ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122, pronunțată la data de 15 mai 2019 de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, comisă în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 67 alin. (1) rap. al art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) și g) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în concurs real cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) și art. 76 din C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) din C. pen., prin sentința penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul cu nr. x/2014 al aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a C.A. Cluj, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 28.03.2018, conform sentinței penale nr. 456/22.03.2018 a Judecătoriei Bistrița, cu un rest rămas neexecutat de 1153 zile.

În temeiul art. 105 din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul cu nr. x/2014 al aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a C.A. Cluj.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la ca s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul 45 alin. alin. (3) lit. a), art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b), g) și h) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b), g) și h) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată din data de 03.03.2014 și până la data de 28.03.2018.

S-a constatat că, potrivit criteriului aprecierii globale, conform Deciziei nr. 265/06.05.2014, pronunțată de Curtea Constituțională a României, legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză este C. pen. de la 1969.

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 din C. pen. rap. la de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 9 din Legea nr. 241/2005, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la data executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din C. pen.

În temeiul art. 19 și art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 1349 și art. 1382 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și, în consecință, obligați inculpații, în solidar, să plătească în favoarea părții civile despăgubiri civile în cuantum de 12.357.458 RON reprezentând TVA și impozit pe profit, precum și accesorii până la data plății efective.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., până la concurența sumei de 12.357.458 RON, reprezentând valoarea pagubei cauzate prin infracțiunea de evaziune fiscală.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B., până la concurența sumei de12.357.458 RON, reprezentând valoarea probabilă a pagubei cauzate prin infracțiunea de evaziune fiscală.

S-a dispus comunicarea hotărârii judecătorești către ONRC .

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel D.N.A.-Serviciul Teritorial Cluj și inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 122/15.05.2019, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată, sub aspectul laturii penale a cauzei în ce privește durata pedepselor principale aplicate inculpaților, temeiul juridic al reținerii infracțiunii continuate și al pedepselor complementare și accesorii derivat din legea penală mai favorabilă în privința inculpatului A. și în ce privește latura civilă a cauzei, cu referire la indicarea cuantumului despăgubirilor civile, și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente.

S-a schimbat temeiul juridic al reținerii infracțiunii continuate aferent infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în forma în vigoare la data epuizării faptei), din art. 35 alin. (1) C. pen., în art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) din C. pen., de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare.

S-a schimbat temeiul juridic al reținerii pedepselor complementare aplicate inculpatului A., din art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, constând în interzicerea inculpatului, ca pedeapsă complementară, a exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

S-a schimbat temeiul juridic al reținerii pedepselor accesorii aplicate inculpatului A. din art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) și g) din C. pen., în art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, constând în interzicerea inculpatului, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea a fost comisă în concurs real cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) și art. 76 din C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) din C. pen., prin sentința penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul cu nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curții de Apel Cluj, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 28.03.2018, conform sentinței penale nr. 456/22.03.2018 a Judecătoriei Bistrița, cu un rest rămas neexecutat de 1153 zile.

S-a menținut dispoziția de anulare a liberării condiționate, în temeiul art. 105 din C. pen. din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul cu nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curții de Apel Cluj.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 2 ani și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (3) lit. a), art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) din C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale și dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale și dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

În baza art. 105 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) din C. pen., aferentă condamnării dispuse prin sentința penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul cu nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curții de Apel Cluj, de la expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate și până la pronunțarea prezentei decizii prin care se anulează liberarea condiționată și a dispus executarea părții din durata pedepsei complementare neexecutate.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

Au fost obligați inculpații în solidar să plătească în favoarea părții civile ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca, suma de 7.648.463 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA - 7.562.272 RON, și impozit pe profit - 86.191 RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.

Au fost menținute dispozițiile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A. și B., până la concurența sumei de 7.648.463 RON, și a accesoriilor calculate până la data achitării integrale a debitului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 122/15.05.2019, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei penale nr. 1683/A/2021 din data de 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016, la data de 15 februarie 2022, în termenul legal, inculpatul B. a formulat cerere de recurs în casație, prin avocat C..

Prin cererea de recurs în casație formulată, invocându-se cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a susținut, în esență, că soluția de condamnare a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală este nelegală, fapta concretă reținută în materialitatea ei prin rechizitoriu, sentință și decizia recurată - neîntocmirea și nedepunerea declarației lunare 394 și a decontului de TVA - nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 26 din C. pen. rap. la de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că, deși s-a dispus condamnarea inculpaților prin raportare la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, acuzația reținută vizează neîntocmirea și nedepunerea lunară a declarațiilor 394 și a decontului de TVA, aspect ce a condus la neplata obligațiilor fiscale în perioada februarie - noiembrie 2012; or, neîntocmirea și nedepunerea declarațiilor fiscale lunare, obligatorii, cu consecința neplății obligațiilor fiscale, nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, ci constituie contravenție, în conformitate cu art. 219 pct. 2 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare la acel moment.

S-a mai susținut că trebuie făcută o distincție între neînregistrarea/neevidențierea în actele contabile a operațiunilor efectuate/veniturilor realizate și nedeclararea acestora organelor fiscale prin intermediul declarațiilor fiscale.

Totodată, s-a arătat că, și în situația în care ab initio, inculpații au urmărit sustragerea de la plata obligațiilor fiscale izvorâte din activitatea comercială derulată prin intermediul S.C. D. S.R.L., nu orice eludare/neplată a obligațiilor fiscale atrage automat răspunderea penală.

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016.

La termenul din data de 23.06.2022, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casație declarat de inculpat, cauza rămânând în pronunțare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație declarat de inculpatul B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul B. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esență, că soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală este nelegală, fapta concretă reținută în materialitatea ei prin rechizitoriu, sentință și decizia recurată - neîntocmirea și nedepunerea declarației lunare 394 și a decontului de TVA - nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 26 din C. pen. rap. la de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație nu se poate efectua o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 48 C. pen.

Referitor la critica potrivit căreia în cauză nu ar fi întrunite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Astfel, din modul de descriere a faptelor rezultă că există o corespondență între baza factuală și elementele de tipicitate ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 - forma complicității, inclusiv sub aspectul elementului material al infracțiunii și a existenței prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, fiind stabilită starea de fapt, cu caracter definitiv, în sensul că paguba adusă bugetului de stat, prin complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală ce a format obiectul judecății în cauză, a fost creată prin fapta inculpatului B. care, în perioada februarie 2012 - noiembrie 2012, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a acordat ajutor inculpatului A., desfășurând împreună cu acesta, în numele și pe seama S.C. D. S.R.L., operațiuni comerciale constând în achiziții intracomunitare de autoturisme revândute pe teritoriul național neevidențiate în actele contabile sau în alte documente legale, fapt ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat cu contravaloarea TVA în sumă de 7.562.272 RON și impozit pe profit în sumă de 86.181 RON, plus accesorii la aceste debite.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele recurentului inculpat B. ar constitui contravenție și nu infracțiune.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2022.

GGC - MM