ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1164 din data de 17.09.2021, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de:

- toate faptele pentru care a fost condamnat în final la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 544/30.04.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la 05.06.2013

- fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată prin Sentința penală nr. 1123/29.10.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin nerecurare la 12.11.2013, suspendare condiționată care a fost inițial anulată prin Sentința penală nr. 740/20.06.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 930/04.11.2014 a Curții de Apel Cluj și ulterior revocată prin Sentința penală nr. 953/16.07.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 152/05.02.2016.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că prezenta infracțiune a fost concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1018/06.08.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 295/01.03.2016;

- la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 740/20.06.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 930/04.11.2014 a Curții de Apel Cluj;

- la pedeapsa de 4 ani închisoare prin Sentința penală nr. 1726/18.12.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 671/17.05.2016;

- la pedepsele de 1 an și 4 luni și 8 luni închisoare Sentința penală nr. 953/16.07.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 152/05.02.2016, toate aceste pedepse fiind contopite prin Sentința penală nr. 1902/12.12.2016 a Judecătoriei Gherla, definitivă prin necontestare la 21.12.2016.

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen. s-au anulat liberările condiționate dispuse prin Sentințele penale nr. 2/05.01.2015 a Judecătoriei Baia Mare, respectiv nr. 294/12.12.2018 a Tribunalului Cluj.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1902/12.12.2016 a Judecătoriei Gherla și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de 5 ani închisoare (din Sentința penală nr. 1726/2015), 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015), 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare, ambele aplicate prin Sentința penală nr. 953/2015 și obținute în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1123/2013.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare și de 2 ani și 8 luni închisoare menționate anterior, stabilindu-se pedeapsa de 4 ani, 2 luni și 20 zile.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen. s-a adăugat pedeapsa stabilită la pedeapsa în cauză, rezultând pedeapsa 5 ani 6 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a contopit pedeapsa obținută anterior cu pedepsele de 5 ani închisoare (din Sentința penală nr. 1726/2015) și 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015) stabilind pedeapsa finală de 7 ani 4 luni și 20 zile, pe care inculpatul A. o va executa în regim privativ de libertate.

Potrivit art. 45 alin. (1) și (5) din C. pen. s-au aplicat alături de pedeapsa principală pedepsele complementare și accesorii dispuse prin Sentința penală nr. 1902/12.12.2016 a Judecătoriei Gherla, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 40 alin. (3) din C. pen. s-au dedus din pedeapsa închisorii perioadele executate de la 18.08.2011 la 11.11.2011, de la 10.09.2012 la 24.06.2014, de la 17.11.2014 la 13.01.2015, de la 27.03.2015 la 12.12.2018, data ultimei liberări condiționate, precum și durata reținerii din 27.01.2010.

În temeiul art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen., art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 11 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că prezenta infracțiune a fost concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 1139/08.06.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 179/31.01.2018 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 26.06.2019 prin Sentința penală nr. 1166/20.06.2019 a Judecătoriei Bistrița.

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen. s-a anulat liberarea condiționată.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a contopit pedeapsa în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă de 2 ani 3 luni și 20 zile pe care inculpatul B. o va executa în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 72 din C. pen. și art. 40 alin. (3) din C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore din 19.02.2015 și perioada executată de la 05.02.2018 la data de 26.06.2019.

În baza art. 45 alin. (1) și (5) din C. pen. s-au aplicat pedepsele complementare și accesorii stabilite prin Sentința penală nr. 1139/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (4) din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei complementare partea executată de la 26.06.2019 la zi.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 297/2018 a CCR a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 297/2018 a CCR a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Potrivit art. 25 alin. (5), art. 397 din C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă E. și au fost obligați cei 4 inculpați în solidar, inculpatul minor C. în solidar cu părțile responsabile civilmente F. și G., la plata către aceasta a sumei de 6.407 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpații A. și D..

Prin Decizia penală nr. 1025/A din data de 29 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva Sentinței penale nr. 1164/17.09.2021 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca; s-a desființat în parte, în latură penală, în privința inculpaților A. și B., numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate acestora și a cuantumului pedepselor rezultante și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. (b) din C. pen., prin înlăturarea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

S-a menținut dispoziția de anulare a beneficiului liberărilor condiționate dispuse prin Sentința penală nr. 2/05.01.2015 a Judecătoriei Baia Mare, respectiv nr. 294/12.12.2018 a Tribunalului Cluj, precum și dispoziția de descontopire a pedepsei rezultante de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1902/12.12.2016 a Judecătoriei Gherla și de repunere în individualitatea lor a pedepselor de:

- 5 ani închisoare (din Sentința penală nr. 1726/2015),

- 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015),

- 3 ani și 4 luni închisoare

- 2 ani și 8 luni închisoare, ambele aplicate prin Sentința penală nr. 953/2015 și obținute în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1123/2013.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare menționate anterior, stabilindu-se pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 zile.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen. s-a adăugat pedeapsa stabilită prin prezenta la pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare obținută anterior cu pedepsele de 5 ani închisoare (din Sentința penală nr. 1726/2015) și 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015), în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani 11 (unsprezece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare, în regim privativ de libertate.

S-a dedus din pedeapsa închisorii perioadele executate de la 18.08.2011 la 11.11.2011, de la 10.09.2012 la 24.06.2014, de la 17.11.2014 la 13.01.2015, de la 27.03.2015 la 12.12.2018, data ultimei liberări condiționate, precum și durata reținerii din 27.01.2010.

S-au menținut operațiunile de contopire efectuate cu privire la pedepsele complementare și accesorii aplicate acestui inculpat.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului B. de la 11 luni închisoare la 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen., prin înlăturarea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

S-a menținut dispoziția de anulare a liberării condiționate dispusă în baza art. 105 alin. (1) din C. pen., iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1139/08.06.2017 cu pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare, în regim de detenție.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore din 19.02.2015 și perioada executată de la 05.02.2018 la data de 26.06.2019.

S-au menținut operațiunile de contopire efectuate cu privire la pedepsele complementare și accesorii aplicate acestui inculpat.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul D. împotriva aceleiași Sentințe penale nr. 1164/17.09.2021 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care a desființat-o în parte, în latură civilă, numai în ceea ce privește cuantumul prejudiciului la repararea căruia inculpatul-apelant a fost obligat către partea civilă și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a redus la 1.950 RON cuantumul prejudiciului la repararea căruia inculpatul D. a fost obligat către partea civilă E., în solidar cu inculpații A., B. și C., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. și G..

S-a menținut obligarea în solidar, către partea civilă, a celorlalți inculpați A., B. și C., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. și G. cu privire la diferența de prejudiciu.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu sunt incompatibile cu prezenta.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 1025/A din data de 29 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, a declarat recurs în casație la data de 30.08.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație, parchetul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și în urma rejudecații cauzei, să se dispună casarea Deciziei nr. 1025/A a Curții de Apel Cluj, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul A., înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul de a-i aplica acestuia o pedeapsă rezultantă legală și în ceea ce îi privește pe inculpații C. și D., să se dispună disjungerea cauzei și trimiterea cauzei spre judecare Curții de Apel Cluj, cu menținerea restului dispozițiilor date de instanța de apel ca legale.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., incident în cazul inculpatului A., s-a arătat că, deși instanța de apel i-a majorat pedeapsa aplicată acestuia la o durată legală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., urmare înlăturării circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și a efectuat în mod corect operațiunile de cazier, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă finală nelegală, în cuantum de 8 ani 11 luni și 20 zile închisoare, în loc să-i aplice pedeapsa rezultantă de 8 ani și 20 zile închisoare, cum ar fi fost legal.

Astfel, parchetul a apreciat că, în mod corect, instanța de apel, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 zile și în temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat în mod judicios pedeapsa stabilită prin decizia penală recurată la pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare. Parchetul a precizat că, în continuare, instanța de control judiciar a obținut o pedeapsă rezultantă nelegală în urma contopirii, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a pedepsei de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare obținută anterior cu pedepsele de 5 ani închisoare (din Sentința penală nr. 1726/2015) și 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015), în final aplicându-i inculpatului A. pedeapsa rezultantă finală de 8 (opt) ani 11 (unsprezece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare, în regim privativ de libertate.

Or, în opinia parchetului, contopind pedepsele menționate anterior, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., rezulta pedeapsa de 8 ani și 20 zile închisoare, care ar fi trebuit aplicată inculpatului A., în locul pedepsei de 8 ani 11 luni și 20 zile închisoare, aplicate în mod nelegal de instanța de control judiciar.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., incident în cazul inculpaților C. și D., parchetul a arătat că infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite de inculpatul C. în perioada 19.07.2014 - 21.07.2014 și de inculpatul D. în perioada lunii iulie 2014; că infracțiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar infracțiunea de tăinuire este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.

Raportat la aceste pedepse prevăzute de lege, parchetul a precizat că termenul de prescripție generală pentru infracțiunea de furt calificat comisă de inculpatul minor C. este de 4 ani, pentru infracțiunea de tăinuire comisă de inculpatul D. este de 5 ani, iar termenul de prescripție specială pentru infracțiunea de furt calificat este de 8 ani și pentru infracțiunea de tăinuire termenul este de 10 ani.

Ținând cont de datele la care au fost săvârșite aceste infracțiuni, parchetul a menționat că termenele de prescripție specială nu erau împlinite la data de 29.07.2022, când a fost pronunțată Decizia nr. 1025/A/2022, raportat și la suspendarea termenului prescripției pe durata de 2 luni aferentă stării de urgență.

Parchetul a afirmat că au fost îndeplinite acte de procedură în dosar, astfel acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpatului C. prin ordonanța din 19.02.2015 și, prin aceeași ordonanță, s-a dispus și extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale împotriva inculpatului D.. A apreciat că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior întocmirii ordonanței din 19.02.2015, în opinia parchetului, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, respectiv de 4 ani, care nu s-a împlinit la 29.07.2022, data soluționării definitive a cauzei, ținând cont și de suspendarea termenului prescripției pe durata de 2 luni aferentă stării de urgență.

Întreruperea cursului prescripției fiind o instituție de drept procesual, parchetul a opinat că pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 și mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile, concluzie care este întrutotul în acord cu constatările Curții Constituționale din Decizia nr. 358/2022.

Parchetul a susținut că interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală, iar art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Prin încheierea din 01 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1025/A din data de 29 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2017, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 15.11.2022.

Prin încheierea menționată s-a admis în principiu cererea de recurs în casație referitor la cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", raportat la susținerile parchetului care aduc în discuție cazul de încetare a procesului penal referitor la intervenția prescripției, ce se subsumează formal cazului de casare invocat.

De asemenea, prin aceeași încheiere s-a admis în principiu cererea de recurs în casație cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", apreciindu-se că formal criticile invocate se circumscriu acestui caz de casare.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este fondat în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și nefondat în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, parchetul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În cauza pendinte, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele parchetului, în sensul că, raportat la termenul de prescripție generală, pentru infracțiunea de furt calificat comisă de inculpatul minor C. acesta este de 4 ani, iar pentru infracțiunea de tăinuire comisă de inculpatul D. de 5 ani, iar termenul de prescripție specială pentru infracțiunea de furt calificat este de 8 ani, iar pentru infracțiunea de tăinuire de 10 ani și ținând cont de datele la care au fost săvârșite aceste infracțiuni, aceste termene de prescripție specială nu erau împlinite la data de 29.07.2022, când a fost pronunțată Decizia nr. 1025/A/2022, având în vedere și suspendarea termenului prescripției pe durata de 2 luni aferentă stării de urgență, sunt nefondate.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31). Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72);

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reținându-se că norma supusă controlului de constituționalitate nu este susceptibilă de o aplicare clară și previzibilă în absența intervenției legiuitorului (paragrafele 60, 75).

În dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este și Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripției răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale și, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acțiunii penale, se reține că, la rândul său, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul își poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, și un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care își pot exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă și nu sunt reglementate de aceleași categorii de norme legale.

În consecință, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condițiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripției. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripției este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripției penale. Or, așa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripție, care produce consecința prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Așadar, nu pot fi extinse dispozițiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituție a întreruperii cursului prescripției, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material și constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Înalta Curte constată că, în raport de faptele inculpaților C. și D., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripția înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Raportat la cauza dedusă judecății, instanța a reținut că inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru comiterea, în perioada 19.07.2014 - 21.07.2014 a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) din C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpatul B., pe timp de noapte, au sustras din magazinul aparținând societății individuale E., situat în Cluj-Napoca str. x un număr de șase-opt covoare.

Inculpatul D. a fost trimis în judecată pentru comiterea, în cursul lunii iulie 2014 a infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că a cumpărat de la inculpatul A. un număr de șase-opt covoare, sustrase din magazinul situat în Cluj-Napoca str. x, aparținând societății individuale E., cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de furt.

Având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare pentru fapta săvârșită de către inculpatul C. sunt de la 1 an la 3 ani și 6 luni închisoare, se constatată că termenul de prescripție incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. raportat la art. 131 din C. pen., și anume de 4 ani.

Limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare pentru fapta săvârșită de către inculpatul D. sunt de la 1 an la 5 ani închisoare sau amenda, astfel că termenul de prescripție incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., și anume de 5 ani.

Prin urmare, termenele de prescripție de 4 ani, respectiv de 5 ani care au început să curgă la data de 21.07.2014, respectiv în cursul lunii iulie 2014 s-au împlinit la data de 20.07.2018, respectiv în luna iulie 2019 și, în consecință, răspunderea penală pentru faptele inculpaților C. și D. a fost înlăturată.

Înalta Curte observă că suspendarea cursului prescripției pe durata stării de urgență din perioada 16 martie - 14 mai 2020 nu are nicio înrăurire asupra termenelor de prescripție din speță, care la momentul declarării stării de urgență erau deja împlinite.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că acest motiv de casare invocat de către parchet este nefondat.

Examinând motivul de recurs în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că acesta vizează acele situații în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte constată că prin decizia penală recurată s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. (b) din C. pen., prin înlăturarea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a menținut dispoziția de anulare a beneficiului liberărilor condiționate dispuse prin Sentința penală nr. 2/05.01.2015 a Judecătoriei Baia Mare, respectiv nr. 294/12.12.2018 a Tribunalului Cluj, precum și dispoziția de descontopire a pedepsei rezultante de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1902/12.12.2016 a Judecătoriei Gherla și de repunere în individualitatea lor a pedepselor de: 5 ani închisoare (din Sentința penală nr. 1726/2015), 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015), 3 ani și 4 luni închisoare, 2 ani și 8 luni închisoare, ambele aplicate prin Sentința penală nr. 953/2015 și obținute în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1123/2013.

În aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în mod corect s-a procedat la contopirea pedepselor de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare, ambele aplicate prin Sentința penală nr. 953/2015 și obținute în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1123/2013, stabilind pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 zile.

Potrivit art. 43 alin. (1) din C. pen. "Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta."

Întrucât fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin decizia recurată a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la faptele pentru care același inculpat a fost condamnat prin Sentința penală nr. 953/2015, în temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., în mod corect s-a adăugat pedeapsa stabilită prin decizia recurată la pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare.

În același timp, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. "În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."

Astfel, întrucât faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 1726/2015 și la pedeapsa de 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1018/2015 sunt săvârșite în concurs cu faptele pentru care s-a stabilit pedeapsa rezultantă parțială de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. se aplică pedeapsa cea mai grea, cea de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din pedepsele de 5 ani închisoare și 6 luni închisoare, respectiv sporul de 1 an și 10 luni închisoare (5 ani închisoare + 6 luni închisoare = 66 luni închisoare: 1/3 = 22 luni, adică 1 an și 10 luni închisoare), în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani și 20 (douăzeci) zile închisoare, în regim privativ de libertate.

Ca atare, instanța de apel a calculat greșit pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani 11 (unsprezece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare, aplicând în final o pedeapsă nelegală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1025/A din data de 29 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj - secția penală și de minori, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante aplicată ca efect al contopirii pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A..

Va casa decizia penală recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii va dispune:

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi pedepsele de:

- 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare (obținută prin adăugarea pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin decizia recurată la pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 de zile închisoare)

- 5 ani închisoare (din sentința penală nr. 1726/2015)

- 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015), în pedeapsa cea mai grea de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare, la care va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 10 luni închisoare,

Pedeapsă rezultantă de executat de 8 (opt) ani și 20 (douăzeci) zile închisoare, în regim privativ de libertate.

Va anula formele de executare a pedepsei emise în baza deciziei recurate și va dispune emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A., C. și D., în sumă de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1025/A din data de 29 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj - secția penală și de minori, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante aplicată ca efect al contopirii pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A..

Casează decizia penală recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii dispune:

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopește pedepsele de:

- 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare (obținută prin adăugarea pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin decizia recurată la pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani 2 luni și 20 de zile închisoare)

- 5 ani închisoare (din Sentința penală nr. 1726/2015)

- 6 luni închisoare (din Sentința penală nr. 1018/2015), în pedeapsa cea mai grea de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare, la care adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 10 luni închisoare,

Pedeapsă rezultantă de executat de 8 (opt) ani și 20 (douăzeci) zile închisoare, în regim privativ de libertate.

Anulează formele de executare a pedepsei emise în baza deciziei recurate și dispunerea emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A., C. și D., în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - OB