ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 6 februarie 2024, reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 30, art. 33 și art. 36 C. proc. civ., art. 61 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, coroborate cu prevederile art. 1.386 alin. (3), art. 1.277, art. 1.349 alin. (1), art. 2.502 C. civ., raportate la art. 16 alin. (2), art. 21, art. 22 din Constituția României, a chemat în judecată pârâta B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 de euro pentru daune aduse demnității, onoarei și reputației sale prin sistarea ilegală a activității de furnizare a energiei electrice trifazice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale, din str. x, Motru, județul Gorj, în perioada 01.01.2022 - 01.07.2022.

Prin sentința nr. 54 din 28 mai 2024, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins cererea de chemare în judecată în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței primei instanțe, a fost anulată hotărârea apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție care se întemeiază pe motive contradictorii și străine de natura cauzei, reținând în mod eronat că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepția autorității/puterii de lucru judecat.

În acest sens, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel în mod netemeinic a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare în vederea analizării autorității/puterii de lucru judecat de către prima instanță, care s-a pronunțat pe aceste aspecte.

În susținerea motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că în mod eronat instanța de apel a anulat hotărârea primei instanțe, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins cererea formulată de reclamantul A..

Potrivit recurentei-pârâte, Tribunalul Gorj a pronunțat o soluție temeinică și legală, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care s-a reținut că atât schimbarea beneficiarului locului de consum, cât și schimbarea furnizorului de energie electrică s-au realizat în conformitate cu dispozițiile legale, neexistând o faptă ilicită din partea sa.

În continuare, recurenta-pârâtă expune exhaustiv argumente cu privire la situația de fapt, vizând locurile de consum, transferul dreptului de proprietate, schimbarea furnizorului și încetarea relațiilor contractuale, precizând că, la niciunul din cele două locuri de consum, furnizorul nu a dispus întreruperea furnizării energiei electrice.

Sub un ultim aspect, recurenta-pârâtă arată că pe rolul instanțelor judecătorești au mai existat litigii având aceeași cauză și aceleași părți, litigii înregistrate sub nr. x/2014, nr. y/2015, nr. z/2016, nr. w/2018, nr. t/2019, nr. s/2020, nr. q/2021, nr. r/2021, nr. 3910/95/2022, nr. 1510/95/2023 și respectiv nr. 5427/95/2023 care priveau doar perioade diferite și care au fost soluționate definitiv în favoarea sa.

Astfel, cererea de chemare în judecată dedusă judecății în prezenta cauză are același obiect (daune morale în forma continuă și continuată de întrerupere abuzivă a furnizării energiei electrice către atelierul electric), fiind întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți.

Deși nu este îndeplinită condiția triplei identități, în contextul în care, deși litigiile vizează aceleași părți și au același temei juridic, perioada de timp pentru care se solicită daunele morale sunt diferite, autoritatea de lucru judecat operează în speță, ca prezumție a autorității de lucru judecat, ce presupune un efect pozitiv al acestor hotărâri judecătorești și a problemelor dezlegate definitiv, cu privire la aspectele litigioase dintre părți.

În condițiile în care, în litigiile anterioare, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că reclamantul A. nu face dovada dreptului său de proprietate asupra construcției Atelier de întreținere (electric), ce a fost înstrăinat împreună cu instalația electrică, nu se mai justifică, în speță, calitatea sa procesuală, întrucât între actualul proprietar și C. S.A. (fostă B.) a avut loc o preluare a contractului de furnizare a energiei electrice a locului de consum. Aceste aspecte nu mai pot fi readuse în fața instanței, printr-un proces ulterior, având ca obiect aceleași daune morale, pentru săvârșirea aceleiași presupuse fapte ilicite.

La 12 februarie 2025, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

La 18 februarie 2025, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Sub aspectul parcursului litigios, Înalta Curte reține că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 de euro pentru daune aduse demnității, onoarei și reputației sale prin sistarea ilegală a activității de furnizare a energiei electrice trifazice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale, din str. x, Motru, județul Gorj, în perioada 01.01.2022 - 01.07.2022.

Prin sentința nr. 54 din 28 mai 2024, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins cererea de chemare în judecată în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 54 din 28 mai 2024, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost anulată hotărârea apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea reținând că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției invocate de reclamant cu privire la dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în raport de decizia nr. 989/2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 265/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând recursului promovat de pârâtă în raport de criticile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a porni de la premisa că obligația de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, corelativ cu obligația instanței ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Astfel, judecătorii au obligația, în asigurarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate, de a indica cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază soluția, astfel încât orice parte interesată să aibă posibilitatea de-a avea convingerea că argumentele sale au fost în mod efectiv ascultate și analizate, iar considerentele hotărârii trebuie să-și găsească rațiunea în cadrul probelor administrate în cauză, astfel cum impune art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că instanța de apel a respectat dispozițiile de procedură indicate mai sus, constatând că prima instanță a analizat autoritatea de lucru judecat invocată în cauză prin prisma dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ. și a omis să analizeze efectul pozitiv al autorității de lucru judecat invocat de reclamant, în raport de prevederile art. 431 alin. (2) din același cod.

Înalta Curte arată că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.

Or, în mod legal instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță nu a analizat, în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017, în raport de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., motivele nefiind contradictorii ori străine de natura cauzei.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că argumentele dezvoltate în susținerea motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi analizate, pe de o parte în raport de limitele judecății realizate în apel, iar pe de altă parte, motivat de faptul că, dezlegând o cale de atac extraordinară, cu caracter neevolutiv, instanței de recurs nu îi este permisă cercetarea prin probe, stabilirea, evaluarea sau reevaluarea juridică a faptelor.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 500 din 31 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.