ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2023

Ședința publică din data de 31 august 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 august 2023 a aceleiași instanțe, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestării provizorii față de persoana solicitată A. pentru o perioadă de 15 de zile, de la data de 25.08.2023 până la data de 08.09.2023 inclusiv.

Totodată, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că, prin sesizarea nr. 2308/II-5/2023 din 26 iulie 2023 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.03.2023 de autoritățile judiciare din Portugalia, față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru comiterea a 6 infracțiuni de furt simplu, prevăzută de art. 203 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că, prin încheierea din 26 iulie 2023 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 26.07.2023 și până la 24.08.2023, inclusiv, fiind amânată judecarea cauzei pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Raportându-se la dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 20 de luni pentru săvârșirea a șase infracțiuni prevăzute de dispozițiile art. 203 nr. 1 din C. pen. portughez, constând în aceea că: în data de 03 iulie 2019, la ora 19:30, în compania altei persoane fizice pe nume B., a intrat în barul de la Pensao "C.", din Lisabona, și l-a abordat pe D. și, distrăgându-i atenția cu o bucată de hârtie, a luat de pe masă portofelul victimei, care conținea carnetul de identitate al acestuia, permisul de conducere, cardurile bancare și 530 euro numerar; în data de 19.05.2019, la ora 11:01, la E., Lisabona, inculpatul s-a apropiat de victima F., i-a distras atenția cu ajutorul unei bucăți de hârtie, luându-i telefonul mobil de pe masă, marca x, alb, în valoare de 950 euro; în data de 16.08.2019, ora 10:18, la E., inculpatul i-a distras atenția victimei G. cu ajutorul unei bucăți de hârtie, luând de pe masă telefonul marca x, evaluat la 500 euro; în data de 23.10.2019, la ora 10:21, inculpatul a abordat partea vătămată H. la restaurantul E., din Lisabona și, distrăgându-i atenția cu o bucată de hârtie, a luat de pe masă telefonul mobil marca x, în valoare de 800 euro; în data de 13.11.2019, la ora 19:49, inculpatul a intrat în I. din Lisabona, unde a intrat în posesia telefonului mobil al lui J., marca x, în valoare de 700 euro; în data de 03.12.2019, ora 10:00, inculpatul a abordat-o pe K. la I. din Lisabona și, distrăgându-i atenția cu o bucată de hârtie, a luat de pe masă telefonul mobil x, în valoare de 800 euro, care aparținea surorii ei L., care se dusese la baie.

Curtea a apreciat că, în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a acestuia, este necesară menținerea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A..

S-a considerat, totodată, că măsura arestării este proporțională în continuare cu gravitatea acuzației aduse persoanei solicitate de către autoritățile judiciare portugheze și necesară în raport cu scopurile legitime anterior menționate, așa încât, pentru același considerente, a respins cererea persoanei solicitate de înlocuire a măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație A., solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o măsură mai blândă, precum arestul la domiciliu, pentru a fi alături de familie și de cei doi copii minori.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru motivele arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se, în acest sens, prin încheiere motivată, durata totală a măsurii neputând depăși, în niciun caz, 180 de zile. Aceste dispoziții trebuie interpretate coroborat cu cele ale art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, după audiere, judecătorul dispune arestarea acesteia prin încheiere motivată atunci când apreciază necesar să acorde un termen în vederea luării unei hotărâri cu privire la predare.

Analizând contestația formulată în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale mai sus arătate, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus menținerea față de contestator a măsurii arestării provizorii, aceasta fiind necesară în vederea bunei desfășurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare portugheze, în condițiile în care persoana solicitată A. nu a consimțit la predare, precizând că dorește să fie alături de familie, fapt ce poate atrage incidența motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Față de incidența acestui caz, conformându-se prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, judecătorul de la fond a efectuat demersuri către autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare pentru a transmite hotărârea de condamnare, modalitatea de rămânere definitivă a hotărârii, precum și perioada executată din pedeapsa aplicată.

În atare situație, se apreciază că, în mod judicios, Curtea de Apel București a făcut aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, de vreme ce, pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare și, implicit, la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțată de autoritățile judiciare din statul solicitant, a considerat că se impune amânarea cauzei.

Cum, în speță, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. a fost dispusă la data de 26 iulie 2023, se constată că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă, termenul de 180 de zile la care se referă art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 fiind respectat.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că o altă măsură preventivă, precum arestul la domiciliu, nu ar fi suficientă la acest moment să asigure buna desfășurare a procedurii raportat, pe de o parte, la caracterul urgent al acesteia, care impune derularea sa cu celeritate chiar și atunci când se procedează la recunoașterea hotărârii străine pe cale incidentală, iar, pe de altă parte, la împrejurarea că persoana solicitată a fost condamnată în Portugalia pentru săvârșirea a șase infracțiuni de furt, fapte care sunt incriminate și în legislația românească, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

În plus, măsura se impune a fi menținută și pentru a preveni o eventuală sustragere a persoanei solicitate de la procedura judiciară, având în vedere mobilitatea acesteia și antecedentele sale penale, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare întocmit la 25 iulie 2023 și din fișa de cazier judiciar (conform căreia persoana solicitată a suferit anterior mai multe condamnări în Spania), dar și din susținerile contestatorului care, cu prilejul ultimului cuvânt în fața instanței de control judiciar, a precizat că dorește să fie alături de familia sa care este stabilită în Germania.

Așadar, în mod corect, la evaluarea cererii de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar, judecătorul de la fond a avut în vedere natura și gravitatea faptelor imputate și împrejurarea că aceasta a refuzat predarea, aspect în raport cu care a concluzionat că se impune respingerea acesteia.

În consecință, în acord cu judecătorul de la fond, Înalta Curte constată că nu există motive temeinic justificate care să impună înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură preventivă, precum arestul la domiciliu, aspectele privind situația familială fiind insuficiente pentru a demonstra că persoana solicitată nu va încerca să se sustragă procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său și, implicit, de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare. De altfel, așa cum s-a arătat anterior, persoana solicitată a menționat expres că nu dorește a fi predată în Portugalia.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 august 2023 a aceleiași instanțe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 august 2023 a aceleiași instanțe.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 august 2023.