ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2023

HOTĂRÂRE

31.01.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 02.03.2022 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția Civilă, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate S.A. București, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. Slatina și B. S.R.L. Beiuș, terț susținător C. S.R.L. București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 104.310 RON, reprezentând contravaloare penalități de întârziere, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350 și urm. din C. civ., art. 194 și urm. din C. proc. civ. precum și pe prevederile contractului de prestări servicii nr. x/01.03.2017.

Cu privire la competența teritorială a instanței sesizate, reclamanta a arătat că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine competența de soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 116 din același act normativ.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, solicitând declinarea soluționării cauzei Judecătoriei Slatina, arătatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., obiectul cauzei reprezentându-l obligarea sa la plata unor pretinse penalități contractuale de întârziere și nu pretenții privind executarea, anularea, rezoluțiunea ori rezilierea contractului, competentă fiind să soluționeze cauza instanța de la sediul său, conform regulii generale stabilită de art. 107 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3692 din 16.06.2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, între reclamantă, în calitate de achizitor, și pârâtă, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x/01.03.2017 iar la art. 10.1 din contract, părțile au prevăzut ca, în situația în care prestatorul nu își execută, din vina sa exclusivă obligațiile, achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului penalități în cuantumul determinat prin contract, conform graficului de execuție.

În esență, instanța reține că, pentru ca art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. să devină incident nu este suficient ca locul executării, fie chiar în parte, a obligației, să fie în raza de competență a instanței sesizate de reclamantă, dispoziția impunând, în mod imperativ, ca locul executării să fie expres prevăzut în contract, independent de locul perfectării acestuia.

În consecință, instanța arată că, întrucât părțile nu au înțeles să prevadă expres în cuprinsul clauzelor contractuale locul executării contractului, chiar în parte, în municipiul Cluj-Napoca, competența teritorială se impune a se determina potrivit regulilor dreptului comun, în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Față de aceste mențiuni, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul pârâtei, Judecătoria Slatina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la 27.07.2022, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 4548 din 21.11.2022, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slatina a arătat că, prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, dosarul având ca obiect o acțiune privind executarea unui contract, în sensul prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reclamanta invocând însuși faptul neexecutării culpabile de către pârâtă a obligațiilor contractuale însușite.

Instanța reține că, art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu prevede obligația îndeplinirii de către părți a formalității suplimentare de a indica în mod expres locul prevăzut pentru executarea obligațiilor contractuale, această chestiune putând rezulta implicit din cuprinsul clauzelor contractuale.

Totodată, arată că acest motiv de declinare a competenței de soluționare a cauzei nu a fost invocat de către pârâtă prin întâmpinare ci din oficiu de instanța inițial sesizată, aceasta substituind practic motivul de declinare a cauzei invocat de pârâtă cu unul propriu, contrar dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Apreciind că reclamantul în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., alegând dintre mai multe instanțe deopotrivă competente să soluționeze cererea sa, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat compentența soluționării cauzei Judecătoriei Cluj-Napoca.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 14.12.2022, sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Slatina – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cererea introductivă are ca obiect emiterea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata unei sume reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale prevăzute în contractul nr. x/01.03.2017, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350 și urm. din C. civ., art. 194 și urm. din C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat, precum și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

În privința competenței materiale, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. lit. k) și art. 95 pct. 1 C. proc. civ. referitoare la judecata în primă instanță a cererilor al căror obiect este evaluabil în bani, iar, pentru determinarea competenței teritoriale, urmează a fi aplicate regulile de drept comun prevăzute de art. 107 și următoarele din C. proc. civ.

Așadar, în materie de competență teritorială, regula generală este instituită de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența teritorială alternativă, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai sunt competente și instanțele prevăzute la pct. 1-9 de la alin. (1) al art. 113 C. proc. civ.

În considerarea acestor temeiuri de drept care reglementează competența teritorială alternativă, art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial alternativ, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acțiunii, s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Pe cale de consecință, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei din oficiu ori la cererea pârâtului, și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.

În cauză, potrivit Anexei 1 la contractul de prestări servicii, părțile au convenit ca o parte a obligațiilor să fie executate în localități aflate în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca (pozițiile 1-15), opțiunea reclamantei fiind, de a învesti această instanță cu soluționarea cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, Curtea constată că sesizarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea prin echivalent a obligațiilor a fost făcută cu respectarea art. 113 alin. (1) pct. 3, raportat la art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca era competentă teritorial să judece cauza și nu putea declina competența de soluționare unei alte instanțe, deopotrivă competente, cu încălcarea art. 116 C. proc. civ. și, totodată, a voinței reclamantei.

În considerarea celor ce preced, făcând aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Căi Ferate S.A. București, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. Slatina și B. S.R.L. Beiuș, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.