ÎCCJ, Decizia nr. 229/2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 6P din 17 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis excepției nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare din 16 martie 2020 emisă în lucrarea din 26 martie 2020 și a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza întâi și lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 374 din 6 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a admis recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva hotărârii menționate la pct. 1, a casat hotărârea atacată, a respins excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare și a trimis cauza secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru continuarea judecății în dosarul x/2020

Împotriva deciziei menționate la pct. 2, doamna procuror A. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul din 8 noiembrie 2021, când au avut loc dezbaterile.

În susținere, contestatoarea arată că citația pentru termenul din 8 noiembrie 2021, fixat pentru soluționarea recursului, i-a fost predată ulterior termenului de judecată, respectiv la 9 noiembrie 2021, conform procesului-verbal întocmit de grefierul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Totodată, precizează contestatoarea, în perioada 25 octombrie 2021 - 5 noiembrie 2021, precum și la 8 noiembrie 2021, s-a aflat în concediu medical.

În probațiune, contestatoarea anexează procesul-verbal de comunicare a citației la 9 noiembrie 2021 și certificatele de concediu medical nr. x (cod indemnizație 01) și seria x nr. x (cod indemnizație 06).

Verificând hotărârea atacată, în raport cu motivele contestației în anulare, Înalta Curte apreciază că prezenta cale extraordinară de atac este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Contestația în anulare a fost formulată în temeiul dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora: "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Cale extraordinară de atac de retractare, contestația în anulare poate fi exercitată, pentru acest motiv, numai atunci când se verifică cumulativ două condiții: procedura de citare a contestatorului, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și contestatorul nu a fost prezent la termenul când s-a judecat pricina. Dacă contestatorul se prezintă în instanță, personal ori prin reprezentant, orice viciu de procedură se acoperă.

O procedură de citare nu este îndeplinită conform cerințelor legii, ori de câte ori citația nu cuprinde mențiunile prevăzute expres de lege sau în cazul în care celelalte dispoziții ale legii, strâns legate de finalitatea, de motivul pentru care se dispune citarea părții, sunt la rândul lor nerespectate și astfel procedura citării devine pur formală. Scopul esențial al procedurii citării este acela ca partea să cunoască efectiv despre proces, despre termenele de judecată acordate, toate normele care reglementează citarea fiind menite să garanteze respectarea principiilor contradictorialității, oralității și dreptului la apărare.

Din cuprinsul art. 153 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că citarea părților în proces cu respectarea cerințelor prevăzute de lege este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., neîndeplinirea corespunzătoare a obligației de citare se sancționează cu nulitatea expresă, caz în care vătămarea suferită de cel care o invocă este prezumată de lege, prezumția legală având caracter relativ, după cum rezultă chiar din norma evocată.

În acest context vătămarea suferită de o parte ce invocă judecarea unei cauze în absența sa și fără a fi legal citată constă în efectul nelegalei citări (sau a omisiunii citării, după caz) - acela de a nu putea cunoaște existența termenului de judecată acordat în cauză.

În caz contrar, în absența unei vătămări dovedite, partea care susține o atare cale de atac nu justifică un interes în promovarea și susținerea sa, acesta fiind și motivul pentru care legiuitorul a configurat regimul juridic al nulităților procesuale - statuând care dintre ele operează independent de existența unei vătămări și respectiv pentru care dintre ele este prezumată relativ vătămarea ori pentru care este necesară dovada vătămării din partea celui care o invocă.

Or, în cauză, rezultă din înscrisurile existente în dosarul instanței de recurs că, în realitate, nu a existat o împiedicare reală a contestatoarei de a cunoaște termenul de judecată care să fi rezultat din data la care i-a fost predată efectiv citația, de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.

Astfel, se constată că, în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, conform rezoluției din 14 octombrie 2021, a fost fixat termen de judecată pentru data de 8 noiembrie 2021, pentru judecarea recursului declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 6P din 17 iunie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2020.

Doamna procuror A. a fost citată pentru termenul din 8 noiembrie 2021 la locul de muncă, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara - citația fiind înmânată, la data de 28 octombrie 2021, funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, B., conform dovezii de înmânare existentă la Dosarului nr. x/2021

În condițiile în care la dosar nu există dovezi cu privire la domiciliul sau reședința doamnei procuror și aceasta nu a înțeles să își aleagă un domiciliu procesual, pentru citarea și comunicarea actelor de procedură, în condițiile art. 158 din C. proc. civ., procedura de citare pentru termenul din 8 noiembrie 2021 în Dosarul nr. x/2021 a fost îndeplinită la sediul Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, respectate fiind normele procedurale imperative care reglementează procedura citării, și anume:

- art. 155 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., conform căruia, în lipsa domiciliului sau reședinței cunoscute ori a locului ales pentru comunicarea actelor de procedură, citarea persoanelor fizice poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă;

- art. 164 din C. proc. civ., conform căruia dovada de înmânare a citației cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității, inclusiv datele de identificare a funcționarului însărcinat cu primire corespondenței de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, căruia i s-a făcu înmânarea actului de procedură, cu respectarea regimului special de funcționare a acestei unități;

- art. 165 pct. 1 din C. proc. civ., conform căruia procedura de citare se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare, în speță de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara;

- art. 159 din C. proc. civ., conform căruia citația, sub sancțiunea nulității, se înmânează părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, dovada de înmânare a citației fiind semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, în data de 28 octombrie 2021.

În circumstanțele relevate, se constată că procedura de citare a doamnei procuror, pentru termenul din 8 noiembrie 2021, stabilit în Dosarul nr. x/2021, a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor procedurale, motiv pentru care nu se poate reține, în sensul art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., nelegala citare a contestatoarei, pentru termenul de judecată.

Relevante sunt, în prezenta cauză, și dispozițiile art. 160 alin. (2) din C. proc. civ., prin care se stipulează textual: "orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare (...) în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată".

Sub acest aspect, este de observat că, deși prin încheierea din 8 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Completul de 5 judecători a amânat pronunțarea la 15 noiembrie 2021, iar potrivit procesului-verbal de la Dosarul nr. x/1/2021, intimata a primit citația la 9 noiembrie 2021, doamna procuror nu a efectuat niciun demers procedural în intervalul 9 - 15 noiembrie 2021 pentru a invoca neregularități cu privire la procedura de citare pentru termenul din 8 noiembrie 2021, în spiritul dispozițiilor textului normativ mai sus evocat.

Împrejurarea că, potrivit procesului-verbal, înregistrat la dosar la 15 noiembrie 2021, care atestă faptul că funcționarul care a primit citația la 28 octombrie 2021 a predat-o efectiv doamnei procuror la 9 noiembrie 2021, precum și faptul că, în perioada 25 octombrie - 5 noiembrie 2021 și la 8 noiembrie 2021, doamna procuror s-a aflat în concediu medical nu demonstrează nelegalitatea procedurii de citare pentru termenul din 8 noiembrie 2021, atâta timp cât instanța și-a îndeplinit obligația de citare a părții pentru termenul de judecată stabilit conform dispozițiilor legale și, mai mult decât atât, a amânat pronunțarea hotărârii, oferind astfel părții posibilitatea de a depune concluzii scrise și de a invoca chiar posibile neregularități ale citării sale în proces.

De altfel, se cuvine a fi observat faptul că, în Dosarul nr. x/2021, comunicarea către doamna procuror A. a citației pentru termenul din 8 noiembrie 2021 s-a efectuat în aceeași modalitate în care s-a procedat și în cursul judecării acțiunii disciplinare în Dosarul nr. x/2020, așa cum rezultă din procesele-verbale de comunicare a actelor de procedură din dosarul respectiv aflate, întocmite de grefier C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, prin care au fost comunicate citația pentru termenele din 27 mai 2020 și 24 martie 2021, încheierile de ședință din 11 și 12 noiembrie 2020 și 16 iunie 2021, Hotărârea nr. 13P din 18 noiembrie 2020 și Hotărârea nr. 6P din 17 iunie 2021

De aceea, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada contrară, în sensul că nu a existat o vătămare, rezultată din omisiunea funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara de a preda efectiv citația părții atunci când a primit-o, respectiv în data de 28 octombrie 2021, în condițiile în care procedura citării a fost realizată de instanță cu respectarea legii, iar prin amânarea pronunțării soluției s-au oferit părții garanții suplimentare ale unui exercițiu, cu bună-credință, a tuturor drepturilor procesuale.

Pentru considerentele arătate, se apreciază că nu este incident motivul reglementat de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., urmând a fi respinsă contestația în anulare analizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 374 din 6 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED