ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 596/2022

Circumstanțele cauzei. Prin decizia nr. 525/03.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 291 din 25.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare. Împotriva deciziei nr. 525/03.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a formulat contestație în anulare contestatorul A. solicitând anularea deciziei atacate.

Hotărârea pronunțată de instanța sesizată cu contestația în anulare Prin decizia nr. 971/2020 din 24 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile nr. 525/03.06.2020 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Cererea de recurs Împotriva deciziei nr. 971/2020 din 24 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea și admiterea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin decizia nr. 2867 din data de 13.05.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 971/2020 din 24 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare. Împotriva deciziei nr. 2867 din data de 13.05.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2) C. proc. civ. Sub acest aspect, contestatorul a arătat că în mod greșit Înalta Curte a considerat că se află în prezența unui recurs când, în realitate, reclamantul a exercitat apel în dosarul nr. x/2019. Este adevărat că, potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, însă, "mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege". Analizând hotărârea contestată arată că Înalta Curte a omis, probabil din greșeală, elementele semnalate și s-a raportat la o mențiune inexactă din cuprinsul hotărârii ci nu la calea de atac declarată de reclamant, motiv ce înclină spre admiterea contestației în anulare, casarea hotărârii contestate și rejudecarea recursului declarat.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Primăria orașului Năsăud a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul A. este nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorul și-a întemeiat cererea: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale." Pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Totodată, reține Înalta Curte, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestator, în prezenta cauză, o greșeală materială a instanței de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele expuse în contestația în anulare se referă la modalitatea de calificare a căii de atac prin prisma căreia a fost analizată legalitatea deciziei atacate, respectiv a deciziei civile nr. 971/2020 din 24 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, contestatorul formulând critici cu privire la faptul că în realitate, calea de atac promovată împotriva acestei hotărâri a fost apelul, iar Înalta Curte din eroare a considerat că este învestită cu soluționarea unei cereri de recurs. Contestatorul invocă, deci, o pretinsă greșeală de judecată în interpretarea și aplicarea normelor legale care reglementează calificarea căii de atac și eventual competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestației în anulare, titularul căii de atac urmărește să obțină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers ce nu poate fi admis având în vedere că pe calea contestației în anulare sunt vizate doar greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greșeli de judecată.

Temeiul de drept al soluției pronunțate. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată. PENTRU ACESTE MOTIVE,