ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1923/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Primul ciclu procesual:

I.1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 23 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare nr. x din 29 ianuarie 2009, încheiat la B.N.P. D., asupra suprafeței de 1,15 ha, tarla x, parcela x, aflat pe raza comunei Valea Mare, județul Olt.

În subsidiar, a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafață de 1,15 ha - tarla x, parcela x aflat pe raza comunei Valea Mare, jud. Olt, prin sentința nr. 2629 din data de 15 aprilie 2008, definitivă, pronunțată de Judecătoria Slatina, și că a intervenit uzucapiunea, fiind adevăratul proprietar al suprafeței menționate prin posesia continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, precum și să se dispună înscrierea în Cartea funciară a imobilului.

I.1.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Slatina, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 1765 din 29 aprilie 2022, Judecătoria Slatina a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâți prin întâmpinare, cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.01.2009 de B.N.P. D., ca neîntemeiată; a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.01.2009 de BNP D., ca neîntemeiat; a admis excepția lipsei de interes a reclamantului față de capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate și a uzucapiunii asupra terenului extravilan în suprafață de 1,15 ha de pe raza comunei Valea Mare, jud. Olt, invocată de instanță din oficiu; a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate și a uzucapiunii asupra terenului extravilan în suprafață de 1,15 ha de pe raza comunei Valea Mare, jud. Olt, ca lipsit de interes; a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești față de capătul de cerere privind dispunerea înscrierii imobilului în Cartea Funciară, invocată de instanță din oficiu, în cauza civilă având ca obiect "anulare act", privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C.; a respins capătul de cerere privind dispunerea înscrierii imobilului în Cartea Funciară, ca inadmisibil.

I.1.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Olt, în apel:

Prin decizia nr. 181 din 13 martie 2023, Tribunalul Olt, secția I civilă a respins apelurile declarate de apelantul-reclamant A. și de apelanții-pârâți C. și E. împotriva sentinței civile nr. 1765 din 29 aprilie 2022, pronunțate de Judecătoria Slatina, ca nefondate; a respins cererea apelanților C. și E. privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.

I.1.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 545 din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis recursul formulat de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 181 din 13 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă; a casat în parte decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului apelantului-reclamant A., în ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.01.2009 al B.N.P. D.; a menținut decizia recurată în privința modului de soluționare a apelului declarat de apelanții-pârâți, precum și în privința apelului declarat de apelantul-reclamant referitor la celelalte petite ale cererii de chemare în judecată.

I.2. Al doilea ciclu procesual:

I.2.1. Decizia pronunțată de Tribunalul Olt, în apel, în rejudecare:

Prin decizia civilă nr. 785 din 26 noiembrie 2024, Tribunalul Olt, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1765 din 29 aprilie 2022, pronunțate de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și E., având ca obiect anulare act, cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

I.2.2. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale:

Prin încheierea de ședință din 03 iunie 2025, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul-reclamant A., prin procurator F., privind sesizarea Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1997, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și E..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de ședință din 03 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs petentul A., prin mandatar F..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 23 iunie 2025, sub nr. x/2021*/a2, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 25 iunie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurentul-petent nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 29 alin. (1) lit. l) coroborat cu art. 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-petent a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70

1

și 70

2

din Legea nr. 142/1997, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 32, art. 124-134 din Constituția României.

În dezvoltarea motivelor de recurs, redând conținutul textelor de lege a căror neconstituționalitate a invocat-o, partea a arătat că doamnele judecător G. și H. se aflau în stare de incompatibilitate, întrucât s-au mai pronunțat în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2021, iar în dosarul nr. x/2021 au demonstrat că sunt împotriva statului de drept și au favorizat făptuitorii care au emis acte false pentru ca proprietatea recurentului să fie furată, un grup infracțional organizat, ceea ce denotă că pregătirea lor profesională nu este pe măsura funcției de magistrat.

A precizat că excepția reclamată este ridicată în mod obiectiv pentru ca pregătirea profesională a cursanților în cadrul Institutului Național al Magistraturii să nu se realizeze de către formatori-magistrați, ci în sistemul de învățământ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimații E. și C. nu au formulat întâmpinare, deși cererea de recurs le-a fost comunicată, la 07 august 2025, conform proceselor-verbale de înmânare a citațiilor aflate la dosar.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului:

Examinând cererea de recurs, cu prioritate, prin prisma excepției nulității, pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Condițiile de formă intrinseci ale cererii de recurs sunt reglementate de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea de recurs va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, sau, după caz, numele, prenumele și domiciliul reprezentantului convențional, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic.

Sancțiunea nesemnării cererii de recurs este prevăzută de același art. 486 în alin. (3):

"3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (…)".

Potrivit art. 196 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea ".

Aceste texte de lege reglementează, în mod clar și fără echivoc, obligația ce incumbă părților să semneze toate cererile adresate instanței judecătorești, iar în cazul în care această condiție de formă nu este îndeplinită, posibilitatea acoperirii lipsei semnăturii, prin semnarea cererii de către parte, fie în tot cursul judecății, fie până la prima zi de înfățișare următoare, în cazul în care acest viciu procesual a fost invocat de către partea adversă.

Noțiunea de "semnătură" are înțelesul de semn legat în mod unic și direct de semnatar și care asigură identificarea acestuia. Totodată, semnătura atestă voința părții de a sesiza instanța, precum și exactitatea conținutului cererii formulate, fiind, așadar, un element esențial al acesteia. Această condiție a legăturii unice și directe dintre semnătură și semnatar și care asigură identificarea semnatarului este realizată în mod obișnuit prin executarea olografă a semnăturii, însă este îndeplinită și în cazul aplicării semnăturii electronice extinse, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepția de la regula semnăturii olografe.

Posibilitatea formulării și transmiterii cererii prin mijloace electronice, potrivit art. 148 alin. (2) și art. 199 alin. (1) C. proc. civ., vizează celeritatea comunicării cu instanța, însă nu înlătură obligația acesteia din urmă de a verifica, pe de o parte, identitatea titularului, iar, pe de altă parte, faptul că acesta și-a însușit conținutul cererii prin aplicarea semnăturii olografe ori prin încorporarea unei semnături electronice extinse, în condițiile legii speciale.

În acest sens, dispozițiile art. 267 C. proc. civ. prevăd că "Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispozițiilor legii speciale", iar cele ale art. 268 alin. (2) C. proc. civ. condiționează valabilitatea și eficiența juridică în plan procesual a semnăturii electronice de reproducerea acesteia în condițiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică și H.G. nr. 1295/2001 privind normele de aplicare a acesteia).

Astfel, potrivit art. 4 pct. 4 al Legii nr. 455/2001, semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului: c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.

În asemenea cazuri, precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică validă). Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Totodată, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Prin urmare, un înscris în formă electronică astfel cum se definește prin dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 455/2001 constituie un act juridic valabil din punctul de vedere al formei scrise prevăzute de lege ad validitatem, dacă i s-a atașat o semnătură electronică ce îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Aceste cerințe prevăzute de legea specială nu au putut fi constatate, în cadrul procedurii de regularizare, pentru cererea de recurs înaintată de recurent prin modalitatea e-mail, aparținând mandatarului F. cu procură specială autentificată prin încheierea nr. 57 din 12 ianuarie 2023 la I., Notari Publici Asociați J. și K. la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Olt, secția I civilă, care nu poartă o semnătură electronică validă, din perspectiva cerinței de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e), cerință a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, prin rezoluția de primire a dosarului, din 25 iunie 2025, Înalta Curte a dispus citarea recurentului, cu mențiunea ca, până la termenul de judecată stabilit la 11 noiembrie 2025, să depună un exemplar al cererii de recurs care să conțină semnătura sa olografă, sub sancțiunea nulității.

Deși recurentul a fost înștiințat în legătură cu această obligație, la 07 august 2025, în urma citării la domiciliul său, situat în județul Olt (adresa completă fiind identificată la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă), citația fiindu-i înmânată, sub semnătură, mandatarului F., ale cărui date de identificare au fost certificate de către agentul poștal, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar, partea nu s-a conformat dispoziției instanței și nici nu s-a prezentat la primul termen de judecată din 11 noiembrie 2025, pentru a proceda la semnarea cererii de recurs depuse la dosar.

Totodată, Înalta Curte reține că, în situația în care partea înțelege să transmită instanței cereri în format electronic, este necesară existența semnăturii scanate a celui ce se pretinde a fi titularul dreptului subiectiv dedus judecății sau semnătura electronică a acestuia obținută potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Așadar, pentru a se conforma dispoziției instanței de judecată, recurentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnătura olografă scanată sau cu o semnătură electronică validă atașată, în condițiile legii speciale anterior evocate, fie de a expedia prin poștă un exemplar al cererii de recurs care să poarte semnătura sa olografă aplicată, fie să se prezinte la compartimentul arhivă al instanței ori în fața instanței de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii de recurs.

Întrucât recurentul a rămas în pasivitate, această atitudine naște un dubiu cu privire la asumarea intenției de declanșare a căii extraordinare de atac și la aspectul însușirii conținutului cererii de recurs transmise instanței prin poșta electronică, astfel că, un atare demers judiciar, privat de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru validitatea sa, anume semnătura celui care l-a inițiat, nu poate determina legala învestire a instanței de recurs.

Față de considerentele expuse, văzând și împrejurarea că recurentul nu a învederat instanței de judecată nicio împrejurare care să îl împiedice să procedeze la semnarea cererii de recurs, nefiind decelat nici de către instanța de judecată vreun astfel de impediment de ordin factual, luând în considerare, totodată, normele procesuale stabilite de legiuitor care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula cererea de recurs formulată de petentul A., prin mandatar F., împotriva încheierii de ședință din 03 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de petentul A., prin mandatar F., împotriva încheierii de ședință din 03 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.