de asemenea, de instanța de fond, se constată că acesta prevede că "Proiectul modelului de steag al unităților administrativ-teritoriale este supus dezbaterii publice și consultării locuitorilor, în vederea stabilirii variantei reprezentative." Din aceste prevederi legale rezultă că autoritatea publică dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește reprezentativitatea unui steag pentru o comunitate locală, un element important în această apreciere constituindu-l consultarea publică. Or, instanța de fond nu a reținut că nu s-ar fi realizat o astfel de consultare publică și nici că autoritatea publică emitentă ar fi nesocotit, de o manieră flagrantă, rezultatele acestei consultări.

Susținerea instanței de fond potrivit căreia steagul ar avea un caracter monoetnic și, în consecință, nu ar fi reprezentativ pentru județul Covasna nu este împărtășită de Înalta Curte.

Astfel cum este configurat în hotărârea de Guvern, steagul județului Covasna nu se confundă cu "steagul Ținutului Secuiesc". Succesiunea culorilor este aceeași dar, în timp ce steagul adoptat de comunitatea secuilor constă într-o bandă îngustă aurie pe fond albastru, steagul Județului Covasna are zona centrală aurie mult mai lată, raportul fiind de 1:3:1.

De asemenea, potrivit descrierii și semnificațiilor statuate de emitent, "Smalțurile stemei reprezintă toate comunitățile etnice din județ, prin cele trei culori tradiționale". Așadar, existența celor trei culori pe steag, roșu, auriu și albastru, nu a fost privită ca întâmplătoare de emitent, ci acesta i-a conferit o semnificație de natură să asigure reprezentativitatea respectivului simbol, fiind evocat drapelul național.

De altfel, stema inclusă pe steagul județului Covasna a fost aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 925/2007, nemaipunându-se problema anulării acesteia. Este vorba, după cum se menționează chiar în hotărârea de guvern respectivă, de vechea stemă adoptată de autoritățile române în anul 1928 și, încă de la adoptarea ei a fost avută în vedere, în mod intenționat, prezența celor trei culori existente pe drapelul național.

Faptul că prin succesiunea de culori albastru-auriu-albastru este evocat și un steag adoptat de comunitatea secuilor ca simbol propriu nu poate fi privit ca fiind contrar prevederilor Legii nr. 141/2015. Nu se poate susține că un steag reprezentativ pentru o comunitate locală în cadrul căreia etnia secuilor este majoritară ar trebuie să nu facă trimitere, în niciun mod, la simboluri ale acestei etnii.

În concluzie, se constată că, în ceea ce privește caracterul reprezentativ al steagului adoptat prin H.G. nr. 989/2021, autoritatea publică dispunea de o marjă de apreciere care, în speță, nu a fost depășită, neputându-se susține că steagul în discuție nu ar fi, în mod vădit, reprezentativ pentru județul Covasna.

Față de aceste considerente, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile formulate de pârâți și să reformeze sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În ceea ce privește cererea de intervenție principală formulată de intervenienta în nume propriu B., Înalta Curte reține că potrivit art. 61 C. proc. civ. "(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. (…)"

Prin urmare, în raport de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pentru motivele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu B..

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (3) C. proc. civ. "Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți".

Având în vedere aceste dispoziții legale și soluția de admitere a recursurilor formulate de pârâții Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna, Înalta Curte urmează să admită cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta F. în sprijinul acestei din urmă autorități, cerere care a fost admisă în principiu, constatându-se că, raportat la statutul acesteia, justifică un interes legitim propriu în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului formulat de pârâtul Consiliul Județean Covasna invocată de intimata-intervenientă B. și de intimatul-reclamant A. și va anula cererea de recurs formulată de acest pârât; va respinge excepția nulității recursurilor Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna invocată de intimata-reclamantă A. și intimata-intervenientă B.; va admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna; va admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta F.; va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată; va respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului formulat de pârâtul Consiliul Județean Covasna invocată de intimata-intervenientă B. și de intimatul-reclamant A..

Anulează cererea de recurs formulată de pârâtul Consiliul Județean Covasna, prin Președinte împotriva sentinței nr. 74/2022 din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge excepția nulității recursurilor Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna invocată de intimata-reclamantă A. și intimata-intervenientă B..

Admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Covasna împotriva sentinței nr. 74 din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta F..

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu B..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.