Decizia nr. 3633/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 239/2021 a Curții de Apel Cluj

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 - privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chieșd – în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieșd a suprafeței de teren intravilan de 5000 mp, în prezent intabulata în CF nr. x Chieșd, având nr. cad. x; anularea parțială a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 13, cod de clasificare 1.6.4.- Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chieșd - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieșd a magazinului fostului sector minier și a terenului aferent in suprafața de 500 mp, imobile situate în loc. Chieșd nr. 613, jud. Sălaj, în prezent intabulate in CF nr. x Chieșd, nr. cad. x și nr. cad. x –CI, obligarea intimaților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 239/2021 din 30 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: A admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Secretariatul General al Guvernului și U.A.T. Comuna Chieșd. A dispus anularea parțială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 - anexa 17 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Chieșd în sensul scoaterii din domeniul public al UAT a suprafeței de 5.000 mp teren intravilan întabulată în CF x Chieșd nr. cod 50858. A dispus anularea parțială a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - anexa 10 poziția 13 cod clasificare 1.6.4 - anexa care a înlocuit anexa 17 aferentă H.G. nr. 966/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin Comunei Chieșd în sensul scoaterii din domeniul public al UAT a magazinului fostului sector minier și a terenului aferent de 500 mp imobile situate în Chieșd 613, Sălaj, întabulate în prezent în CF x Chieșd nr. cad. x - CI. A obligat intimații la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată în sumă de 15.656 RON către reclamant.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului. Recurentul pârât Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. În motivarea cererii a arătat că "soluția instanței de apel" este greșită, motivele de recurs încadrându-se în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., mai exact hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv prin aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1990, art. 158 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, art. 286 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 136 alin. (3) din Constituție. Contrar statuarilor instanței de fond, Sălajul S.A. și societatea falita B. S.R.L. nu a prezentat nici un înscris care sa ateste dreptul de proprietate asupra acestor imobilelor care formează obiectul litigiului. Nu exista nici un titlu de proprietate al debitoarei B. S.R.L. care sa fi stat la baza întocmirii de către lichidatorul judiciar a procesului-verbal de licitație și a actului de adjudecare. În documentele întocmite de lichidatorul judiciar se menționează doua facturi fiscale în baza cărora B. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor. Mai mult, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor al societății Salajul S.A. Conform legislației în vigoare, dreptul de proprietate asupra imobilelor se poate dobândi prin act in forma autentică sau hotărâre judecătorească definitiva care sa ateste dobândirea dreptului de proprietate or, in speță nu s-a făcut dovada că Sălajul S.A. a urmat procedura prevăzută de legislație pentru societățile comerciale pentru a dobândi proprietatea terenurilor. Pe cale de consecință nefiind proprietar asupra terenurilor societatea Sălajul S.A. nu a putut transmite in baza celor doua facturi către B. S.R.L. dreptul de proprietate. O altă critică vizează cheltuielile de judecata acordate in cuantum de 15.656 RON sumă considerată disproporționată în raport cu obiectul, valoarea și complexitatea cauzei, acestea nefiind justificate având in vedere si faptul ca nu au fost îndeplinite proceduri judiciare complexe care sa justifice un cuantum al cheltuielilor de judecata atât de ridicat si împovărător pentru parata recurenta. Potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ. instanța de fond avea posibilitatea, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorar expert sau onorariul avocațial, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Pentru aceste considerente solicită să admiterea recursului ca fiind fondat, să fie casată hotărârea instanței de fond, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecata formulată de reclamantul A., întrucât nu exista motive întemeiate pentru anularea in parte a hotărârilor de guvern menționate. În drept a invocat dispozițiile art. 483 și urm. art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 498 pct. 1 C. proc. civ., art. 20, art. 8 alin. (1) rap. la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Recurentul-pârât Guvernul României a solicitat prin recursul promovat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare să se dispună respingerea cererii în anulare a H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 și H.G. nr. 202/2011 -Anexa 10, poziția 13, cod clasificare 164,anexă care a înlocuit Anexa nr. 17 din H.G. nr. 966/2002, în principal ca tardiv formulată și pe fond ca neîntemeiată. A arătat că motivele de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1), punctele 4,6,8 C. proc. civ., nefiind limitate la acestea, însă, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004. A criticat în cadrul motivului prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1), punctul 6 C. proc. civ., aspectul conform cărui sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Susține recurentul că nu se face nicio mențiune asupra înscrisurilor care au stat la baza emiterii actelor atacate și, de asemenea, că nu există nici mențiune referitoare la apărările Guvernului, atât în ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare, cât și în ceea ce privește apărările de fond și înscrisurile depuse. O altă critică vizează aspectul potrivit căruia, prima instanță ar fi trebuit să ia în considerare ipoteza conform căreia, prin hotărârea de Guvern și prin hotărârile autorităților publice locale, nu se delimitează proprietatea unităților administrativ teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. De asemenea, privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilit în sarcina intimaților, raportat la obiectul și complexitatea redusă a cauzei, apreciază ca fiind justificată aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate de intimat/ă Intimatul-reclamant a depus întâmpinare atât la recursul promovat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar cât și la recursul promovat de Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului. A invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar, precum și respingerea recursurilor ca nefondate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prioritar, Înalta Curte va analiza excepția nulității recursului declarat de recurenta –pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar, excepție invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A.. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului). Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În speță, recursul declarat de recurenta-pârâtă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material." Contrar celor invocate de către intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă UAT Chiașd conține atât temeiul juridic, cât și arătarea criticilor concrete la adresa hotărârii de fond care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de dispoizițiile art. 488, alin. (1), punctul 8 C. proc. civ., mai exact modul în care au fost aplicate și interpretate dispozițiile legii 15/1990, H.G. nr. 834/1990, art. 158 alinerat 2 din Legea nr. 85/2014, art. 286 din O.U.G. nr. 57/2019. În consecință, va fi respinsă excepția nulității recursului promovat de recurenta – pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar. În ceea ce privește recursurile formulate, Înalta Curte urmează a le admite, pentru considerentele care succed: Reține Înalta Curte că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Unitatea Administrativ Teritorială Chieșd prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 - privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chieșd - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieșd a suprafeței de teren intravilan de 5000 mp, in prezent intabulata în CF nr. x Chieșd, având nr. cad. x; anularea parțială a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 13, cod de clasificare 1.6.4.- Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chieșd - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chieșd a magazinului fostului sector minier si a terenului aferent in suprafața de 500 mp, imobile situate in loc. Chieșd nr. 613, jud. Sălaj, in prezent intabulate in CF nr. x Chieșd, nr. cad. x și nr. cad. x – CI, obligarea intimaților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată. Obiectul acțiunii îl constituie anularea parțială a doua Anexe aferente a doua H.G.-uri, respectiv H.G. nr. 966/2002 si H.G. nr. 202/2011 privind o suprafața de teren intravilan de 5000 mp si un magazin al fostului sector minier cu terenul aferent în suprafața de 500 mp, ambele imobile intabulate in prezent in favoarea UAT Chieșd în baza acestor H.G.-uri. În ceea ce privește Anexa 17 aferentă H.G. nr. 966/2002, înainte de a fi înlocuită de Anexa 10 aferenta H.G. nr. 202/2011, a mai fost modificata și completata prin Anexa 7 din H.G. nr. 347/2010. În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea astfel formulată, constatând suprapunerea între domeniul public a cărui atestare este pusă sub semnul îndoielii, întrucât la momentul atestării nu s-a făcut dovada intrării in domeniul public prin una din modalitățile prevăzute de lege și terenurile adjudecate de reclamant prin licitație publică în baza prevederilor art. 18 din Legea 544/2004 Curtea de Apel. Înalta Curte găsește întemeiate recursurile recurenților-pârâți întemeiate pe dispozițiile articolului 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 501/17.05.2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II - a civilă nr. 1404/84/2013/a5 s-a respins apelul declarat de Societatea Națională a Cărbunelui prin lichidator judiciar C. împotriva sentinței nr. 2102 din 23.11.2015, s-a arătat că prin H.G. nr. 877/2005 și statului debitorului Sălajul S.A. s-a statuat că bunurile transmise sunt afectate exercitării obiectului de activitate și funcționării acesteia, deziderat asigurat de organizare judiciară și că administratorul judiciar al S.C. Sălajul S.A. este îndreptățit să procedeze la vânzarea de bunuri ce alcătuiesc capitalul social cu scopul acoperirii obligațiilor, indiferent de natura acestora. Prin urmare, D. S.A. a dobândit bunurile imobile în baza Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1990 în urma decretelor de expropriere nr. 6/1985 și nr. 3/1986 fiind înstrăinate ulterior la B. S.R.L.. Înalta Curte apreciază că această concluzie la care a ajuns instanța de fond nu are la bază un suport juridic judicios, fapt ce atrage reformarea sa. Astfel, Înalta Curte consideră pertinent argumentul invocat de recurenta-pârâtă în sensul că debitoarea B. S.R.L. nu a făcut dovada în fața primei instanțe ca a fost proprietar asupra imobilelor la data întocmirii de către lichidatorul judiciar a procesului-verbal de licitație și a actului de adjudecare in favoarea intimatului A.. În înscrisul emis de lichidatorul judiciar pe care îl invoca intimatul –reclamant A. ca temei pentru admiterea cererii de chemare in judecata este menționat faptul ca demersurile de înscriere in CF a terenurilor adjudecate în baza procesului-verbal de licitație vor fi efectuate de lichidatorul judiciar, în termen de maxim 6 luni sub sancțiunea anularii vânzării și restituirea integrala a prețului. Ulterior a fost încheiat un act adițional la procesul-verbal de licitație în care se menționează ca încheierea contractului de vanzare cumpărare pentru imobilele adjudecate se va face in termen de 60 de zile de la data ramerii definitive a hotărârii judecătorești în dosarul având ca obiect intabularea dreptului de proprietate în favoarea B. S.R.L. asupra imobilelor adjudecate. Prin cererea de recurs promovată, recurenta-pârâtă UAT Comuna Chieșd arată că imobilele la care se face referire în cererea de chemare în judecată nu au fost în folosință și proprietatea B. S.R.L. deoarece la data de 01.06.2001 a fost întocmit un proces-verbal de predare primire prin care Primăria Chieșd a primit suprafața de 1.345 ha în incinta Chiesd – Mina, suprafața de 1.32 ha - incinta mina Chieșd-Nord și Amplasamentul stației intermediare în suprafață de 0,155 ha. Aceste terenuri au fost predate spre folosință efectiva U.A.T. Comuna Chieșd la data semnării procesului-verbal. Așadar, instanța de fond nu a stabilit dacă reclamantul-intimat își dovedește vătămarea prin existența în patrimoniul său a unui titlu de proprietate valabil. Apreciază astfel Înalta Curte că hotărârea a fost pronunțată cu nesocotirea normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 15/1990, respectiv H.G. nr. 834/1991. Conform articolului 4 din Legea nr. 15/1990, prin actul de înființare a regiei autonome se vor stabili obiectul său de activitate, patrimoniul, denumirea și sediul principal. Regiile autonome pot înființa în cadrul structurii lor: uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale și alte asemenea subunități necesare realizării obiectului de activitate. Modalitatea de constituire a acestora și relațiile lor din cadrul regiei autonome și cu terții sunt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare al regiei autonome, elaborat de consiliul de administrație și aprobat de organul care a înființat regia respectivă. De asemenea, dispozițiile din H.G. nr. 834/1991 sunt în sensul că pentru societățile comerciale cu capital de stat la care Regia Autonomă «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat» exercită, în numele statului, drepturile ce decurg din calitatea de acționar, atribuțiile privind determinarea terenurilor care fac obiectul prezentei hotărâri, aflate în patrimoniul acestor societăți comerciale, și eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra acestora se îndeplinesc de către Secretariatul General al Guvernului. Or, prin sentința atacată nu s-a verificat de către judecătorul fondului dacă dispozițiile mai sus amintite au fost respectate, astfel că nu s-a efectuat o completă cercetare a fondului. În consecință, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursurile și va casa sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere urmează să verifice dacă a fost urmată procedura prevăzută de Legea nr. 15/1990 și de H.G. nr. 834/1991, precum și, dacă această procedură a fost finalizată prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv prin predarea-primirea imobilelor.