ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 149/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI prin SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și U.A.T. COMUNA CHIESD prin PRIMAR, a solicitat instanței: anularea parțiala a articolului unic din H.G. nr. 966/2002- Anexa 17, poz. 184 - privind inventarul bunurilor care aparțin în domeniului public al Comunei Chiesd publicata în M.Of. nr. 681 bis din 16.09.2002 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a suprafeței de teren intravilan/extravilan de 25000 mp, în prezent intabulata în CF nr. x Chiesd, având nr. cad. x; anularea parțiala a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 160-Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chiesd - publicata în M. Of. nr. 332 bis din 13.05.2011 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a terenului în suprafața de 3870 mp, imobil situat în intravilanul/extravilanul loc. Chiesd, jud. Sălaj, în prezent intabulat în CF nr. x Chiesd, nr. cad. x P10 - ape curgătoare 508 mp (intravilan)- 3362 mp (extravilan); anularea parțiala a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 91, cod de clasificare 1.3.7.1. - Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chiesd - publicata în M. Of. nr. 332 bis din 13.05.2011 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a terenului în suprafața de 5023 mp, imobil situat în extravilanul loc. Chiesd, jud. Sălaj, în prezent intabulat în CF nr. x Chiesd, nr. cad. x - Drum 3 Coronzel -tronson 1; anularea parțiala a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 91, cod de clasificare 1.3.7.1. - Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chiesd - publicata în M. Of nr. 332 bis din 13.05.2011 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a terenului în suprafața de 662 mp, imobil situat în extravilanul loc. Chiesd, jud. Sălaj, în prezent intabulat în CF nr. x Chiesd, nr. cad. x - Drum 3 Coronzel - tronson 2; obligarea intimaților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamantul A. a formulat o cerere modificatoare la cererea depusa inițial prin care a solicitat: anularea parțială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17, poz. 184 - privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chiesd publicată în M.Of. nr. 681 bis din 16.09.2002 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a suprafeței de 1329 mp teren din totalul suprafeței de 25.000 mp, în prezent intabulata în CF nr. x Chiesd, având nr. cad. x; anularea parțiala a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 160 - Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chiesd - publicata în M. Of. nr. 332 bis din 13.05.2011 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a terenului în suprafața de 420 mp din totalul suprafeței de 3870 mp, imobil situat în intravilanul/extravilanul loc. Chiesd, jud. Sălaj, în prezent intabulat în CF nr. x Chiesd, nr. cad. x - PI O - ape curgătoare 508 mp (intravilan) - 3362 mp (extravilan); anularea parțiala a art. 1 pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 91, cod de clasificare 1.3.7.1. - Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chiesd - publicata în M. Of. nr. 332 bis din 13.05.2011 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a terenului de 1746 mp din totalul suprafeței de 5023 mp, imobil situat în extravilanul loc. Chiesd, jud. Sălaj, în prezent intabulat în CF nr. x Chiesd, nr. cad. x - Drum 3 Coronzel - tronson 1; anularea parțiala a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, poz. 91, cod de clasificare 1.3.7.1. - Anexa care a înlocuit Anexa 17 aferenta H.G. nr. 966/2002 privind Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Chiesd - publicata în M. Of. nr. 332 bis din 13.05.2011 - în sensul scoaterii/radierii din domeniul public al UAT Comuna Chiesd a terenului de 452 mp din totalul suprafeței de 662 mp, imobil situat în extravilanul loc. Chiesd, jud. Sălaj, în prezent intabulat în CF nr. x Chiesd, nr. cad. x - Drum 3 Coronzel - tronson 2; obligarea intimaților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 118/2022 din 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de chemare în judecată și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată, modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI prin SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și U.A.T. COMUNA CHIESD prin PRIMAR; a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În condițiile în care instanța de fond a interpretat/aplicat greșit anumite texte de lege, respectiv atât prevederile art. 7, cât și prevederile art. 11 din Legea 554/2004, care au mai degrabă caracterul unor norme de procedură decât valența unor norme de drept material, consideră că acestea s-ar încadra în sfera motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., care acoperă toate situațiile privind nesocotirea de către instanța a unor norme de procedură.

În ceea ce privește acest motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul – reclamant a susținut că atât timp cât instanța de fond a găsit întemeiate susținerile părții adverse privitoare la lipsa unei plângeri prealabile (ca urmare a neformulării acesteia în termen), fapt ce ar conduce la imposibilitatea primirii acțiunii, aceasta apărând ca inadmisibilă, orice alte rețineri cu privire la o eventuală tardivitate a acțiunii erau de prisos și nu justifică întrutotul dispozitivul hotărârii atacate.

Soluția corectă, din punct de vedere procedural, era să fi fost respinsă excepția tardivității ca rămasă fără obiect urmare a admiterii primei excepții invocate.

Așa fiind, regula procedurală prevăzută de art. 248 alin. (2) C. proc. civ. care stabilește că atunci când "s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc" a fost încălcata câtă vreme, deși s-a dat întâietate excepției inadmisibilității, instanța de fond în mod nelegal, a soluționat și excepția tardivității fără niciun sens.

În al doilea rând, contrar reținerilor instanței de fond, momentul de la care curgea termenul pentru formularea plângerii prealabile împotriva H.G. nr. 966/2002 și H.G. nr. 202/2011 nu era luna aprilie 2020; de altfel, termenul nu curge nici la momentul redactării prezentului recurs (luna mai 2022).

A arătat recurentul că geneza acestui demers juridic a constituit-o raportul de expertiza tehnică judiciară efectuat de expert B. în cadrul dosarului nr. x/2020 ce a fost pe rolul Curții de Apel Cluj ce a avut un obiect similar, respectiv anularea parțială a H.G. nr. 966/2002 si H.G. nr. 202/2011.

În cadrul acelui dosar s-a efectuat o expertiza topografica în urma căreia a aflat că terenurile deținute în proprietate de recurent, respectiv suprafețele de 13.400 mp, respectiv 13.200 mp, sunt afectate și de alte înscrieri nelegale în CF făcute tot de UAT Chiesd în 2020 - adică chiar în cursul procedurii judiciare arătate mai sus, respectiv la data de 30.06.2021, data depunerii raportului de expertiza în dosarul nr. x/2020.

Întrucât împotriva hotărârii Curții de Apel Cluj, pronunțată în respectivul dosar, intimații din prezenta cauza au declarat recurs, la data redactării prezentului recurs (mai 2022) nu există o soluție definitivă care să valideze/să omologheze acest raport de expertiză.

Recurentul a arătat că doar în urma administrării acestei probe recurentul a aflat în concret faptul că este vătămat în drepturile sale de alte întabulări nelegale efectuate.

Este evident faptul că la momentul aprilie 2020, recurentul a atacat cele două H.G.-uri, solicitând anularea parțială a acestora, doar din perspectiva vătămării sale în concret la acel moment; în rest, nu avea niciun interes să atace, de plano, în întregime actul administrativ.

Recurentul a invocat Decizia RIL nr. 22/2019, susținând că, pentru identitate de rațiune și în speța de față, recurentului i se naște dreptul de a-și proteja dreptul de proprietate doar după întocmirea raportului de expertiză și doar după ce acesta va fi fost rămas validat definitiv prin soluția ICCJ de respingere a celor două recursuri în dosarul nr. x/2020.

Așa fiind, este evident că recurentul a fost în termen la momentul declanșării procedurii prealabile. Instanța de fond în dosarul nr. x/2020 s-a pronunțat la data de 30.09.2021, iar hotărârea a fost comunicată efectiv la data de 11.11.2021; prin acea hotărâre, nedefinitiva încă, s-a validat raportul de expertiza efectuat în cauza.

Plângerea prealabilă a fost trimisă Secretariatului General al Guvernului României la data de 04.11.2021, iar către UAT Comuna Chiesd, spre știința, în data de 08.11.2021. Acțiunea la instanța a fost depusă în data de 14.12.2021, după expirarea termenului de 30 de zile de la primirea plângerii prealabile de către intimate (în sensul art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004).

Argumentele anterior se circumscriu și motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva interpretării/aplicării greșite a art. 7 și art. 11 din Legea 554/2004.

Însă, suplimentar susține că soluția primei instanțe este greșită și din prisma aplicării eronate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 câtă vreme suntem în sfera unui act administrativ cu caracter normativ, fiind aplicabile în cauză prevederile art. 7 alin. (1)

1

din Legea 554/2004 care statuează că, în aceste situații, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, nefiind condiționată de termenul stabilit la art. 7 alin. (1); implicit, nici acțiunea formulată ulterior de recurent nu era tardivă, aceasta fiind formulată în termenul stabilit de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004.

Intimatul – pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum ar fi principiul dreptului la un proces echitabil, principiul dreptului la apărare, principiul disponibilității, principiul contradictorialității, principiul oralității, ș.a.m.d.., a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece, criticile formulate de recurent nu constituie împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură, ci vizează greșita interpretare și aplicare de către prima instanță a normelor de drept material, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, criticile privind soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, ca urmare a nerespectării termenului stabilit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind nefondate.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

H.G.-urile care atestă domeniul public de interes județean sau local, respectiv H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 și H.G. nr. 202/2011 - Anexa 10, constituie acte administrative individuale deoarece se adresează unor persoane determinate, indicate chiar în cuprinsul actului, în speță unitatea administrativ-teritorială din județul Sălaj (comuna Chiesd ca persoană juridică), pentru care au fost aprobate inventarele bunurilor aparținând domeniul public al acesteia și privește bunurile individualizate în anexe.

Prin prisma jurisprudenței Î.C.C.J., se constată că în privința bunurilor cuprinse în anexele nepublicate ale hotărârilor adoptate de Guvern pentru atestarea domeniului public de interes județean sau local, momentul de la care curge termenul de parcurgere a procedurii prealabile și de formulare a acțiunii în contencios administrativ este data comunicării acestora, respectiv data luării la cunoștință.

Ca urmare, reclamantul era în drept să promoveze prezenta acțiune în anulare în termenul de un an de la luarea la cunoștință a actului administrativ contestat, după parcurgerea procedurii prealabile.

Astfel, Înalta Curte constată că reclamantul, în contradictoriu cu aceiași pârâți, a înregistrat la data de 02.06.2020 la Curtea de Apel Cluj, sub nr. de dosar x/2020, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea parțială a articolului unic din H.G. nr. 966/2002 – Anexa 17 și anularea parțială a art. I pct. 11 din H.G. nr. 202/2011 – Anexa 10, poz. 13.

În cadrul acelui dosar s-a efectuat o expertiza topografica în urma căreia a reieșit că terenurile deținute în proprietate de reclamant, respectiv suprafețele de 13.400 mp, respectiv 13.200 mp, sunt afectate și de alte înscrieri nelegale în CF făcute tot de UAT Chiesd în 2020.

Așadar, este corectă afirmația recurentului referitoare la faptul că, doar în urma administrării acestei probe, a aflat în concret că este vătămat în drepturile sale de alte întabulări nelegale efectuate.

Însă, instanța de control judiciar nu poate primi susținerile recurentului referitoare la faptul că a formulat în termenul legal atât plângerea prealabilă, cât și acțiunea, raportat la data comunicării hotărârii (11.11.2021) pronunțate în dosarul nr. x/2020, aceasta fiind data validării raportului de expertiză.

Înalta Curte nu este de acord nici cu judecătorul fondului, care a apreciat că actele administrative cu caracter individual contestate au fost cunoscute în mod cert în luna aprilie 2020.

În mod evident, așa cum rezultă din probele din dosar, recurentul a cunoscut că terenurile deținute în proprietate, respectiv suprafețele de 13.400 mp, respectiv 13.200 mp, sunt afectate și de alte înscrieri nelegale în CF la data depunerii raportului de expertiză în dosarul nr. x/2020, respectiv la data de 30.06.2021, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile în care reclamantul, în calitate de persoană vătămată într-un drept al său, trebuia să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului.

Cum plângerile prealabile au fost formulate în luna noiembrie 2011, cu nesocotirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neîndeplinirea de către recurent a acestei cerințe procedurale a fost corect reținută de către instanța de fond.

Se impune a se preciza că prin admiterea excepției inadmisibilității cererii de anulare a H.G. nr. 966/2002 și a H.G. nr. 202/2011 pentru nerespectarea termenului legal stabilit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, devine inutilă cercetarea excepției tardivității formulării acțiunii.

În fine, susținerile recurentului referitoare la caracterul normativ al H.G. nr. 966/2002 - Anexa 17 și H.G. nr. 202/2011 sunt lipsite de temei, în condițiile în care, potrivit clasificării actelor administrative, actele administrative cu caracter normativ cuprind reglementări de principiu, formulate în abstract, și destinate unui număr nedeterminat de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual produc efecte juridice cu privire la persoane dinainte determinate.

Astfel, contrar aserțiunilor cuprinse în cererea de recurs, hotărârile Guvernului adoptate în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, sunt acte administrative cu caracter individual, întrucât se aplică unui număr determinat și dinainte stabilit de subiecte de drept - statul român și titularii drepturilor reale corespunzătoare proprietății publice - cu privire la bunuri determinate expres în conținutul lor.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 118/2022 din 20 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.