ÎCCJ, Decizia nr. 41/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1311 din 28 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes în formularea contestației împotriva Hotărârii nr. 1070/26.10.2017, invocate de intimatul A.

A respins, ca nefondată, contestația formulată de B. împotriva Hotărârilor nr. 1070 și nr. 1090 din 26 octombrie 2017 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivare, privitor la excepțiile invocate, instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, precum și cu faptul că, în cauză, contestatoarea B. justifică un interes legitim în formularea acțiunii, ce vizează atât Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa de numire în funcția de judecător, cât și Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care intimatului A., procuror în cadrul aceluiași parchet, i-a fost admisă o cerere similară.

Pe fond, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat, în esență, că în mod rezonabil, realizând o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006, în raport cu circumstanțele profesionale și personale ale celor doi petenți și cu interesul general reprezentat de o bună administrare a justiției, autoritatea intimată a respins cererea formulată de contestatoare, exercitându-și dreptul de apreciere în limita marjei permise de lege, fără exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei decizii, B. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând schimbarea deciziei atacate, în sensul admiterii contestației sale, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Cu referire detaliată la argumentele expuse în susținerea contestației, recurenta a menționat că decizia atacată este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

În opinia părții, criteriul privind volumul de activitate are prioritate față de criteriul privind vechimea; între cele 3 criterii privind volumul de activitate nu există o prioritate; cele 3 criterii privind vechimea sunt ierarhizate în funcție de ordinea în text.

Or, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere cu prioritate criteriul vechimii în funcție și, în subsidiar, criteriul volumului de activitate, contrar ierarhizării făcute de textul din Regulament, de vreme ce a reținut, în privința sa, că are "cea mai mică vechime în funcție", respectiv 4 ani și 3 luni, deși are o vechime de un 1 an și 3 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești iar, în privința intimatului A., că are o vechime în funcție de 7 ani și 11 luni, deși acesta are o vechime de doar 11 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.

Recurenta a susținut că dacă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii i-ar fi analizat cererea din perspectiva primului criteriu instituit în Regulament, ar fi constatat că cererea sa avea prioritate, deoarece, printre celelalte instanțe, a solicitat numirea în funcția de judecător la Judecătoriile Ploiești și Răcari, care au volum de activitate mult mai mare față de media pe țară, au un număr semnificativ de posturi vacante și se confruntă cu reale dificultăți de ocupare a posturilor, toate aceste argumente fiind de natură a forma convingerea preferinței acestui criteriu de departajare, față de toate celelalte. Mai mult, Judecătoriile Ploiești și Răcari, precum și instanțele superioare acestora au acordat aviz favorabil solicitării sale.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, din 29 octombrie 2018, raportorul a apreciat că recursul este inadmisibil, dat fiindcă vizează o decizie pronunțată de către secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o contestație împotriva unor hotărâri cu privire la cariera magistraților, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, în forma aplicabilă speței, este definitivă.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a luat de act de conținutul raportului, dispunând comunicarea acestui act de procedură părților.

Părțile au depus punct de vedere la raport; recurenta a susținut că recursul este admisibil, iar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin încheierea 1 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a suspendat judecata recursului pendinte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, invocată de recurenta B.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că prezenta cauza se află în curs de soluționare în procedura de filtru și că excepția de neconstituționalitate invocată de parte vizează chiar o dispoziție legală incidentă acestei soluționării și pentru a nu bloca accesul părții într-o eventuală situație de admitere a excepției de neconstituționalitate, văzând că, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea care se pronunță în filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

De asemenea, prin încheierea din 1 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul asociat a fost admisă cererea formulată de B. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004.

Prin Decizia nr. 372 din 5 iulie 2022, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de B. în Dosarul nr. x/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

III. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stabilește că "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport cu prevederile legale anterior menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Înalta Curte constată că, în speța de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Din cronologia evenimentelor, se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei contestații formulate împotriva unor hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera unui procuror, prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, în forma aplicabilă speței.

În conformitate cu alin. (7) al articolului menționat "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători", iar potrivit dispozițiilor alin. (9) din același text, "Hotărârea prin care se soluționează contestația prevăzută la alin. (7) este definitivă."

Semnificativ în acest context este faptul că, în privința hotărârilor cu privire la cariera magistraților, Curtea Constituțională a stabilit că existența unei singure căi de atac satisface exigențele legii fundamentale (Deciziile CCR nr. 634/2007, nr. 485/2010 și nr. 1122/2010).

Având în vedere dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. și întrucât, în cauză, recursul vizează o decizie pronunțată de către secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o contestație împotriva unor hotărâri cu privire la cariera magistraților, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, în forma aplicabilă speței, este definitivă, nemaiputând fi supusă reformării, sens în care recursul dedus judecății nu este admisibil.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 1311 din 28 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2023.

GGC - ED