ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2023

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată înregistrată la data de 6 noiembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 4326/12.06.2009 prin care s-a atestat dreptul de proprietate a Universității "Dunărea de Jos" Galați asupra imobilului situat în mun. Galați, str. x, jud. Galați, menționat la art. 1 pct. 13 din acest Ordin, compus din suprafață construită de 7709 mp și suprafață teren 17.202 mp.

Prin sentința civilă nr. 571/04.10.2019 Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 22.10.2019 pe rolul Curții de Apel Galați, care prin sentința civilă nr. 3/09.01.2020 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată la data de 12.02.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal care, prin sentința civilă nr. 422 din data de 15 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Universitatea " Dunărea De Jos ", în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin decizia civilă nr. 4622/23.09.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând conflictul de competență, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 18.12.2020.

Prin sentința civilă nr. 741 pronunțată la 10 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale, ca neîntemeiată, a respins excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de pârâta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 741 pronunțate la 10 mai 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, să fie admisă pe fond acțiunea, în sensul anulării Ordinului nr. 4326/2009.

După expunerea istoricului speței, recurenta-reclamantă a precizat că a fost deposedată în mod abuziv de proprietatea asupra imobilului din Galați, str. x și se impune recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea imobilului.

Recurenta are un "bun actual" în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. cauza Maria Atanasiu ș.a. c. României), contrar celor susținute de instanța de fond, fiind dovedită calitatea recurentei de continuator al instituției Camerei de Comerț Galați, ce a făcut obiectul Decretului nr. 74/1949 al Ministerului Comerțului și Alimentației. Calitatea recurentei de proprietar asupra imobilului ce face obiectul litigiului este dovedită cu claritate de prevederile Decretului nr. 74/1949, prin care s-a dispus preluarea imobilului de către Statul Român, ale Decretului Regal nr. 2007/1922, publicat în Monitorul Oficial nr. 24/1922, prin care s-a donat instituției terenul și de prevederile adresei nr. x/30.05.1949 emisă de secția comercială din cadrul Sfatului popular al comunei urbane Galați și ale procesului-verbal din 23.06.1949 emis de Comitetul provizoriu al comunei urbane Galați, din care rezultă că imobilul se afla în patrimoniul ("averea") Camerei de Comerț Galați.

A reține în sens contrar constituie o ingerință nepermisă în dreptul de proprietate garantat de art. 1 Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dat fiind că titlul său este mult anterior titlului exhibat de Universitatea "Dunărea de Jos" Galati.

De asemenea, titlul - Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Inovației nu este preferabil, deoarece Statul, de la care universitatea a dobândit imobilul, a intrat în mod abuziv, prin deposedare, în proprietatea și posesia imobilului de la Camera de Comerț și Industrie Galați.

Intimata-pârâtă Universitatea Dunărea de Jos a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, admiterea excepției nulității recursului fiind incidente dispozițiile art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de către intimata-pârâtă Universitatea Dunărea de Jos, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În motivarea sentinței atacate, prima instanță a reținut că la momentul emiterii Ordinului, reclamanta nu avea un titlu de proprietate asupra imobilului situat în str. x, astfel încât nu se poate concluziona că Ministerul Educației Naționale a nesocotit dreptului său de proprietate asupra acestui imobil.

În concret recurenta-reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate și nici nu a probat că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ci a depus la dosar doar o hotărâre judecătorească din care rezulta că este succesoarea în drepturi a vechiului proprietar.

Sub acest aspect, trebuie precizat prin decizia RIL nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dezlegat modul în care se poate face restituirea în natură a imobilelor care intră sub incidența Legii nr. 10/2001, statuându-se că "de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 C. civ.."

Înalta Curte nu poate reține în cauză criticile recurentei în sensul încălcării dreptului său de proprietate, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada că ar fi fost la data emiterii ordinului atacat titulara unui asemenea drept în condițiile în care imobilul se afla în proprietatea statului din anul 1949.

Ca urmare, a concluzionat corect prima instanță că ordinul nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei și că, nu poate analiza în acest cadru procesual susținerile referitoare la preluarea abuzivă a imobilului de către stat prin Decretul Ministerului Comerțului și Alimentației nr. 74/25.02.1949.

Modul de preluare a imobilului de către stat putea fi invocat doar în cadrul procedurilor anume reglementate, care privesc reconstituirea dreptului de proprietate sau măsurile reparatorii în privința imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

Nu pot fi validate criticile reclamantei vizând încălcarea dreptului său de proprietate garantat de art. 1 Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, având în vedere că nu a dovedit că este beneficiara unui "bun actual" în sensul practicii Curții Europene statuată inițial prin cauza M. Anastasiu și alții din anul 2010, respectiv că deține o hotărâre judecătorească definitivă sau un alt titlu prin care i s-a recunoscut calitatea de proprietar și s-a dispus restituirea bunului.

Sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei referitoare la caracterul preferabil al titlului său de proprietate. Aceasta dat fiind că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în anularea unui act administrativ, iar nu o acțiune în revendicare.

Față de argumentele anterior reținute, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și recursul declarat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați împotriva sentinței civile nr. 741 pronunțate la 10 mai 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați împotriva sentinței civile nr. 741 pronunțate la 10 mai 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 martie 2023.