ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea "Dunărea De Jos" din Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/23.01.2020, înregistrat la sediul reclamantei cu nr. M32/23.01.2020, a Notificării transmise sub nr. x/20.12.2019 și înregistrată la reclamantă cu nr. M1828/23.12.2019, precum și a actelor subsecvente.

Totodată, a solicitat suspendarea executării Notificării transmise sub nr. x/20.12.2019 și înregistrată la reclamantă cu nr. M1828/23.12.2019.

Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 526 din 9 aprilie 2021, a respins excepția necompetenței materiale ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de anulare și cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea De Jos" din Galați, prin două memorii distincte, atât în privința soluției de anulare a actului administrativ atacat, cât și în privința soluției de suspendare a executării respectivului act.

3.1. În motivarea căii de atac exercitate împotriva soluției de anulare a actului administrativ atacat, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1.1 În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată, lipsind examinarea motivelor de nelegalitate invocate, având în vedere că în conținutul acesteia au fost preluate argumentele autorității pârâte și nu raționamentul judecătorului care să fi condus la soluția pronunțată, apreciind astfel că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Astfel, a arătat că prima instanță nu a mai analizat neregulile invocate de Universitate în ceea ce privește Rapoartele de audit extern, în condițiile în care acestea au aceeași concluzie, respectiv cheltuielile au fost alocate cu respectarea dispozițiilor contractuale, în totală contradicție cu cele stabilite de autoritatea pârâtă prin actul contestat, precizând că scopul/obiectul proiectelor PCE, la care a făcut ample trimiteri., este excelența în cercetare, și nu promovarea tinerilor cercetători cum eronat s-a reținut în cauză.

3.1.2 În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut, contrar celor reținute de prima instanță, că au fost angajați doi doctoranzi și un masterand, care au fost și remunerați, însă proporțional cu prestația lor.

Totodată, a arătat că din motivarea actului atacat, cu privire la care s-a apreciat că ar cuprinde elementele esențiale, lipsește calculul din care să reiasă că acele sume sunt cu adevărat datorate de Universitate, or motivarea trebuia să fie efectivă, completă, precisă, prin indicarea motivelor pentru care autoritatea emitentă a ajuns la concluzia necesitații restituirii sumelor respective.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate împotriva soluției asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurenta a reluat în parte criticile expuse în calea de atac împotriva soluției de anulare a actului contestat.

Astfel, cu privire la primul motiv de recurs a susținut că prima instanță nu a făcut o analiză raportat la argumentele invocate în acțiune, limitându-se să reproducă parte din aspectele invocate de pârâtă, fără să facă referire la rapoartele de audit, prin care auditorul extern a concluzionat că toate cheltuielile au fost realizate în concordanță cu prevederile contractuale, aspect ce conferă un caracter de incertitudine asupra sumelor solicitate cu titlu de economii, iar suma solicitată a fi restituită nu are un caracter incert, aspect neanalizat, din această perspectivă fiind vizate ipotezele de motivare insuficientă și contradictorie a hotărârii atacate.

Legat de al doilea motiv de recurs, a apreciat, în raport cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, că prima instanță trebuia să analizeze cu prioritate capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, daca sunt îndeplinite motivele de suspendare, indiferent de soarta actului a cărui anulare s-a cerut.

Or, în cauză, a fost examinată cererea de anulare a notificării, prin prisma căreia s-a hotărât apoi că motivele de suspendare nu există, situație în care a considerat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât analiza asupra motivelor de anulare a actului administrativ nu port fi extrapolate asupra motivelor invocate privind existența cazului bine justificat în cazul cererii de suspendare.

A apreciat că s-au depășit limitele impuse de natura specială a prezentei proceduri instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cadrul căreia instanța are posibilitatea să efectueze doar o cercetare sumară a aparenței dreptului, condiție care, de altfel, a arătat că este îndeplinită în cauză, făcând trimitere, totodată, la conținutul notificării și la respectarea prevederilor contractuale, iar referitor la paguba iminentă, care nu a mai fost analizată, a invocat că actul atacat are implicații financiare asupra instituției, creându-se aparența unor incertitudini asupra respectivului act.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării din cadrul Ministerului Educației și Cercetării a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notificării nr. x/20.12.2019, emise de intimata-pârâtă, cât și suspendarea executării acestui act administrativ.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că actul administrativ atacat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. În ceea ce privește recursul exercitat împotriva soluției de anulare a actului administrativ atacat, instanța de control judiciar reține că nu poate primi criticile recurentei.

Se reține că, în anul 2017, între reclamanta Universitatea Dunărea de Jos din Galați și Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării din cadrul Ministerului Educației și Cercetării s-au încheiat contractele nr. x și nr. 28 având ca obiect finanțarea de către autoritatea contractantă și execuția de către contractor a proiectului "Evaluarea efectelor produse de schimbările climatice asupra condițiilor de val din Marea Neagră" (contractul nr. x) respectiv "Extragerea energiei refolosibile în mediul marin și impactul ei costier".

Ulterior, autoritatea publică pârâtă a emis Notificarea nr. x/20.12.2019 prin care a stabilit că din bugetul alocat a fost utilizată suma de 17937 RON, iar diferența de buget de 125328 RON a fost decarată neeligibilă, fiind considerată economie, dispunând obligarea reclamantei să returneze până la data de 27.12.2019 suma de 63245 RON.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă în privința acestei notificări, prin care a solicitat revocarea acesteia, iar prin răspunsul nr. 152 data de 23.01.2020 plângerea a fost respinsă.

1.1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată întrucât nu au fost analizate neregulile invocate de instituție în ceea ce privește Rapoartele de audit extern, fiind preluate argumentele pârâtei,

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor legale incidente, respectiv în ceea ce privește conținutul notificării contestate, cu privire la care s-a reținut că îndeplinește cerința motivării, și a prevederilor din contractele de finanțare, cu trimitere la dispozițiile Pachetului de informații aplicabil proiectului finanțat, în raport cu obiectul pricinii, care l-a constituit anularea notificării atacate și nu rapoartele de audit invocate, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Totodată, se reține că motivarea hotărârii răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Se observă astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.1.2. Criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în temeiul juridic indicat.

Înalta Curte reține că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a făcut aprecieri raportat la reținerile primei instanțe legate de obligația privind angajarea a doi doctoranzi și un masterand și de motivarea actului administrativ atacat, fără să indice însă dispozițiile legale pretins încălcate ori greșit aplicate de prima instanță sau să precizeze eventualele greșeli săvârșite de aceasta în legătură cu acele dispoziții legale.

Astfel, recurenta a reluat situația de fapt și argumentele privind nemotivarea actului administrativ atacat pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, nedezvoltând critici propriu-zise față de respectiva hotărâre, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar și din perspectiva acestui motiv de casare.

1.2. Referitor la motivele de recurs formulate împotriva soluției asupra cererii de suspendare a executării notificării atacate, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea acestora, având în vedere soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a actului contestat, prin prezenta decizie.

Or, măsura suspendării executării actului administrativ atacat ar fi fost dispusă până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, cauza fiind soluționată în mod definitiv, analiza criticilor formulate împotriva soluției asupra cererii de suspendare ar rămâne fără eficacitate juridică.

Cu toate acestea, contrar susținerilor recurentei, se observă că hotărârea atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și în privința acestui capăt de cerere.

Referitor la critica părții, în sensul că se impunea analiza cu prioritate a capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, indiferent de soarta actului a cărui anulare s-a cerut, se reține că soluționarea ambelor capete de cerere care au format obiectul acțiunii, în condițiile în care pricina s-a aflat în stare de judecată, nu poate conduce la reformarea hotărârii.

Suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune doar în situația îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, legiuitorul a înțeles împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, respingerea acțiunii în anulare reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărei suspendare se solicită, iar în lipsa unui caz bine justificat nu se mai impune analizarea cerinței pagubei iminente, prima instanță apreciind astfel în mod corect că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 15 raportat la 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Universitatea "Dunărea De Jos" din Galați împotriva sentinței nr. 526 din 9 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.