ÎCCJ, Decizia nr. 62/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 215 din 24 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a constatat nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2688 din 12 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2021.

Instanța a reținut că recurentul a motivat recursul cu depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, devenind incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, contestatorul A. a formulat contestație în anulare.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul a susținut că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale, întrucât intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași nu este parte în proces.

La 1 februarie 2023, contestatorul A. a depus motivele contestației în anulare formulate. Prin această adresă, contestatorul face referire la istoricul cauzei și își exprimă nemulțumirea față de soluțiile pronunțate la fondul cauzei. A atașat înscrisuri, respectiv înscrisuri notariale, documentație cadastrală și jurisprudență, despre care afirmă că le-a folosit și în susținerea cererii de recurs.

La 14 martie 2023, contestatorul a depus o nouă adresă prin a solicitat judecarea cauzei în lipsă, învederând aspecte legate de vârsta și starea sa de sănătate. Susține că declarația de recurs a fost motivată din punct de vedere legal. De asemenea, face referire la deciziile pronunțate în cauză și pe care le consideră relevante pentru soluționarea cauzei și reevaluarea situației de fapt.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că temeiul de drept al contestației în anulare, așa cum a fost indicat în memoriul depus, este art. 503 alin. (2) din C. proc. civ.. Potrivit acestui text normativ "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale..."

În sensul dispozițiilor anterior citate, noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi verificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de exemplu respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În oricare dintre situații, pretinsa greșeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluționat prin decizia a cărei retractare se solicită și în raport de situația existentă la dosar la data pronunțării acesteia.

În motivarea contestației în anulare s-a arătat că Decizia nr. 215 din 24 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2022 este rezultatul unei erori materiale întrucât în cauză Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte în proces.

Verificând istoricul dosarului, se constată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași a avut calitatea de pârât în cauză pe tot parcursul acesteia, nefiind vorba de o eroare materială. Mai mult, se constată că cererea de recurs a fost formulată de recurent în contradictoriu cu "Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași - intimat".

Contestatorul a mai susținut că declarația de recurs a cuprins și motive de recurs, greșit reținându-se că motivele de recurs au fost depuse tardiv.

Se reține că prin hotărârea atacată cu prezenta contestație în anulare s-a constatat că "În cuprinsul declarației de recurs se menționează faptul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate. Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentului la 30 mai 2022, fiind depusă la cutia poștală, conform procesului-verbal de înmânare atașat la Dosarului nr. x/1/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, calculat de la 30 mai 2022, când a fost comunicată decizia recurată, s-a împlinit la 15 iunie 2022. Recurentul a depus motivele de recurs la oficiul poștal la 14 iulie 2022, cu depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se împlinise la 15 iunie 2022."

Înalta Curte subliniază că ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este însă necesară o reexaminare, o reapreciere a circumstanțelor factuale sau a probelor administrate în cauză sau o verificare a modului de interpretare și de aplicare a legii de drept substanțial sau procedural. Or în cauză nu au fost identificate erori materiale în sensul celor prezentate de contestator, aprecierea instanței de recurs cu privire la motivarea tardivă a declarației de recurs, reprezentând un raționament juridic ce nu poate fi cenzurat în prezenta cale de atac de retractare.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că susținerile contestatorului în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existența unei erori materiale intervenite cu prilejul judecății realizate de către instanța de recurs, prin decizia contestată, astfel încât contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 215 din 24 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 215 din 24 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2023.

GGC - ED