ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 226/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 22.02.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, suspendarea executării deciziilor emise de Uniunea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, referite prin adresa nr. x/21.01.2022, de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022, de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022, precum și prin adresa nr. x/27.01.2022, de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022.

Prin sentința nr. 364 din 1 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii; a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării și a dispus suspendarea executării deciziilor emise de pârât referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 și adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022.

Prin încheierea din 28.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 364/01.03.2022, pronunțate de aceeași instanță în aceeași cauză, în sensul că s-a consemnat:"Dispune suspendarea executării deciziilor emise de pârât referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 și adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022, până la pronunțarea instanței de fond" și nu "Dispune suspendarea executării deciziilor emise de pârât referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 și adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022.", cum din eroare a fost menționat.

Împotriva sentinței nr. 364 din 1 martie 2022 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației-Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii reclamantului, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea cererii de recurs pârâtul a reluat argumentele invocate în fața primei instanțe cu privire la fondul cauzei, în referire la atribuțiile privind analizarea pe fond a unor sesizări depuse în baza Ordinului M.E.C.S. nr. 5229 din 17 august 2020, care nu aparțin Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, cum în mod greșit a susținut intimatul-reclamant, fiind stabilite de lege în sarcina C.N.A.T.S.C.U., și a apreciat că actele contestate în cauză au fost corect și legal emise în urma sesizărilor adresate U.E.F.I.S.C.D.I.

Astfel, în contextul invocării dispozițiilor Ordinului M.E.C.S. nr. 5229 din 17 august 2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum și la soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, a arătat că Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării nu avea dreptul legal de a analiza, de a cenzura sau de a modifica înțelesul unei reclamații.

Nu poate fi primită argumentația conform căreia pentru emiterea adreselor ce fac obiectul cauzei de față ar fi trebuit să fie aplicate dispozițiile din reglementările legale ce stabilesc modalitatea de emitere a actelor administrative (motivate, argumentate și susținute conform prevederilor din Codul administrativ), deoarece, în conformitate cu Ordinul nr. 5229/17.08.2020, Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării are doar rol de registratură și nu are dreptul legal de a analiza sau a aviza, inclusiv din punct de vedere juridic, sesizările primite.

Așadar, având rol distinct de registratură, de natură administrativă premergătoare, Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării doar constată existența unor înscrisuri, în mod imparțial, neavând legătură cu fondul sesizărilor ținând cont că nu este reprezentantul legal al C.N.A.T.S.C.U. În acest sens, a aplicat aceeași procedură de verificare, din punct de vedere administrativ, a sesizărilor, încă din anul 2016 și până în prezent, respectând toate dispozițiile și reglementările legale aplicabile, inclusiv cele venite, pe toată perioada menționată, din partea autorilor sesizărilor sau din partea Ministerului Educației.

A mai susținut că în conformitate cu art. 50 alin. (2) din Alexa la H.G. nr. 681/2011 și art. 1 din Anexa 3 a Ordinului Ministrului Educației nr. 5229/2020, sesizările se înregistrează la U.E.F.I.S.C.D.I. și se verifică doar existența documentelor prevăzute în art. 3 din Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 5229/2020, fără să se aprecieze sau să se evalueze conținutul acestora, demersul fiind de tip registratură, chiar dacă nu este specificat expres acest termen, corespunzând etapei premergătoare constituirii, de către Secretariatul tehnic al C.N.A.T.S.C.U. din cadrul Ministerului Educației, a dosarului de analiză a sesizării. Ulterior constituirii dosarului de către Secretariatul tehnic, se demarează procesul de analiză și soluționare a sesizării de către C.N.A.T.S.C.U. și, în plus, noțiunea de Secretariat tehnic este menționată acolo unde există reprezentantul legal al C.N.A.T.S.C.U., Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării neavând legal această calitate.

Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 august 2022, intimatul-reclamant a expus situația de fapt și a precizat că prin sentința nr. 1142/21.06.2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamant și au fost anulate actele administrative contestate.

În ceea ce privește recursul pârâtului, a susținut, în primul rând, nulitatea acestuia pentru lipsa formulării unor critici de nelegalitate la adresa sentinței de fond, iar în subsidiar, a susținut că recursul este nefondat, conform argumentelor arătate în întâmpinare. De asemenea, intimatul-reclamant a depus, în apărare, un set de înscrisuri considerate relevante în soluționarea cauzei.

La data de 18 ianuarie 2023 a fost transmisă la dosar, prin poșta electronică, o cerere de intervenție accesorie formulată de B., C. și D., prin care au arătat că înțeleg să sprijine apărarea recurentului.

La termenul din 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, pe excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu, reținând că în examinarea excepției invocate vor fi analizate și înscrisurile depuse de partea recurentă la dosar, până la ora 12:00 din ziua ședinței de judecată, în dovedirea primirii corespondenței interne.

De asemenea, cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulate în cauză de B., C. și D., Înalta Curte a reținut că acest aspect urmează a fi analizat în funcție de soluția ce se va pronunța asupra excepției tardivității, respectiv în ipoteza în care se va consta regularitatea exercitării recursului, în sensul respectării termenului legal de declarare a acestuia.

Recurentul-pârât a transmis la dosar, prin mail, la data de 19.01.2023, ora 12:01, precizări referitoare la tardivitatea recursului, menționând faptul că a depus recursul cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 2553 din C. civ.. Astfel, a arătat că U.E.F.I.S.C.D.I. își desfășoară activitatea administrativă în București, strada x nr. 21-25, într-o clădire în care activează mai multe instituții și care are un serviciu de pază la intrare.

A mai susținut că din documentele atașate rezultă că persoana al cărei nume se regăsește pe confirmare, nu se regăsește și printre angajații U.E.F.I.S.C.D.I., plicul fiind comunicat într-o altă zi de către secretariatul instituției.

Însă, deși a făcut trimitere la documentele atașate, în realitate acestea nu au fost anexate de către recurentul-pârât precizărilor formulate, astfel cum rezultă și din nota întocmită de serviciul registratură al instanței.

Aceleași precizări au fost transmise de recurent și la orele 12:12 și 12:13 din ziua ședinței de judecată, de această dată însoțite de o adresă eliberată de Serviciul Resurse Umane din cadrul recurentului-pârât, prin care confirmă că d-na E. nu este angajatul instituției, precum și de dovada că acest înscris a fost comunicat intimatului-reclamant.

Un alt set de precizări însoțite de alte documente în sprijinul celor transmise deja, respectiv copie a comunicării și a registrului de intrare la U.E.F.I.S.C.D.I. au fost transmise însă de recurent la 19.01.2023, ora 13:27, după pronunțarea soluției.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării recursului, excepție de procedură absolută și peremptorie, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii recursului pârâtului ca tardiv formulat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendente vizează solicitarea formulată, pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale -Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, de suspendare a executării deciziilor emise de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 și adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022. Soluționând cauza, Curtea de Apel București a găsit întemeiate susținerile formulate de reclamant, admițându-i acțiunea și dispunând suspendarea executării actelor contestate.

Soluția instanței de fond a fost atacată cu recurs de pârâtul Ministerul Educației - Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La dosarul de recurs a fost depusă o cerere de intervenție accesorie formulată de B., C. și D., prin care au arătat că înțeleg să sprijine apărarea recurentului-pârât.

La termenul din data de 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării recursului și a reținut cauza spre soluționare, cu prioritate pe excepția invocată, reținând că în examinarea excepției invocate vor fi analizate și înscrisurile depuse de partea recurentă la dosar, până la ora 12:00 din ziua ședinței de judecată, în dovedirea primirii corespondenței interne.

1.1. Cu titlu prealabil, având în vedere cererea de intervenție accesorie formulată în cauză de B., C. și D., Înalta Curte reține că, în raport de soluția ce se va pronunța asupra excepției tardivității formulării recursului pârâtului Ministerul Educației - Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, partea în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție accesorie, nu se mai impune analizarea acesteia.

În doctrina și literatura de specialitate s-a arătat că intervenția voluntară accesorie are un scop limitat, deoarece terțul nu invocă o pretenție proprie și nu urmărește obținerea unei hotărâri prin care părțile inițiale să fie condamnate față de el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit.

Așadar, ca natură juridică, intervenția accesorie este o simplă apărare în sprijinul părții pentru care a intervenit, așa încât nu invocă un drept propriu, ci doar îl sprijină pe pârât, în situația de față, adică nu formulează decât apărări în sprijinul pârâtului în interesul căruia a formulat intervenția, urmărind pronunțarea unei hotărâri în favoarea acestuia, în legătură cu pretențiile deduse judecății.

Cum demersul judiciar exercitat de pârât nu va fi analizat pe fondul acestuia, al pretențiilor deduse judecății, ci pe excepția tardivității recursului, constatându-se astfel neregularitatea promovării acestuia sub aspectul respectării termenului legal, este de prisos a mai analiza îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie.

1.2. Cât privește tardivitatea formulării recursului, Înalta Curte reține că, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speță, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

În ceea ce privește natura căii de atac a recursului, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că "Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept".

Motivarea recursului se realizează, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) din același Cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivele pe care se întemeiază cererea de recurs și dezvoltarea acestora pot fi transmise ulterior declarării recursului, însă numai înăuntrul termenului legal de declarare a recursului, care, în speță, așa cum s-a arătat, este de 5 de zile de la data comunicării hotărârii. Dacă recurentul depune motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de lege, instanța le va respinge ca tardive și nu vor fi luate în considerare la analiza legalității hotărârii atacate.

În conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În prezenta cauză, în urma verificării regularității promovării recursului de către pârâtul Ministerul Educației - Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, Înalta Curte constată că sentința nr. 364 din 1 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal i-a fost comunicată la data de 30 iunie 2022, conform dovezii de înmânare atașate la dosarul de fond, iar recursul a fost promovat de parte la 8 iulie 2022, data transmiterii prin mail, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, precum și data expedierii prin poștă, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de recurs, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 din C. proc. civ.

Așa cum rezultă din practicaua acestei decizii, poziția recurentului-pârât exprimată în legătură cu modalitatea de comunicare a sentinței de fond și în privința termenului de formulare a recursului, a fost una oscilantă.

Astfel, anterior verificărilor efectuate în actele dosarului, a susținut că în dispozitivul sentinței de fond comunicate de Curtea de Apel București, a fost menționat un termen de 10 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului, iar ulterior a precizat că există posibilitatea ca plicul de corespondență să fi fost primit la data de 1 iulie 2022, întrucât agentul poștal lasă corespondența la poarta de acces în clădire, într-o cutie, iar din actele dosarului nu rezultă dacă această comunicare a fost lăsată la poartă sau a ajuns la compartimentul juridic, solicitând încuviințarea efectuării de verificări în acest sens. În plus, a arătat că acest aspect prezintă importanță pentru stabilirea curgerii termenului raportat la dispozițiile art. 181 și art. 184 C. proc. civ.

De asemenea, cu privire la mențiunea datei de primire a hotărârii din 30 iunie 2022, a susținut că este posibil ca agentul poștal să fi venit după programul de lucru al compartimentului juridic, întrucât funcționarul care a semnat pentru primirea plicului, respectiv E., nu este funcționarul instituției, în clădire activând mai multe instituții, având un serviciu de pază la intrare.

În dovedirea susținerilor formulate, recurentul-pârât a depus la dosar, în termenul stabilit de instanță, precizări sub aspectul evidențiat anterior, însoțite de o adresă a compartimentului resurse umane din cadrul autorității recurente-pârâte, prin care confirmă că funcționarul care a semnat dovada de înmânare a actului de procedură nu este angajat al instituției pârâte.

Cu privire la termenul de exercitare a recursului, Înalta Curte constată că instanța de fond a menționat în mod corect, în dispozitivul sentinței pronunțate, termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii, în care partea interesată avea posibilitatea să promoveze calea de atac a recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În referire la modalitatea de comunicare a sentinței atacate, Înalta Curte reține că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.: "unitățile administrativ-teritoriale și celelalte persoane juridice de drept public, vor fi citate prin cei însărcinați să le reprezinte în justiție, la sediul acestora."

De asemenea, art. 158 din același act normativ, ce reglementează alegerea locului citării și al comunicării altor acte de procedură, prevede la alin. (1) că: "în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156." În continuare, la art. 162 C. proc. civ. legiuitorul a statuat că "înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 și pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care va semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citației sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea și calitatea sa."

În ceea ce privește procedura de comunicare, legiuitorul a mai prevăzut la art. 163 alin. (7) faptul că, atunci "când destinatarul locuiește într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente și nu este găsit la această locuință a sa, agentul îi va comunica citația administratorului, portarului sau celui care, în mod obișnuit, îl înlocuiește. În aceste cazuri, persoana care primește citația va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări", iar potrivit alin. (12) al aceluiași text de lege:

"dispozițiile prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 163 și art. 165 C. proc. civ., rezultă, în ceea ce privește data de la care se socotește îndeplinită procedura de comunicare, că trebuie făcută distincția între diferitele modalități de comunicare a citațiilor și a altor acte de procedură.

Astfel, în ipoteza citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poștă sau curierat rapid, în condițiile art. 154 alin. (4) și (5) C. proc. civ., procedura se socotește îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcționarul poștal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondența. Este de observat că art. 165 pct. 2 din C. proc. civ. nu face referire la situația în care funcționarul poștal sau curierul nu poate proceda la comunicarea actului de procedură din cauza lipsei oricărei persoane de la domiciliul, sau, după caz, de la sediul celui citat. Cu toate acestea, pentru ipoteza indicată, sunt aplicabile prevederile pct. 1 al art. 165 C. proc. civ., care fac vorbire, fără distincție, de data încheierii procesului-verbal prevăzut de art. 164 din același Cod, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.

În speță, din verificările efectuate în actele și lucrările din dosar, instanța de control judiciar constată că pârâtul Ministerul Educației-Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, prin reprezentant legal, a fost citat în cauză la sediul precizat în cuprinsul întâmpinării formulate în fața primei instanțe, situat în București, str. x, nefiind menționată de pârât o altă adresă pentru citarea și comunicarea actelor de procedură și nici indicată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel cum prevăd dispozițiile art. 158 C. proc. civ. în această ipoteză.

Întrucât pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe, pârâtul nu a indicat un alt sediu unde să fie citat și să-i fie comunicate actele de procedură, toată corespondența i-a fost comunicată acestuia, inclusiv sentința de fond, la sediul indicat din București.

În egală măsură, Înalta Curte reține că, în situația în care pârâtul nu a indicat funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, sentința de fond se consideră a fi fost comunicată la data de 8 iulie 2022, data primirii acesteia de către E., ținând cont de faptul că, așa cum s-a arătat, potrivit art. 165 pct. 1 din C. proc. civ.: "procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal." Aceasta, cu atât mai mult cu cât, art. 162 din C. proc. civ. permite agentului ca, în lipsa funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, să înmâneze citația sau alte acte de procedură în cazurile prevăzute, printre altele, la art. 155 alin. (1) pct. 1-5, administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea și calitatea sa.

Cât privește susținerea că persoana care a semnat de primirea corespondenței nu este angajatul instituției pârâte, dat fiind faptul că în clădire își desfășoară activitatea mai multe instituții, având un serviciu de pază la intrare, Înalta Curte reține că acest aspect nu are relevanță în aprecierea îndeplinirii comunicării actelor de procedură, raportat la prevederile art. 163 alin. (7) din C. proc. civ., citate supra, prin intermediul cărora legiuitorul a reglementat inclusiv această ipoteză a destinatarului situat într-o clădire cu mai multe apartamente (în speță instituții care își desfășoară activitatea în aceeași clădire), comunicarea fiind considerată făcută, în această din urmă situație, administratorului, portarului sau celui care, în mod obișnuit, îl înlocuiește.

În cauză, din conținutul dovezii de înmânare atașate la dosarul de fond, rezultă că agentul a consemnat că a înmânat actul de procedură numitei E., cu indicarea calității în care aceasta a primit corespondența și a precizat data înmânării, inclusiv ora, precum și celelalte mențiuni corespunzătoare dovezii de înmânare prevăzute de art. 164 C. proc. civ.. Or, potrivit alin. (4) al acestui text de lege, "mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals."

Nu pot fi primite nici susținerile recurentului-pârât conform cărora agentul poștal ar fi predat corespondența după ora de program a compartimentului juridic, și sub acest aspect poziția părții fiind oscilantă.

La termenul de dezbateri acesta a precizat, pe de o parte, că există posibilitatea ca plicul de corespondență să fi fost primit la data de 1 iulie 2022, întrucât agentul poștal lasă corespondența la poarta de acces în clădire, iar din actele dosarului nu rezultă dacă au fost lăsate la poartă sau au ajuns la compartimentul juridic.

Pe de altă parte, cât privește înregistrarea de primire din data de 30 iunie 2022, a susținut că este posibil ca agentul poștal să fi venit după programul de lucru al compartimentului juridic, întrucât funcționarul care a semnat pentru primirea plicului, respectiv E., nu este angajatul instituției pârâte, în clădire funcționând mai multe instituții. În plus, în susținerea acestei opinii, a invocat dispozițiile art. 2553 din C. civ., considerând că prin raportare la modul de calcul a termenului reglementat de aceste norme legale, recursul a fost depus cu respectarea termenului.

Înalta Curte nu poate reține însă apărările părții, câtă vreme procedura de comunicare a sentinței de fond a fost făcută cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, astfel cum s-a arătat în considerentele expuse mai sus, iar din cuprinsul dovezii de înmânare reiese că predarea corespondenței s-a făcut de către factorul poștal la ora 11:00 a datei de 30 iunie 2022, zi lucrătoare, alte aspecte referitoare la circuitul corespondenței interne nefiind de natură a influența în cauza de față modul de calcul al termenului de exercitare a căii de atac, raportat la mențiunile cuprinse în dovada de înmânare a hotărârii, certificate de agentul poștal.

În aceste condiții, întrucât susținerile recurentului-pârât formulate în combaterea excepției tardivității recursului nu pot fi validate, acestea nefiind confirmate de un suport legal și probator corespunzătoare, Înalta Curte reține că de la data comunicării sentinței, anume 30 iunie 2022, a început să curgă termenul de 5 zile în vederea promovării căii de atac a recursului, așa încât, raportat la dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea exercita recursul împotriva acestei hotărâri a fost la data de 6 iulie 2022.

Cum dovezile aflate la dosarul de recurs, indică faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost transmis instanței, atât prin mail, cât și prin poștă, la data de 8 iulie 2022, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 30 iunie 2022, împlinindu-se la 6 iulie 2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță.

Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor arătate și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, ceea ce face de prisos analizarea excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, și implicit analizarea în concret a criticilor din recurs.

Pentru motivele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 186 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale-Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării împotriva sentinței nr. 364 din 1 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării împotriva sentinței nr. 364 din 1 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.