ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4622/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. x/2008, reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 4326/12.06.2009 prin care s-a atestat dreptul de proprietate a Universității "Dunărea de Jos" Galați asupra imobilului situat în mun. Galați, str. x, jud. galați, menționat la art. 1 pct. 13 din acest Ordin.

Prin sentința sentința civilă nr. 571/04.10.2019 Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați, secția Contencios Administartiv și Fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Galați a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel.

Conform art. 10 alin. (3) din lege, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Cum în cauză reclamantul, care a optat pentru instanța de la domiciliul său, a solicitat anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ordinul nr. 4326/12.06.2009 emis de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, față de textele de lege menționate competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați la data de 22.10.2019.

Prin sentința civilă nr. 3/09.01.2020 Curtea de Apel Galați a admis excepția ecompetenșei teritoriale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Galați, în urma verificării competenței, a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, astfel cum a fost modificată prin Legea 212/2018, litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel.

Conform art. 10 alin. (3) din lege, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Este adevărat că reclamanta nu este o autoritate sau instituție publică, însă actuala Lege a contenciosului administrativ, printr-o ficțiune juridică, asimilează autorităților publice și persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.

Potrivit art. 2 lit. b) din Legea 554/2004, "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică."

Potrivit art. 4 din Legea Camerelor de Comerț din România "Camerele județene au următoarele atribuții principale:

a) sprijină autoritățile administrației publice locale în scopul dezvoltării economico-sociale a zonei;

b) sprijină membrii lor în relația economică cu reprezentanțele oficiale ale altor state, cu consulatele și organismele din străinătate, similare camerei județene;

c) reprezintă și apără interesele comunității de afaceri în raport cu autoritățile române și cu organizații similare din străinătate;

d) prezintă propuneri instituțiilor abilitate privind promovarea de proiecte de acte normative în domeniul de activitate, pe care le transmit, la cerere sau din proprie inițiativă;

e) eliberează, la cerere, cu respectarea normelor legale în vigoare și a competențelor stabilite pentru alte instituții, certificate de origine a mărfurilor, certificate privind uzanțele comerciale, firmele înscrise, adnotările și modificările în situația juridică a firmelor, precum și certificate ce atestă existența unor incidente comerciale;

f) elaborează, la nivel sectorial și de ansamblu, studii și analize economice la solicitarea celor interesați;

g) promovează în comunitatea de afaceri standardele comerciale și industriale ale Uniunii Europene;

h) realizează baze de date cuprinzând toate informațiile utile comercianților în exercitarea activității lor, desfășoară activități de informare, documentare și consultanță în afaceri; țin și valorifică, în interesul îmbunătățirii climatului de afaceri, date privind incidentele comerciale;

i) organizează activitatea de soluționare a litigiilor comerciale și civile prin mediere și arbitraj ad-hoc și instituționalizat;

j) avizează existența cazurilor de forță majoră și influența acestora asupra executării obligațiilor comercianților;

k) redactează și publică buletinul camerei județene, cataloage, anuare sau alte publicații de informare, documentare și reclamă comercială;

l) organizează și administrează târguri, expoziții, saloane, forumuri de afaceri, acțiuni de parteneriat economic în țară și în străinătate, în locații proprii, concesionate sau închiriate;

m) organizează anual topul firmelor și topul investitorilor, recompensând eforturile comercianților;

m

1

) întocmesc o evidență proprie a societăților comerciale, sub denumirea de Catalogul firmelor; înscrierea în acesta se face la solicitarea societăților comerciale, iar comercianții înregistrați la registrul comerțului se înscriu în Catalogul firmelor întocmit de camerele de comerț;

n) constituie servicii de asistență pentru înregistrare în registrul comerțului și desfășoară următoarele activități:

o) îndeplinesc și alte atribuții, conform prevederilor legale și statutului propriu."

Iar potrivit art. 5 "Camerele județene, în condițiile prevăzute de lege și de statutul propriu, pot:

a) să organizeze, singure sau în colaborare cu alte instituții, în condițiile legii, instituții de învățământ preuniversitare, cum ar fi: școli comerciale, școli industriale și de meserii;

b) să organizeze cursuri de perfecționare în domeniile comercial și industrial;

c) să creeze burse de studii și practică comercială și industrială și să acorde, din fonduri proprii sau atrase, premii de performanță;

d) să înființeze societăți comerciale ale căror dividende vor constitui sursă de finanțare a activității camerei județene respective."

Atribuțiile evidențiate caracterizează camerele de comerț și industrie ca pe organizații învestite cu prerogative administrative și de reglementare a mediului de afaceri, care asigură un anumit control public, trăsături care le încadrează în teza a II-a a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, motiv pentru care legea însăși le definește ca organizații de utilitate publică.

Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 12.02.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 422 din data de 15 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Universitatea " DUNĂREA DE JOS ", în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că prin cererea introductivă reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați a solicitat anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 4326/12.06.2009 în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, iar în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă și Universitatea "Dunărea de Jos" Galați.

Potrivit art. 10 alin. (3) Legea 554/2004 (forma în vigoare la data de 06.11.2018 - data introducerii cererii de chemare în judecată) "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) Legea 554/2004 prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Potrivit art. 1 alin. (1) Legea nr. 337/2007: Camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate.

Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor legale mai sus expuse, Curtea a reținut că reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați este o persoană juridică de drept privat, care nu a fost autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică (desfășurarea activității de apărare a intereselor membrilor și ale comunității de afaceri nu reprezintă prestarea unui serviciu public, respectiv a unei activități care să urmărească satisfacerea un interes public, ci a unei activități prin care se urmărește satisfacerea interesului privat al membrilor și al comunității de afaceri).

Împrejurarea că prin legea de organizare se menționează că aceste organizații sunt de utilitate publică nu determină calificarea acestora ca autorități publice asimilate în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a Legea 554/2004, având în vedere că prin activitatea desfășurată Camerele de comerț nu urmăresc satisfacerea unui interes public, ci a unui interes privat, astfel cum s-a menționat în precedent. Ori, din perspectiva calificării unei persoane juridice de drept privat ca autoritate publică asimilată, din analiza dispozițiilor art. 2 lit. b) rezultă că statutul de utilitatea publică trebuie corelat cu desfășurarea unei activități prin care se urmărește satisfacerea unui interes public. În situația în care prin activitatea desfășurată nu se urmărește satisfacerea unui interes public ci a unui interes privat, statutul de utilitate publică acordat prin lege unei persoane juridice de drept privat prezintă relevanță din perspectiva facilităților prevăzute de legiuitor în diferite domenii pentru persoanele care au dobândit acest statut, fără a determina însă calificarea respective persoane juridice ca autoritate publică asimilată.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel București a reținut că reclamanta Camera de Comerț și Industrie Galați este o organizație de utilitate publică, cu personalitate juridică, care desfășoară activități în interesul privat al membrilor și al comunității de afaceri, astfel încât în temeiul art. 10 alin. (3) teza I din Legea 554/2004 soluționarea prezentei cereri intră competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei, respectiv Curtea de Apel Galați.

Față de aceste considerente, Curtea a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 4326/12.06.2009 prin care s-a atestat dreptul de proprietate a Universității "Dunărea de Jos" Galați asupra imobilului situat în mun. Galați, str. x, jud. Galați, menționat la art. 1 pct. 13 din acest Ordin.

Conflictul negativ de competență între cele două instanțe a fost generat de aspectul competenței teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente se vor avea în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Deci, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Având în vedere că în cauza de față nu este vorba despre criteriul valoric pentru determinarea instanței competente, urmează a se aplica criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ a cărui anulare se cere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) Legea 554/2004 prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Potrivit art. 1 alin. (1) Legea nr. 337/2007: Camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate.

Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor legale mai sus expuse, Înalta Curte constată că reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați este o persoană juridică de drept privat, care a fost autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică deoarece desfășurarea activității de apărare a intereselor membrilor și ale comunității de afaceri poate fi asimilată cu prestarea unui serviciu public.

De asemenea, relevant este faptul că, în raport de atribuțiile pe care le are camerele de comerț și industrie, se poate reține că acestea sunt organizații învestite cu prerogative administrative și de reglementare a mediului de afaceri, care asigură un anumit control public, trăsături care pot fi încadrate în teza a II-a a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004.

În raport de aceste aspecte, Îalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea 554/2004 (forma în vigoare la data de 06.11.2018 - data introducerii cererii de chemare în judecată) potrivit cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așa fiind, Înalta Curte constată că reclamanta (persoană juridică autorizată să presteze un serviciu de utilitate publică) se poate adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului și cum sediul pârâtului Ministerul Educației Naționale se află în București, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați în contradictoriu cu pârâții Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați și Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.