ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1931/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30, art. 33 și art. 36 C. proc. civ., art. 61 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012 coroborat cu prevederile art. 1.386 alin. (3), art. 1.277, art. 1.349 alin. (1), art. 2.502 C. civ., raportat la art. 16 alin. (2), art. 21, art. 22 din Constituția României.

Prin încheierea nr. 13 din 21 decembrie 2022 Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă a admis cererea privind reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, constatând că petentul este scutit de la plata taxei.

Prin sentința nr. 98 din 31 mai 2023 pronunțată de Tribunalului Gorj – secția a II-a Civilă a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin încheierea nr. 13 din 12 septembrie 2023 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, stabilind că petentul apelant este scutit de la plata taxei.

Prin decizia nr. 590/2023 din 5 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Prin încheierea din 12 martie 2024 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea apelantului privind îndreptarea erorilor materiale din decizia nr. 590/2023, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de apel a schimbat obiectul dedus judecății, din "pretenții – daune morale" în "pretenții îndreptare eroare materială", încălcând art. 22 alin. (2) și (7) din același cod și art. 21 din Constituție.

De asemenea, recurentul a învederat că în mod nelegal instanța de apel a pronunțat o decizie definitivă, cu consecința încălcării art. 97 alin. (1) C. proc. civ., raportat la valoarea obiectului cererii în valoare de 230.000 euro. Prin urmare, în opinia recurentului, competența soluționării recursului aparține instanței supreme.

A mai susținut recurentul și motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în opinia sa decizia fiind nemotivată și cuprinzând o serie de contradicții în ceea ce privește probele administrate.

În cele din urmă, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportat la decizia nr. 989 din 02.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul identic nr. x/2017, ce a fost menținută prin decizia nr. 265 din 09.02.2021 a Înaltei Curți – secția a II-a Civilă.

La data de 5 iunie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B., prin care au fost invocate excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

La data de 18 iulie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul-reclamant A..

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege. Așadar, nu vor putea fi exercitate decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României iar în C. proc. civ. la art. 457.

În aplicarea acestui principiu, se reține că cererea dedusă judecății a vizat obligarea pârâtei B. la plata despăgubirilor morale în cuantum de 230.000 euro, reclamantul pretinzând sistarea ilegală a activității de furnizare a energiei electrice trifazice de către operatorul de energie electrică.

Reclamantul a susținut în primă instanță că cererea sa este scutită de la obligația de plată a taxei judiciare de timbru, prevalându-se de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, ale Legii nr. 193/2000, precum și ale art. 2 lit. b) din Directiva 93/13/CEE.

Prin încheierea nr. 13 din 21 decembrie 2022 Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă a admis cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, constatând că partea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, fiind incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale O.G. nr. 21/1992.

În egală măsură, se constată că, și în apel, prin încheierea nr. 13 din 12 septembrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a stabilit că apelantul-reclamant este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, raportat la pretențiile reprezentând daune morale rezultate ca urmare a debranșării sale, în calitate de consumator, de la rețeaua de energie electrică.

Astfel, instanța de apel a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor și cererilor, inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare referitoare la protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor. De asemenea, s-a reținut că art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 are caracter special în raport cu norma generală din materia taxelor judiciare de timbru, ce se referă la acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, prevăzută de art. 7 din același act normativ.

Nu în ultimul rând, se reține că, prin încheierea din 12 martie 2024, de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale constând în mențiunea "definitivă" pretins strecurată în dispozitivul deciziei recurate, instanța de apel a reținut că, prin raportare la prevederile art. 483 alin. (2) teza a V-a C. proc. civ., decizia nr. 590/2023 a fost pronunțată în materia protecției consumatorului, fiind definitivă, astfel că nu este supusă căii de atac a recursului. În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reiterat cele reținute anterior cu privire la faptul că pretențiile bănești invocate de reclamant în cadrul prezentului litigiu au ca izvor Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Față de cele expuse, Înalta Curte notează că, în cauză, s-a reținut calitatea de consumator a reclamantului, cererea dedusă judecății fiind o acțiune în materia protecției consumatorilor, aspecte care, nefiind contestate, au intrat în puterea de lucru judecat. De altfel, recurentul a arătat explicit și în finalul memoriului de recurs faptul că cererea sa având ca obiect calea extraordinară de atac este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, prevalându-se de calitatea de consumator, sens în care a invocat incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale Legii nr. 193/2000.

Prin urmare, se constată că recursul cu care a fost învestită instanța supremă vizează o hotărâre pronunțată într-un litigiu în materia protecției consumatorilor. Or, în funcție de natura litigiului, se produc efecte juridice pe plan procesual și din perspectiva căilor de atac prevăzute de lege.

Raportat la data cererii introductive – 6 decembrie 2022, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Astfel, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j)

3

, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că decizia atacată este o hotărâre definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit principiului legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 590/2023 din 5 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 590/2023 din 5 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.