ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 174/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 02 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și S.C. E. S.R.L: obligarea acestora la lăsarea în deplina proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 4,3261 ha situată pe raza comunei Ghimpețeni, județul Olt; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare prin care să se constate că reclamantul este proprietarul suprafeței de 4,3261 ha, teren, situată pe raza comunei Ghimpețeni, jud. Olt; în subsidiar, să se constate că reclamantul a dobândit terenul în suprafață de 4,3261 ha prin uzucapiune; să se constate nulitatea absolută a promisiunii de vânzare cumpărare nr. x/12.11.2013 pentru aceeași suprafață de 4,3261 ha.

Prin sentința civilă nr. 16102 din 14 decembrie 2018, Judecătoria Sector 4 București a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată de pârâta S.C. E. S.A., și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Slatina, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 2288 din 22 mai 2019, Judecătoria Slatina a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a respins celelalte capete de cerere, formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și cu pârâta S.C. E. S.A., ca neîntemeiate; a obligat reclamantul la plata următoarelor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată: - către pârâții B., C. și D. - 5.000 RON; - către pârâta S.C. E. S.A. - 2.000 RON.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Olt, în apel:

Prin decizia civilă nr. 1687 din 06 decembrie 2021, Tribunalul Olt, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2288 din 22 mai 2019, pronunțate de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., C., intimatul-pârât D. - decedat, prin moștenitorii F. și G., S.C. E. S.R.L.; a obligat apelantul la plata către intimatul B. a sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 465 din 02 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1687 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

I.5. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în contestație în anulare:

Prin decizia nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă; a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A., prin reprezentant H., împotriva deciziei civile nr. 465 din 02 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018; a obligat contestatorul A. la 3.500 RON, cheltuieli de judecată către intimații B., G. și F..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 505 alin. (1) și (2) și art. 506 C. proc. civ., a declarat recurs petentul A., prin mandatar H..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 decembrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 19 decembrie 2022, a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

II.1. Cererea de recurs:

Prin cererea depusă la data de 08 noiembrie 2022, prin poștă electronică, recurentul-petent a declarat recurs împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, arătând că este nelegală.

II.2. Motivele de recurs:

Prin memoriul de recurs, depus la data de 16 ianuarie 2023, prin poștă electronică, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 505 alin. (1) și (2) C. proc. civ. în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 din Constituția României și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, arătând că au fost întrunite toate condițiile de fond și formă prevăzute de lege pentru soluționarea excepției invocate, iar controlul de constituționalitate a posteriori este reglementat de art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.

II.3. Apărările formulate în cauză:

Intimații nu au depus întâmpinare.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând criticile deduse judecății, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor a dispozițiilor art. 505 alin. (1) și (2) și a celor ale art. 506 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, având în vedere modalitatea în care partea a înțeles să declare prezenta cale de atac, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanță decizia Curții Constituționale nr. 321/09.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/20.07.2017, al cărui dispozitiv prevede că: "(...) dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești."

Potrivit considerentelor aceleiași decizii "21. (...) acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală. De asemenea, Curtea constată că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât și penală, acesta își menține natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. (…) 24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții."

În evaluarea legalității recursului de față, se au în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 ce stabilesc cerințele de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, aceleași cu cele de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței constituționale, cele din urmă revenind în competența de verificare a instanței în fața căreia excepția este invocată.

Excepția de neconstituționalitate constituie un incident procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României, iar sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată sau de arbitraj comercial, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu ori de către procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Dacă evaluarea primelor trei condiții dintre cele prevăzute de lege implică un examen preponderent formal, cea de-a patra condiție cumulativă ce dă expresie cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a circumstanțelor speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, se observă că în cadrul examenului de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 505 alin. (1) și (2) și art. 506 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a apreciat că un astfel de demers judiciar este inadmisibil în condițiile în care lipsește una dintre cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, și anume aceea ca excepția de neconstituționalitate ridicată să aibă legătură cu soluționarea cauzei dat fiind faptul că, în cauză, necompetența materială a acestei instanțe nu a fost invocată în condițiile și termenul prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., adică la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, astfel că ulterior acestui moment, aplicarea dispozițiilor a căror neconstituționalitate a fost invocată nu mai poate influența în niciun mod soluționarea cauzei.

Totodată, a reținut că excepția tardivității contestației în anulare nu a fost invocată de instanță, din oficiu, și nici de intimați, pentru a se pune problema aplicării art. 506 C. proc. civ. și soluționării cauzei pe acest temei legat de termenul de formulare a contestației în anulare.

O astfel de argumentare este corectă în sensul în care, pe de o parte, sub aspectul legăturii dispozițiilor legale pretins neconstituționale cu soluționarea cauzei, decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret în desfășurarea procesului, cerința relevanței pentru cauză fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

Înalta Curte, notând și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal juridicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, apreciază că remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de recurent în concordanță cu finalitatea sa, respectiv pentru a se asigura armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală câtă vreme acestea au vizat instanța competentă a soluționa contestația în anulare și termenul de exercitare a căii de atac, chestiuni ce nu au fost puse în discuție din oficiu de către curtea de apel ori de către intimați, iar judecarea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ. - obiect al dosarului în cadrul căruia a fost invocată excepția - nu poate fi determinată în niciun fel de modul în care sunt interpretate și aplicate normele pretins neconstituționale.

Drept urmare, nefiind întrunită una dintre condițiile de admisibilitate, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, anume legătura cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată în fața curții de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., prin mandatar H., împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., prin mandatar H., împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2023.