Decizia nr. 1262/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — revizuire împotriva sentinței nr. 3/2024 a Tribunalului Gorj

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la 26 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale în sumă de 230.000 de euro pentru daune aduse demnității, onoarei și reputației sale prin sistarea ilegală a activității de furnizare a energiei electrice trifazice pentru imobilul aflat în proprietatea familiei acestuia, situat în municipiul Motru, str. x (actual Ghiocelului nr. 1), județul Gorj, în perioada 1 iulie 2021 - 31 decembrie 2021. Prin sentința nr. 3/2024 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și autorității de lucru judecat, invocate de pârâtă. De asemenea, a fost respinsă acțiunea introductivă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe părțile au formulat apel. Prin decizia nr. 312/2024 din 4 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, au fost respinse apelurile declarate în cauză, ca nefondate. Prin încheierea din 18 iunie 2024, pronunțată de aceeași instanță, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei nr. 312/2024 din 4 iunie 2024, sub aspectul căii de atac ce poate fi declarată în litigiul pendinte.

Împotriva deciziei nr. 312/2024 din 4 iunie 2024 reclamantul A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în principal, judecarea pe fond a cauzei, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel. Prin decizia nr. 540 din 18 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității recursului, calea extraordinară de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă.

La 3 iunie 2025, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din 18 iunie 2024 pronunțate de instanța de apel, solicitând anularea acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Prin aceeași cale extraordinară de atac, revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 540 din 18 martie 2025 pronunțate de instanța supremă și a aceleiași încheieri, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că, prin încheierea atacată, instanța de apel a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, din acțiune în daune morale în acțiune în daune contractuale, ceea ce produce consecințe asupra căii de atac la care este supusă decizia dată în apel, sens în care au fost invocate primele două teze ale art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut și lipsa pronunțării asupra unui lucru cerut. De asemenea, s-a susținut că această încheiere a instanței de apel și decizia instanței de recurs sunt potrivnice deciziei nr. 989/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 și deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, încălcând autoritatea de lucru judecat sub aspectul obiectului acțiunii, având repercusiuni asupra căii de atac ce poate fi exercitată în cauză. Intimata C. S.A. (fostă B.) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității revizuirii, iar pe fondul căii extraordinare de atac, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, a cărei soluționare face de prisos examinarea altor excepții sau a fondului cererii, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul A. a susținut că, prin încheierea din 18 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 312/2024 din 4 iunie 2024, instanța de apel a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, din acțiune în daune morale în una în daune contractuale, aspect care produce efecte asupra căii de atac deschise împotriva deciziei prin care s-a soluționat cererea de apel. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta are ca obiect decizia nr. 540 din 18 martie 2025 pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, precum și încheierea din 18 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, revizuentul invocând caracterul potrivnic al hotărârilor atacate întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 989/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021 pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii, iar potrivit pct. 8 al aceluiași articol, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, termenul de o lună se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de revizuire este un termen stabilit pe luni și se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ. În ceea ce privește primul motiv de revizuire invocat, Înalta Curte constată că încheierea din 18 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost comunicată revizuentului la 5 iulie 2024, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de apel. Așadar, termenul de o lună, pentru introducerea cererii de revizuire pendinte împotriva încheierii din 18 iunie 2024, s-a împlinit la 5 august 2024, o zi de luni, aceasta fiind ultima zi în care cererea putea fi formulată în mod procedural. Cu privire la calea extraordinară de atac întemeiată pe contrarietatea hotărârilor, se reține că decizia nr. 540/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023, este ultima hotărâre în funcție de care se calculează termenul de o lună al revizuirii, iar aceasta a rămas definitivă la data pronunțării, respectiv la 18 martie 2025, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) teza finală C. proc. civ. În această situație, termenul de o lună a început să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv de la 18 martie 2025, data pronunțării, și s-a împlinit la 22 aprilie 2025, o zi de marți, conform dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 139 alin. (1) din Codul muncii, întrucât data de 18 aprilie corespunde unei zile de sărbătoare legală, respectiv Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui, astfel încât termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare care a urmat. În cauză, se constată că revizuentul a depus cererea de revizuire prin poștă, la 3 iunie 2025, conform ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul nr. x/2025 al instanței supreme, fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. Astfel, întrucât revizuentul nu și-a exercitat dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." Pentru aceste considerente, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 1 și 8 raportat la art. 513 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 540 din 18 martie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, precum și a încheierii din 18 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.