ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 282/2023

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din data de 29 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință:

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data 24 februarie 2023, de Tribunalul Regional din Santarem, cu privire la persoana solicitată A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Portugalia, fără respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă ce se va emite în cauză, și revocarea măsurii controlului judiciar dispus anterior față de aceasta.

S-a dispus deducerea duratei reținerii din data de 3 februarie 2023 până la data de 4 februarie 2023.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa nr. x/2023 din 4 februarie 2023, înregistrată, pe rolul Curții de Apel București, la aceeași dată, sub nr. x/2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat instanței, în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/20024, republicată, lucrarea având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Portugalia, la data de 31 octombrie 2022, împotriva numitului A., solicitând, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (5) lit. a) din același act normativ, luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

Prin încheierea din 4 februarie 2023, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, rap. la art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., art. 214 și art. 215 C. proc. pen., a dispus luarea față de persoana solicitată A. a măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând data de 4 februarie 2023 și până la data de 5 martie 2023, inclusiv.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a dispus ca, pe durata controlului judiciar, persoana solicitată A. să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. (4) C. proc. pen., secția de poliție în a cărei rază teritorială are domiciliul persoana solicitată a fost desemnată ca organ care să supravegheze respectarea obligațiilor care revin acesteia.

Prin aceeași încheiere, Curtea a fixat termen în procedură la data de 15 februarie 2023, în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, și a înaintării de către autoritățile judiciare din Portugalia a hotărârii de condamnare, ca urmare a adresei emise de instanță în acest sens.

Prin încheierea din 15 februarie 2023, luând act de prezentarea de către parchet a mandatului european de arestare preventivă emis de autoritățile judiciare portugheze față de persoana solicitată, Curtea a dispus amânarea cauzei la data de 2 martie 2023, pentru a se solicita autorităților judiciare portugheze: să comunice situația juridică a persoanei solicitate, respectiv să precizeze care este pedeapsa pentru care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, având în vedere că există o inadvertență cu privire la cuantumul pedepsei inserate în cuprinsul mandatului european de arestare și cuantumul pedepsei ce reiese din înscrisurile comunicate, în care se menționează faptul că pentru una dintre infracțiunile pentru care se dispusese anterior punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana solicitată a intervenit prescripția, astfel că pedeapsa urmăribilă, pentru care nu a intervenit prescripția, este de 20 luni închisoare; să precizeze data și modalitatea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, având în vedere mențiunile cuprinse în mandatul european de arestare privitoare la faptul că, la data de 15 martie 2022, hotărârea a fost comunicată apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, iar aceasta a rămas definitivă la data de 26 aprilie 2022; să comunice dacă, la data la care autoritățile britanice au soluționat cererea anterioară de punere în executare a mandatului european de arestare, a existat și o comunicare a hotărârii de condamnare personal către persoana solicitată și dacă această comunicare a avut ca efect rămânerea definitivă a hotărârii; să comunice un punct de vedere cu privire la refuzul autorităților judiciare britanice de a executa același mandatul european de arestare, respectiv dacă s-a analizat incidența prescripției răspunderii penale.

La termenul din 2 martie 2023, luând act de informațiile comunicate de autoritățile judiciare portugheze și de mandatul european de arestare transmis de acestea, în care s-a modificat pedeapsa cu privire la care se solicita executarea, menționându-se că aceasta este de 20 luni închisoare, dar și de susținerile persoanei condamnate A. în sensul că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Portugalia și că înțelege să renunțe la regula specialității, Curtea a acordat cuvântul asupra cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, stabilind termen inițial pentru pronunțare la data de 22 martie 2023, iar ulterior, la data de 29 martie 2023.

În contextul prezentat, procedând la evaluarea cererii cu care a fost învestită prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Curtea a reținut, prioritar, că mandatul european de arestare al autorităților judiciare portugheze din 31 octombrie 2022 a fost emis, inițial, în mod eronat, în vederea executării de către persoana solicitată A. a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acesteia prin decizia nr. 460/06.6TBTNV (ex. Process 121/2000) din 21 noiembrie 2000, rămasă definitivă la data de 26 aprilie 2022, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 203, art. 204 nr. 1 lit. a) din C. pen. portughez, întrucât, ulterior, s-a constatat că pentru pedeapsa componentă de 7 luni închisoare aplicată pentru o altă infracțiune de furt prev. de art. 203, lit. a) din C. pen. portughez, s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale.

Ca urmare, autoritățile judiciare din Portugalia au emis un nou mandat european de arestare la data de 24 februarie 2023, prin care au îndreptat eroarea materială existentă în primul mandat, precizând că pedeapsa pe care persoana solicitată o are de executat în baza hotărârii de condamnare susmenționată este de 20 de luni închisoare.

Curtea a mai reținut că, potrivit mandatului și hotărârii judecătorești pronunțată de autoritățile portugheze la 21 noiembrie 2000, în dosarul nr. x/06.6TBTNV, dosar nr. x/2000, rămasă definitivă la 26 aprilie 2022, fapta pentru care a fost condamnată persoana solicitată a constatat în aceea că, la data de 15 iunie 1999, în jurul orei 10:15, împreună cu o altă persoană, a intrat în "B." din Torres Novas, Portugalia, unde a cerut unui angajat să îi arate brățări din aur galben. În acel moment, alți trei bărbați au intrat în magazin, plimbându-se prin el, iar unul dintre ei s-a băgat lângă vânzător în spatele tejghelei. Alt pârât s-a plasat lângă sertarele care conțineau metale din aur galben. Profitând de faptul că vânzătorul arăta brățările părților care i-au cerut acest lucru, ceilalți trei pârâți au luat din sertare mai multe metale din aur galben de diverse forme, în valoare totală de 1.600.947 dolari (7.985,49 euro). Odată intrați în posesia metalelor, cei cinci pârâți au părăsit magazinul, spunând că se duc la bancă ca să schimbe banii și că vor reveni să cumpere brățările, luând cu ei obiectele care nu le aparțineau.

Raportat la descrierea ei faptică, Curtea a notat că aceasta este incriminată și de legea penală română, având corespondent în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

Totodată, Curtea a reținut că în cauză nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la identitatea persoanei solicitate și că aceasta a arătat că nu este de acord cu predarea sa în baza mandatului european de arestare, dar nici cu executarea pedepsei în România, susținând că a intervenit prescripția executării acesteia.

Curtea a înlăturat însă această apărare, reținând că din înscrisurile transmise de autoritățile portugheze rezultă că, potrivit dispozițiilor legislative din această țară, comunicarea hotărârii de condamnare către persoana solicitată a fost realizată în mod legal, la data de 15 martie 2022, prin comunicare directă pe teritoriul Regatului Unit, și că, în raport cu această comunicare, hotărârea a rămas definitivă la 26 aprilie 2022.

Sub același aspect a notat că, potrivit dispozițiilor legale portugheze, termenul de prescripție a executării pedepsei este de 4 ani și curge de la data rămânerii definitive a pedepsei. Or, în speță, hotărârea de condamnare a rămas definită la 26 aprilie 2022, astfel că susținerea persoanei solicitate în sensul că nu se poate pune în executare mandatul european de arestare, ca urmare a intervenirii prescripției extinctive, este neîntemeiată.

Procedând, în continuare, la analiza condițiilor prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, Curtea a reținut că, relativ la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 și art. 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez, pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare a persoanei solicitate, " sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 172 alin. (3) rap. la art. 167 alin. (1) lit. a) – e) din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea acestei hotărâri, întrucât:

- hotărârea străină de condamnare este definitivă și executorie, fapta de furt calificat reținută prin aceasta în sarcina persoanei solicitate fiind incriminată și în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României [își are corespondentul în infracțiunea de furt calificat în formă prev. de art. 228 alin. (1) – art. 229 C. pen.

- persoana condamnată are cetățenia română, dar nu este de acord să execute pedeapsa în România;

- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004".

De asemenea, Curtea a reținut că "natura și durata pedepsei aplicate de instanța străină (20 luni închisoare) corespunde cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei, conform art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004".

Pentru argumentele prezentate, reținând și că persoana solicitată nu a cerut executarea pe teritoriul statului român a pedepsei pentru care a fost emis mandatul european de arestare,susținând că a intervenit prescripția executării acesteia, Curtea a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., invocând atât în scris, cât și oral, la termenul de dezbateri din 6 aprilie 2023, prin apărătorii săi aleși, critici de nelegalitate vizând caracterul lacunar și contradictoriu al motivării ei, precum și critici de netemeinicie circumscrise, în esență, greșitei înțelegeri și rețineri de către prima instanță a manifestării de voință a părții relativ la executarea sau nu în România a pedepsei pentru care a fost emis mandatul european de arestare și la regula specialității, respectiv greșitei aprecieri asupra neincidenței în cauză a prescripției executării pedepsei.

Argumentele invocate de apărare în acest sens și concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei hotărâri.

În acest context, analizând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:

Constituind actul final al judecății, prin care instanța dispune asupra raportului de drept cu care a fost învestită, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivarea soluției dispuse, precum și analiza oricăror elemente de fapt și de drept pe care se sprijină aceasta.

Statuând asupra importanței motivării hotărârii judecătorești, instanța supremă a arătat că "motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. A motiva înseamnă a demonstra, a pune în evidență datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără indicarea unei date concrete, fără a arăta în ce mod a fost stabilită acea dată sau referirea explicită ori implicită la actele cauzei, în general, nu înseamnă a motiva" (I. C. civ..J., secția penală, decizia nr. 656/2004).

În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că motivarea unei hotărâri constituie una dintre componentele dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care obligă instanța să realizeze o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor părților (Hotărârea din 20 aprilie 2010, pronunțată în cauza Boldea c. României).

Tot astfel, în art. 31 din Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești se reține că hotărârea judecătorească trebuie percepută de justițiabil și de societate, în general, drept rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile și al unei aprecieri convingătoare a faptelor, fiind executabilă. Justițiabilul va avea atunci convingerea că a fost examinată cauza sa și că a fost soluționată corect, iar societatea va percepe hotărârea ca pe un factor ce poate restabili pacea socială.

Examinând, în registrul normativ prezentat, sentința contestată, Înalta Curte constată că expunerea acesteia nu cuprinde motivarea soluției dispuse, astfel cum impun dispozițiile art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., normă de drept procesual penal cu caracter general aplicabilă și în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca efect al dispozițiilor art. 7 din același act normativ.

Înalta Curte reține în acest sens că obiectul cauzei pendinte îl constituie sesizarea nr. 188/II-5/2023 din 4 februarie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București vizând punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Portugalia împotriva numitului A., inițial, la data de 31 octombrie 2022, reiterat, modificat, la data de 24 februarie 2023, în vederea executării pedepsei de 20 de luni închisoare aplicată acestuia prin decizia nr. 460/06.6TBTNV (ex. Process 121/2000) din 21 noiembrie 2000, rămasă definitivă la data de 26 aprilie 2022, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 203, art. 204 nr. 1 lit. a) din C. pen. portughez.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra solicitării după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia și situațiile ce se constituie în motive de refuz la predare, pe baza tuturor împrejurările cauzei, astfel cum impun dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Evaluând hotărârea atacată prin prisma considerațiilor teoretice anterior menționate, Înalta Curte constată că prima instanță a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare portugheze față de persoana solicitată A., fără a efectua o verificare efectivă a condițiilor prevăzute de lege pentru punerea în executare a unui mandat european de arestare, anterior menționate, ci a condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, pe care le-a apreciat îndeplinite.

Practic, evaluând doar exigențele privind identitatea persoanei solicitate și și cea a dublei incriminări a faptei imputate acesteia, prima instanță, reținând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 172 alin. (3) rap. la art. 167 alin. (1) lit. a) – e) din același act normativ prin raportare la hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul, a apreciat îndeplinite, de plano, și condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele contestatorului.

Aceasta, în condițiile în care a antamat incidența în cauză a motivului opțional de refuz al predării prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără a arăta, însă, care sunt argumentele care susțin, totuși, oportunitatea predării persoanei solicitate.

Altfel spus, prima instanță și-a fundamentat soluția de predare a persoanei solicitate A. pe argumente ce nu țin, în mod efectiv, de îndeplinirea condițiilor de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare portugheze față de aceasta, ci, în mod determinant, de îndeplinirea condițiilor de recunoaștere a hotărârii de condamnare în baza căreia a fost emis mandatul, împrejurare care conferă motivării hotărârii atacate un caracter vădit contradictoriu în raport cu soluția dispusă.

Prin urmare, sentința penală apelată nu conține elemente de raționament juridic apt să susțină soluția dispusă, ceea ce conduce la concluzia lipsei unei judecăți efective a cauzei și la necesitatea desființării hotărârii pronunțate în asemenea condiții și a reluării judecării cauzei în fața primei instanțe, o eventuală analiză efectivă a cererii cu care a fost învestită aceasta, direct în faza contestației, echivalând cu privarea persoanei solicitate de examinarea efectivă a cauzei sale într-un grad de jurisdicție, nesocotindu-se, astfel, garanțiile instituite prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pentru aceste considerente, constatând că prima instanță nu a examinat, în mod efectiv, cererea cu care a fost învestită și că instanța de contestație nu poate realiza această analiză direct în calea de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 29 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București, pentru ca aceasta să evalueze în mod efectiv cererea autorităților judiciare portugheze, prin prisma informațiilor cu caracter de certitudine comunicate de acestea și a tuturor criticilor de netemeinicie susținute în contestație, cu respectarea principiului non reformatio in peius.

Urmare soluției dispuse, va menține dispoziția sentinței penale referitoare la dispunerea arestării persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 29 martie 2023 până la data de 27 aprilie 2023, inclusiv.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, se va suportă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 29 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează, în parte, hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București.

Menține dispoziția sentinței penale referitoare la dispunerea arestării persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 29 martie 2023 până la data de 27 aprilie 2023, inclusiv.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană, în cuantum de 275 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2023.

GGC - MM