ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 181/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Decizia pronunțată de Tribunalul Buzău:

Prin decizia civilă nr. 85 din 26 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Buzău a respins, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3982 din 19 iulie 2019, pronunțate de Judecătoria Buzău, de către apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B.; a respins cererea intimatului-pârât privind cheltuielile de judecată.

I.2. Decizia și încheierea pronunțate de Curtea de Apel Ploiești:

Prin decizia nr. 112 din 10 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 85 din 26 februarie 2020, pronunțate de Tribunalul Buzău; a respins cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată către intimat, ca nedovedită.

Prin încheierea din 20 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății contestației în anulare, declarată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 112 din 10 martie 2021 a aceleiași instanțe, până la o nouă stăruință a părților.

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2021, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol, formulată de contestatorul A.; în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a menținut măsura suspendării judecății contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 112 din 10 martie 2021, pronunțate de aceeași instanță, până la o nouă stăruință a părților.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs contestatorul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 august 2022, sub nr. x/2019/a2.1, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Cererea de recurs:

Prin cererea de recurs, contestatorul a arătat că declară calea de atac împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus suspendarea, având în vedere dosarele de contestație în anulare și revizuire aflate pe rolul instanței de judecată, fără a menționa care sunt motivele de nelegalitate ale încheierii atacate prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 28 octombrie 2022, prin poștă electronică, în termen legal, intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca neîntemeiată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea excepției nulității căii de atac, a arătat că recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în motivarea recursului nu pot fi invocate orice nemulțumiri ale părții cu privire la soluția pronunțată în cauză cât timp recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., spre deosebire de apel, declararea recursului neputând conduce la reanalizarea situației deduse judecății.

Nulitatea recursului a mai fost invocată și prin prisma dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. proc. civ., în sensul în care partea nu a indicat încheierea pe care a înțeles să o atace.

Pe fondul recursului, a susținut că instanța de apel în mod corect a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării în condițiile în care contestatorul, deși a formulat cerere de repunere pe rol, nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Totodată, a precizat că își exprimă acordul ca recursul să fie soluționat în complet de filtru.

La data de 15 noiembrie 2022, prin poștă electronică, în termen legal, recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de partea adversă, precizând că recursul promovat în cauză îndeplinește condițiile prevăzute de art. 486 și 488 Cod.

Totodată, a solicitat ca recursul să fie soluționat de un complet aleatoriu ales, întrucât, chiar dacă prezenta cauză se află în faza recursului, mai sunt probe de administrat și depus la termenul de judecată.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, la data de 21 noiembrie 2022, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, la data de 28 noiembrie 2022, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar, prin punctul de vedere la raport, depus la data de 08 decembrie 2022, prin poștă electronică, recurentul a arătat că recursul promovat în cauză îndeplinește condițiile prevăzute de art. 486 și art. 488 C. proc. civ., după cum a învederat în răspunsul la întâmpinare depus la dosar.

A precizat că în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nu reprezintă motiv de respingere a cererii situația în care motivele de recurs nu au fost încadrate în mod corect în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, a reiterat solicitarea privind soluționarea recursului de către un complet aleatoriu ales.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 14 decembrie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursul în condițiile art. 499 raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată.

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2022, ce face obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol, formulată de contestatorul A.; în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a menținut măsura suspendării judecății contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 112 din 10 martie 2021, pronunțate de aceeași instanță, până la o nouă stăruință a părților.

Înalta Curte constată că prin demersul judiciar inițiat, recurentul nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și nici nu a expus critici apte a susține nelegalitatea încheierii atacate care să permită încadrarea într-unul dintre motivele de recurs prevăzute de textul legal indicat.

Astfel, mențiunea declarării căii de atac cu trimitere la contestația în anulare și cererea de revizuire ce fac obiectul unor dosare aflate pe rolul instanței nu se circumscrie noțiunii de critici de nelegalitate a actului procedural atacat care să permită exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs în lipsa expunerii unor argumentele care să se grefeze pe raționamentul curții de apel ce a condus la menținerea soluției de suspendare a judecății cauzei prin încheierea recurată.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Prin urmare, având în vedere că recurentul nu a prezentat critici de nelegalitate a încheierii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speță, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2023.