ÎCCJ, Decizia nr. 24/2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Decizia contestată

Prin Decizia nr. 218 din 24 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020.

În motivare, a reținut că încheierea recurată este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează competența Completului de 5 judecători sau altor dispoziții legale în vigoare.

Contestația în anulare

Împotriva deciziei de mai sus, A. a formulat contestație în anulare, întemeiată în drept pe art. 503 alin. (2), (3) și (4) C. proc. civ.

A susținut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanța de recurs ar fi omis să cerceteze unul din motivele de casare invocate și nu s-ar fi pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În motivarea acestor critici, a arătat că instanța nu s-ar fi pronunțat cu privire la incidența art. 270 și 275 din C. muncii, texte de lege invocate de recurent, cu referire la taxele judiciare de timbru datorate; de asemenea, instanța ar fi omis să cerceteze susținerile recurentului privind minuta nr. 2836/2017 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul a mai invocat și împrejurarea că sesizarea Curții Constituționale este în interesul general al societății, pentru a verifica legislația în vigoare de eventuale vicii de neconstituționalitate, iar instanța de recurs ar fi omis să cerceteze și să se pronunțe pe acest aspect

De asemenea, recurentul a făcut referire la hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, cum ar fi cea cu nr. 387/2015, asupra cărora instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat sau diverse argumente avute în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii privind implementarea unei practici unitare la nivelul instanțelor judecătorești.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea contestației în anulare și anularea deciziei atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că temeiul de drept al contestației în anulare, așa cum a fost indicat în memoriul depus, este art. 503 alin. (2), (3) și (4) C. proc. civ.

Potrivit acestui text normativ "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.".

Ca o chestiune prealabilă, se constată că susținerile contestatorului se referă la împrejurarea că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra mai multor chestiuni invocate în recurs; ca urmare, analiza prezentei căi extraordinare de atac se va face din perspectiva pct. 3 și 4 anterior redate, câtă vreme contestatorul nu a arătat ce greșeală materială ar fi săvârșit instanța de recurs în cuprinsul deciziei recurate.

Înalta Curte constată că nici susținerile privind incidența art. 503 alin. (1) pct. 3 și 4 nu sunt fondate.

Astfel, prin Decizia nr. 218 din 24 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020, cauza fiind soluționată prin admiterea unei excepții de procedură, care, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., face inutilă în tot expunerea și cercetarea în fond a cauzei.

Ca urmare, instanța de judecată nu a omis să cerceteze un motiv de recurs, ci, față de soluționarea cauzei pe cale de excepție, motivele privind fondul recursului nu au mai fost analizate.

Înalta Curte constată că, în realitate, contestatorul aduce critici deciziei pronunțate în recurs, urmărind modificarea acesteia; o astfel de abordare, însă, nu este admisibilă într-o cale de atac de retractare întrucât s-ar repune în discuție modul în care instanța de recurs a soluționat recursul, respectiv excepția de inadmisibilitate pentru inexistența căii de atac a recursului promovate împotriva unei decizii definitive.

Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că motivele contestației în anulare nu sunt fondate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 218 din 24 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2023.

GGC - ED