ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2 din 14 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Galați, a fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de 3 ani și 3 luni închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) - dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) - dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (în formă continuată), prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada 2014 - 2016).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) - dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. (n) - dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. (n) C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate pe o perioadă de 3 ani.

De asemenea, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) - dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) - dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor (în formă continuată), prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada iunie 2018 - octombrie 2019).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) - dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) - dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost achitat inculpatul A. în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

A fost descontopită pedeapsă finală de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 186 din 03 decembrie 2019 a Tribunalului Maramureș (modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 350/A din 10 martie 2021 a Curții de Apel Cluj) în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse:

- 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (în formă continuată), prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada 2014 - 2016).

- 1 an și 3 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor (în formă continuată), prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada iunie 2018 - octombrie 2019).

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 1 an și 9 luni închisoare, la 5 ani închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b)- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. d) - dreptul de a alege, lit. h) - dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) - dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de:

- art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b)- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și lit. d) C. pen. - dreptul de a alege pe o perioadă de 1 an;

- art. 66 alin. (1) lit. h) - dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) - dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 40 alin. (3) și art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă finală perioadele deja executate:

- de la 14.03.2015 la 12.07.2015 în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 127/UP/14.03.2015;

- de la 20.08.2021 la zi în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 256/2019 din 10.03.2021;

- de la 24.08.2021 la zi în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 3/J/28.04.2021.

A fost anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 256/2019 din 10.03.2021 emis de Tribunalul Maramureș.

În temeiul art. 208, art. 362 și art. 399 C. proc. pen., a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive față de inculpatul A.

În temeiul art. 1.357 alin. (1) C. civ., au fost admise în parte pretențiile formulate în cauză de persoana vătămată B. și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.050 euro (în echivalent RON la data plății efective) cu titlu de daune materiale.

A fost respinsă ca nefondată cererea de confiscare a sumei de 11.000 euro de la inculpatul A.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 5.000 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 666/A din 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva Sentinței penale nr. 2 din 14 ianuarie 2022 a Tribunalului Galați, care a fost desființată în parte și, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.

A fost majorat cuantumul pedepsei rezultante stabilite în cauză în urma efectuării operațiunii de contopire, de la 5 ani închisoare, la 6 ani închisoare.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., în referire la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată următoarele perioade:

- perioada de arest preventiv executată de la 14.03.2015 la 12.07.2015, în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 127/UP/14.03.2015;

- perioada executată de la 20.08.2021 la zi, în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 256/2019 din 10.03.2021;

- perioada de arest preventiv executată în cauză, de la 24.08.2021 la zi, în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 3/J/28.04.2021.

În temeiul art. 51 din Legea nr. 129/2019, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.000 euro.

A fost majorat cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către persoana vătămată B. de la 4.050 euro, la 133.000 euro.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2 din 14 ianuarie 2022 a Tribunalului Galați.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 217 RON (avocat C.), s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Galați.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului au rămas în sarcina acestuia.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor, instanța de apel a observat că proba cea mai relevantă o oferă însuși inculpatul - mesajele vocale și scrise, expediate prin utilizarea unor rețele de socializare, precum și prin intermediul unor convorbiri telefonice sunt elocvente și nu mai lasă loc vreunei alte interpretări.

Apărările formulate de inculpat, în sensul că acestea nu îi aparțin, nu au fost primite, constatându-se că mesajele vocale nu au fost contestate ca mijloc de probă în procedura camerei preliminare. Prin urmare, simpla negare a provenienței acestora nu este suficientă.

S-a reținut că mesajele text provin de la un cont de Instagram numit "..." și nu doar prenumele inculpatului coincide, ci și combinația de litere "nrv" sub care inculpatul a înmatriculat în decursul timpului autoturismele pe care le-a achiziționat pe numele său sau pe numele mamei sale.

În condițiile în care inculpatul este perceput ca o persoană violentă, Curtea de apel a apreciat că mesajele trimise de acesta au avut un vădit efect intimidant, menit să descurajeze persoana vătămată în a continua demersurile legale inițiate anterior.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la 25 mai 2022, inculpatului A. la 26 mai 2022 și persoanei vătămate B. la 27 mai 2022 (prin afișarea înștiințării).

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 27 iunie 2022 pentru inculpatul A.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 23 iunie 2022, a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

În acest sens, a învederat că instanțele de fond și apel au făcut o aplicare greșită a principiului in dubio pro reo reglementat de art. 4 alin. (2) C. proc. pen., interpretând în favoarea persoanei vătămate dubiul ce rezultă din declarațiile date în cauză, în pofida faptului că depozițiile acesteia nu au fost confirmate de niciun alt mijloc de probă.

De asemenea, instanța de apel nu a ținut seama de faptul că judecătorul de la fond a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil al inculpatului, prin aceea că nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la o cauză de nulitate absolută ce a fost invocată în apărare, împrejurare ce a condus la coroborarea unor probe nule absolut cu declarația persoanei vătămate. În plus, nu s-a avut în vedere că obținerea datelor privind tranzacțiile financiare efectuate se poate dispune de judecătorul de drepturi și libertăți, iar nu de către procuror, așa cum s-a întâmplat în speță.

Cu toate aceste deficiențe, recurentul a apreciat că analiza obiectivă a materialului probator evidențiază că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele pentru care a fost condamnat sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., a învederat că nu este prevăzută de legea penală fapta unei persoane care primește sume de bani, cu titlu de preț, pentru un autoturism vândut cu plata în mai multe tranșe, aceeași fiind situația și în cazul unei relații de iubire dintre două persoane. A mai arătat că singurele declarații referitoare la această infracțiune sunt ale inculpatului și persoanei vătămate, care se contrazic între ele. Mai mult, afirmațiile persoanei vătămate în sensul că a practicat prostituția în folosul inculpatului nu sunt confirmate de alte probe și nu s-a dovedit că acesta din urmă ar fi cunoscut că banii pe care B. i-a remis ar proveni din activitatea de prostituție. Pe de altă parte, relația de iubire pe care inculpatul a avut-o cu persoana vătămată B. a fost confirmată de depozițiile a doi martori (D. și E.). În plus, s-a arătat că localizarea inculpatului în țări precum Italia și Germania nu este suficientă a dovedi că a săvârșit o infracțiune de proxenetism, iar tranzacțiile financiare care au stat la baza dovedirii sumelor de bani ar fi trebuit înlăturate de la dosar, întrucât modalitatea de obținere este lovită de nulitate absolută și nu relativă, așa cum, în mod greșit, a reținut Curtea de Apel Galați, nesocotind, astfel, Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017.

Totodată, a învederat că nici fapta circumscrisă infracțiunii de spălarea banilor nu este prevăzută de legea penală, întrucât în privința acesteia sunt incidente dispozițiile art. 5 C. pen., astfel că legea penală mai favorabilă este reprezentată de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, încadrare juridică pentru care s-au sesizat din oficiu organele judiciare și s-a dispus începerea urmăririi penale, fapta fiind dezincriminată prin Decizia Curții Constituționale nr. 418/2018. În plus, s-a arătat că, oricum, cumpărarea unui autoturism cu sume de bani provenite din tranzacții anterioare nu reprezintă o faptă ilicită. Ca urmare a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., având în vedere că textul art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 418/2018.

Referitor la infracțiunea de influențare a declarațiilor, recurentul a menționat că mesajele adresate persoanei vătămate nu îi aparțin, fiind evident că orice persoană își poate crea un cont de socializare cu numele altei persoane. În plus, din examinarea mesajelor aflate la dosar, se poate observa că nu sunt în măsură să aibă o influență puternică asupra persoanei vătămate și să îi creeze o stare de temere. Astfel, a arătat că trimiterea unor mesaje jignitoare, prin folosirea unui limbaj vulgar, nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, lipsind "coruperea, constrângerea ori altă faptă cu efect vădit intimidant" pentru a determina persoana să își retragă plângerea.

A mai învederat că abia la începutul anului 2020, când i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect, a aflat despre existența dosarului, în timp ce se reține că fapta a fost săvârșită în perioada 2018 - 2019, prin amenințare în mediul on-line/violență verbală/ton amenințător/injurii, pentru ca persoana vătămată să își retragă plângerea. A opinat că persoana vătămată induce în eroare organele judiciare, încercând să probeze acuzația prin propriile declarații, coroborate cu înregistrări audio și capturi foto, a căror autenticitate nu a fost, însă, dovedită pe parcursul cercetărilor și care nu au fost ratificate de inculpat. A precizat că prin aceste probe nu s-a dovedit că inculpatul ar fi titularul contului/conturilor din mediul on-line, conturi care sunt fictive, cu toate că se folosesc date ce par a-i aparține, în realitate fiind create de persoana vătămată în scop de răzbunare. A subliniat că singura certitudine rezidă în faptul că între inculpat și persoana vătămată au existat, motivat de despărțire, animozități pe care cel dintâi le-a recunoscut și, deși a răspuns necuviincios mesajelor jignitoare primite de la B., nu s-a dovedit că discuțiile necuviincioase i-ar fi produs acesteia din urmă o stare de temere specifică amenințării.

Față de cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, cu consecința achitării în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., faptele imputate nefiind prevăzute de legea penală.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 24 iunie 2022 și persoanei vătămate B. la data de 28 iunie 2022 (prin afișarea înștiințării).

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25 iulie 2022.

Prin încheierea din 11 octombrie 2022, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 666/A din 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7 și s-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 08 noiembrie 2022, pentru când a fost citat recurentul inculpat A., la adresele din dosar. S-a emis adresă către Baroul București pentru a desemna un apărător din oficiu pentru recurentul inculpat A.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că, în speță, prin criticile formulate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul a susținut, în principal, că activitatea infracțională circumscrisă acuzațiilor de proxenetism și influențarea declarațiilor pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală având în vedere că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptelor imputate. În susținerea afirmațiilor sale, recurentul a făcut ample referiri la probatoriul administrat în cauză, care, în opinia sa, nu a fost analizat corespunzător de instanțele de fond și apel.

S-a observat, astfel, că, prin aceste susțineri, recurentul tinde la reaprecierea probelor administrate în cauză, urmărind reținerea unei situații de fapt diferită de cea avută în vedere de către instanțele de condamnare, aspect care, însă, așa cum s-a arătat anterior, nu se circumscrie motivului de casare invocat.

Aceeași este situația și în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa caracterului penal al acuzației de spălare a banilor, având în vedere, pe de o parte, că ceea ce se susține, în principal, este greșita apreciere a legii penale mai favorabile în cauză, aspect ce nu poate forma obiect de cenzură prin intermediul recursului în casație (în acest sens sunt, cu titlu exemplificativ, Deciziile nr. 55/RC din 10 februarie 2015, nr. 140/RC din 18 aprilie 2019, nr. 188/RC din 22 mai 2019 ale instanței supreme, secția penală), iar, pe de altă parte, că argumentele invocate se referă la o infracțiune pentru care recurentul nu a fost trimis în judecată și condamnat. Astfel, recurentul a susținut că, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., legea care îi este mai favorabilă este reprezentată de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, text de lege care a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 418/2018, ignorând, însă, faptul că a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (ce corespunde în vechea reglementare textului art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), constând în aceea că a disimulat adevărata natură a provenienței sumei de 11.000 euro, despre care cunoștea că provine din săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prin achiziționarea unui autoturism pe numele mamei sale, martora F., pe care a menționat-o doar scriptic ca proprietar în contractul încheiat la 22 martie 2017, așadar nu pentru modalitatea de la lit. c) a normei de incriminare.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în privința unor asemenea critici.

Înalta Curte a apreciat, însă, că, pe calea recursului în casație, pot fi examinate criticile referitoare la lipsa elementului material al laturii obiective în cazul infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., și anume "coruperea, constrângerea ori altă faptă cu efect vădit intimidant" pentru a determina persoana să își retragă plângerea, susțineri care urmează a fi analizate exclusiv prin raportare la situația de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanțele de fond și apel, căci, așa cum s-a arătat anterior, în această procedură nu este permisă reexaminarea probatoriului cu consecința stabilirii unei alte stări de fapt.

Analizând recursul în casație potrivit art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., pentru motivele referitoare la lipsa elementului material al laturii obiective în cazul infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., și anume "coruperea, constrângerea ori (...) altă faptă cu efect vădit intimidant" pentru a determina persoana să își retragă plângerea

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021). Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate.

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu cu privire la infracțiunea de de influențarea declarațiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., referitor la lipsa elementului material al laturii obiective a infracțiunii, și anume "coruperea, constrângerea ori altă faptă cu efect vădit intimidant" pentru a determina persoana să își retragă plângerea.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În speță, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) - dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) - dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate.

Potrivit art. 272 alin. (1) C. pen., încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Astfel, legea prevede două modalități normative de realizare a elementului material al laturii obiective, respectiv, încercarea de a determina sau determinarea unei persoane să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarația, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe. Acțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective constau în corupere, constrângere ori altă faptă cu efect vădit intimidant.

Pornind de la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea atacată, se constată că inculpatului din prezenta cauză i se impută săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, reținându-se, în fapt, că în perioada iunie 2018 - octombrie 2019, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi încercat să determine persoana vătămată B., prin amenințarea cu acte de violență, ce urmau să fie exercitate asupra acesteia sau/și asupra membrilor familiei sale, să revină asupra plângerii penale formulate și să își retragă declarațiile date în cursul urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de proxenetism de către inculpat.

Înalta Curte apreciază că există concordanță între situația de fapt descrisă în actul de sesizare și încadrarea juridică reținută.

Recurentul a susținut că mesajele adresate persoanei vătămate nu îi aparțin, fiind evident că orice persoană își poate crea un cont de socializare cu numele altei persoane. De asemenea, a arătat că din examinarea mesajelor aflate la dosar, se poate observa că nu sunt în măsură să aibă o influență puternică asupra persoanei vătămate și să îi creeze o stare de temere. În opinia recurentului, trimiterea unor mesaje jignitoare, prin folosirea unui limbaj vulgar, nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, lipsind "coruperea, constrângerea ori altă faptă cu efect vădit intimidant" pentru a determina persoana să își retragă plângerea.

Înalta Curte constată că atât instanța de apel, cât și instanța de fond au reținut aceeași situație de fapt, pornind de la materialul probator administrat în cauză, sub acest aspect hotărârea atacată neputând comporta niciun fel de critică. Așa cum s-a menționat anterior, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Se observă că prin violența verbală folosită de condamnat, tonul amenințător și expresiile injurioase adresate persoanei vătămate rezultă că mesajele transmise prin mijloacele de comunicare electronică au avut semnificația unei acțiuni de constrângere psihică și un vădit efect intimidant care au atins gradul de intensitate pentru a justifica intervenția legii penale. Prin urmare, instanța de apel, analizând conținutul mesajelor trimise de inculpat, a apreciat în mod corect că acestea aveau aptitudinea de a crea o stare de puternică de temere față de persoana vătămată B., mesajele fiind trimise în mod evident doar cu scopul de a o determina să își schimbe poziția procesuală anterior adoptată.

În consecință, Înalta Curte constată că infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin decizia recurată, întrunește condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile acestuia exced cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 666/A/2022 din data de 24 mai 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 666/A/2022 din data de 24 mai 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2022.

GGC - NN