ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2289/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 04.07.2022, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. și Construcții Căi Ferate S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 6.398,07 RON, reprezentând penalități de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 93/C/01.02.2023, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența instanțelor civile de drept comun. Totodată, a arătat că instanța a fost învestită cu o acțiune având un obiect evaluabil în bani, ce rezultă dintr-un contract administrativ, astfel că, față de valoarea pretențiilor reclamantei și față de sediul pârâtei, raportat la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și la art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.

Astfel învestită, prin sentința civilă nr. 5360/24.05.2023, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că pretențiile reclamantei decurg dintr-un contract de achiziție publică, fiind incidente dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, care reglementează competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. A mai reținut că, în astfel de litigii, nu se aplică criteriul valorii pretențiilor, așadar că tribunalul este instanța competentă material.

Cu privire la clauza atributivă de competență inserată de părți în contractul lor, judecătoria a subliniat că, prin prisma dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu pot conveni decât asupra instanței competente teritorial, iar intenția dovedită a acestora a fost aceea de a se adresa instanței de la sediul autorității contractante, în speță reclamanta. De aceea, a reținut că autoarea acțiunii corect a sesizat Tribunalul Brașov, competent să soluționeze prezenta cauză.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu o acțiune în pretenții, care decurge din executarea contractului de execuție de lucrări nr. x/06.09.2019, încheiat între Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, în calitate de achizitor și S.C. A. și Construcții Căi Ferate S.R.L., în calitate de executant.

Natura juridică a acestui contract este asimilată unui act administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004, deoarece el este încheiat de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov și are ca obiect executarea unor lucrări de interes public (întreținerea și reparația unor linii de cale ferată).

Reclamanta este asimilată, prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorități publice, fiind o persoană juridică de drept privat, autorizată să presteze un serviciu public.

Demersul judiciar este, așadar, plasat pe aceste coordonate, iar stabilirea instanței competente să-l judece se face prin aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data începerii procesului, potrivit cărora "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

Noțiunea de "sediu" utilizată în normele anterior citate drept criteriu pentru determinarea competenței teritoriale trebuie interpretată în corelație cu dispozițiile art. 227 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru (…)", după cum s-a apreciat și în decizia nr. 6/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Așadar, dispozițiile Legii nr. 101/2016 nu se referă doar la sediul principal al persoanei juridice, ci și la sediul său secundar.

Ca atare, în temeiul art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, față de sediul secundar al reclamantei, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2023.