ÎCCJ, Decizia nr. 174/2022

Prin Decizia nr. 544 din 1 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018*.

Revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei menționate la pct. 1, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se arată că, deși în notele de ședință depuse la primul termen de judecată, s-a precizat că nu se invocă efectul negativ al autorității de lucru judecat, care presupune identitatea de părți, obiect și cauză, ci efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în sensul că unele considerente decisive din Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal încalcă autoritatea de lucru judecat atașată chestiunilor dezlegate definitiv prin Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova, în ambele cauze revizuentul având ca calitatea de parte. În susținerea criticilor, se afirmă că hotărârea atacată este motivată pe elemente referitoare la efectul negativ, pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut în revizuire. Sub acest aspect, se argumentează că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu este condiționat de cerința identității de obiect între cauzele în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., se arată că instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra criticilor referitoare la faptul că Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal încalcă efectul pozitiv de lucru judecat al considerentelor din Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt expuse criticile expuse în continuare.

Considerentele decizorii, care tranșează chestiuni litigioase dobândesc, în sensul efectului pozitiv, putere de lucru judecat, potrivit art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., nefiind necesară existența triplei identități între cele cauzele în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice. În actuala reglementare, nu se mai poate susține argumentul conform căruia, din soluția ce urmează a se pronunța - aceea a anulării ultimei hotărâri, conform art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. - ar rezulta că nu pot fi sancționate decât contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătorești, nefiind permisă reanalizarea ultimei hotărâri, soluția fiind anularea ultimei hotărâri în ambele ipoteze, indiferent dacă a fost nesocotit efectul negativ, prevăzut de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., sau efectul pozitiv, prevăzut de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., al primei hotărâri. Această soluție este susținută, chiar și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, de dispozițiile art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cu precizarea că litigiile în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice trebuie să îndeplinească cerința identității de părți.

Cerința ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat ori instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia este necesar să fie îndeplinită numai atunci când se invocă efectul extinctiv (negativ) al autorității de lucru judecat, ceea ce nu este cazul în speța de față în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra considerentelor decizorii din cuprinsul Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, care sunt potrivnice considerentelor Deciziei nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, în acest sens recurentul-revizuent detaliind criticile din cuprinsul cererii de revizuire.

Se susține că hotărârea a cărei revizuire se cere este contrară Deciziei nr. 84 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că TVA-ul datorat va fi calculat în raport cu marja de profit, în același sens fiind și jurisprudența în materie.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este criticat faptul că din completul care a pronunțat decizia recurată a făcut parte doamna judecător B., iar decizia a cărei revizuire se cere - Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal - a fost pronunțată de un complet prezidat de doamna judecător C., care a deținut funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Craiova în aceeași perioadă în care doamna judecător B. a deținut funcția de președinte al aceleiași curți de apel. Sub acest aspect, se afirmă că judecătorii menționați au avut o colaborare strânsă în exercitarea funcțiilor de conducere menționate, ceea ce este de natură a aduce atingere principiului imparțialității instanței. Totodată, se susține că încălcarea principiului imparțialității instanței derivă și din faptul că atât soluția, cât și motivarea hotărârii privesc cu totul altceva decât ce s-a invocat în revizuire.

În susținerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, se invocă încălcarea principiului securității juridice, principiul echivalenței și efectivității, precum și posibilitatea de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive contrare dreptului comunitar, în condițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, art. 4 din C. proc. civ., art. 11 alin. (11) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-424/19, C-676/17, C-34/19, C-2/08, C-213/13, C-34/19, C-424/19, C-69/14, C-620/17.

Analizând recursul, prin prisma criticilor invocate, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și îndreptată împotriva Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018*, recurentul-revizuent a susținut că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 267 din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

În cauză, conform criticilor din recurs, sunt incidente dispozițiile art. 430 alin. (2), art. 431 alin. (2) și art. 509 alin. (1) pct. 8 și din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 430. - Autoritatea de lucru judecat

(...)

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Art. 431. - Efectele lucrului judecat

(...)

(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

(...)

Potrivit dispozițiilor citate, este de esența revizuirii pentru hotărâri potrivnice, atât în privința dispozitivului, cât și în privința considerentelor, faptul că încălcarea autorității de lucru judecat este condiționată de existența aceleiași chestiuni litigioase soluționate diferit prin hotărâri judecătorești definitive, cerință care nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, deși ambele dosare, în care au fost pronunțate hotărârile definitive potrivnice invocate în revizuire, au avut ca obiect acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x/16.08.2016 a AJFP Gorj, în Dosarul nr. x/2017 a fost tranșată numai chestiunea referitoare la suma de 17.493 RON, reprezentând TVA, iar cererea de anulare în privința sumei de 337.102 RON, reprezentând TVA, a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât soluționarea de către DGRFP Craiova a contestației administrative fusese suspendată până la rezolvarea sesizării penale cu privire la faptele care au stat la baza impunerii suplimentare. Decizia DGRFP Craiova nr. 660/2016, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1.978/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă prin Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017. Ulterior, contestația administrativă a fost soluționată de DGRFP Craiova, prin Decizia nr. 277/03.05.2018, iar anularea acesteia, precum și a Deciziei de impunere nr. x/2016 au făcut obiectul acțiunii în anulare în Dosarul nr. x/2018, soluționat definitiv într-un al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2018*, prin care a fost respinsă acțiunea în anularea celor două decizii.

Din expunerea prezentată, reținută și în hotărârea recurată, se constată că, prin deciziile potențial potrivnice în opinia recurentei-revizuente, nu a fost soluționată aceeași chestiune de drept, pentru a se ridica problema încălcării autorității de lucru judecat în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Contrar criticilor din recurs circumscrise motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ., se constată că instanța de revizuire a analizat susținerile din revizuire referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al considerentelor din Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, înlăturând motivat susținerile vizând caracterul potrivnic al considerentelor din Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal și reținând întemeiat, în cadrul analizei efectuate, că nu sunt identificate aceleași chestiuni litigioase în privința cărora să fi fost nesocotită autoritatea de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv.

Sub acest aspect, întemeiat s-a reținut că, prin Sentința civilă nr. 1.978/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă prin Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, nu s-a rezolvat nicio chestiune de fond referitoare la legalitatea Deciziei de impunere nr. x/16.08.2016, întrucât acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, pentru motivul că nu fusese finalizată procedura administrativ-fiscală prealabilă. În aceste condiții, susținerile recurentului-revizuent pe care se sprijină opinia sa referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat nu își găsesc un corespondent în argumentația care sprijină soluția definitivă pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Susținerile invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât situația invocată nu este reglementată printre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 și art. 42 din C. proc. civ.. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei) referitoare la imparțialitatea magistratului, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se reține că, prin criticile din recurs, se invocă simple supoziții, care, în lipsa probei contrare, nu sunt apte să răstoarne prezumția de imparțialitate a instanței (CEDO, Hotărârea din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, parag. 47; Decizia Curții Constituționale nr. 863 din 14 decembrie 2021, parag. 16).

Referitor la susținerile din recurs referitoare la nerespectarea Deciziei nr. 84 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se cuvine a fi menționat faptul că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi invocat prin raportare la o hotărâre prealabilă pronunțată în cadrul mecanismului procedural reglementat de art. 519 - 521 din C. proc. civ. (Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 99 din 6 iulie 2020 și nr. 234 din 7 decembrie 2020).

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 - 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 544 din 1 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2022.

GGC - ED