ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 304/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la 04.01.2024 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 590/2023 din 05.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, solicitând admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 321 din 05.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar x/2024 la 08.07.2024.

În motivarea cererii, revizuentul susține, în esență, că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 989 din 02.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, având ca obiect pretenții, precum și deciziei nr. 265 din 09.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în etapa procesuală a recursului în același dosar.

Potrivit revizuentului, în cele două decizii menționate anterior s-a tranșat definitiv că acesta are calitate procesuală activă, iar intimata-pârâtă are calitate procesuală pasivă, calitățile fiind date de raporturile contractuale nerealizate.

Mai arată acesta că a invocat dispozițiile art. 431 C. proc. civ., ca efect pozitiv al autorității de lucru judecat, în care se cere doar condiția identității de parte, condiție îndeplinită, în opinia recvizuentului.

Revizuentul susține că sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece situația juridică a faptelor ilicite dezbătute în deciza nr. 989/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 265/2021 în dosarul nr. x/2017, nu s-a schimbat în niciun fel, potrivit revizuentului. Totodată, autorul căii de atac susține că în considerentele deciziei atacate a fost analizată doar excepția lipsei calității sale procesuale active.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Prin art. 431 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a consacrat în mod explicit și efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

În speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că, în speță, revizuentul a solicitat instanței să constate că decizia civilă 590/2023 din 05.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, nesocotește autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 989 din 02.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 265 din 09.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța supremă constată că prin decizia nr. 989 din 02.10.2018, Curtea de apel Craiova a respins apelurile declarate de către A. și B. S.A. (actual C.) împotriva sentinței nr. 26 din 27.02.2028 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin care s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune, admițându-se în parte acțiunea formulată de A..

Totodată, prin decizia civilă nr. 590/2023 din 05.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, a fost respins apelul declarat de A. împotriva sentinței nr. 98 din 31.05.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, fiind respinsă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Instanța supremă constată că în dosarul nr. x/2017, în cadrul căruia a fost pronunțată decizia nr. 989/02.10.2018 și a cărei putere de lucru judecat se invocă, revizuentul a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale, pentru întreruperea abuzivă a furnizării energiei electrice trifazice către atelierul electric, situat în localitatea Motru, Zona Bloc G4, în perioada 13.01.2015 până la 13 iunie 2015, menționând în susținerea cererii două contracte de furnziare a energiei electrice, respectiv contractul nr. x/01.02.2000 și nr. y/14.02.2000.

În prezentul litigiu, în care a fost pronunțată decizia nr. 590/05.12.2023, care face obiectul cererii de revizuire, acesta a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata de despăgubiri civile pentru daune aduse demnității acestuia prin sistarea furnizării de energie electrică în perioada 01.07.2020-31.12.2020 pentru atelierul electric, proprietatea sa situată în str. x, (actual str. x), localitatea Motru, jud. Gorj, menționând contractul de furnizare a energiei electrice nr. x/20.05.2004.

Înalta Curte arată că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni sunt diferite, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, având în vedere că din actele dosarelor rezultă că pretențiile ce decurg din cele două cereri de chemare în judecată sunt întemiate în baza unor contracte de furnizare a energiei electrice distincte, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat este exclusă. De altfel, instanța supremă constată că din actele celor două dosare nu rezultă că pretinsa sistare de furnizare a energiei electrice s-a realizat pentru același loc de consum.

În condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni civile sunt diferite, reiese că între cele două cauze nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 590 din 5 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 590 din 5 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2025.