ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 546/2022

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 84 din 24 august 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a hotărât următoarele:

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a admis cererea formulată de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul cu nr. de referință III Kop 99/19, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 03.10.2019 de autoritățile judiciare din Polonia, în dosarul de referință nr. 79/2019, împotriva persoanei solicitate A., cetățean român cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de bani și alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, cu corespondent în legea penală română respectiv art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.) și s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Polonia.

În baza art. 104 alin. (6) și 10 din Legea nr. 302/2004, a fost dispusă arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile poloneze, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.08.2022 și până la data de 22.09.2022 inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare italiene emitente, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și tratate și Ministerului Administrației și Internelor - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională.

În baza art. 14 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, traducerea (prezentei hotărâri, a procesului-verbal de consimțire la predare și a adresei de comunicare a hotărârii) în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre limbile engleză ori franceză este facultativă.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut următoarele:

Prin Adresa de înaintare nr. x/2022 din 23.08.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 23.08.2022, sub nr. x/2022, a fost sesizată Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 100 - 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Polonia, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 03.10.2019 de autoritățile judiciare din Polonia, respectiv de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III.

Se arată că în conformitate cu dispozițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată împotriva persoanei solicitate prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 6372/II/5/2022 din 23.08.2022, s-a luat măsura reținerii pentru o durată de 24 ore, începând cu data 23.08.2022, orele 13:30 până la 24.08.2022 orele 13:30.

De asemenea, s-a dispus sesizarea aceleiași instanțe și cu propunerea de luare a măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare tradus în limba română, emis împotriva persoanei solicitate, astfel că s-a solicită executarea mandatului european de arestare.

Autoritățile judiciare din Polonia, respectiv de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul de referință nr. III Kop 99/19, au emis mandatul european de arestare la data de 03.10.2019 pe numele persoanei solicitate A., fiind suspectat de săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de bani și alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, constând în aceea că, sus-numitul, acționând împreună și în complicitate cu B. și C., folosind un vehicul ... cu nr. de înregistrare x, a transportat pe teritoriul Republicii Poloneze bancnote contrafăcute cu o denominație de 100 (o sută) euro în număr de 400 de bucăți, dar nu a îndeplinit scopul propus, de a primi bancnotele contrafăcute, datorită detenției lui B. și C. de către Ofițerii Biroului Central de Investigații al Inspectoratului Național al Poliției, având asupra lor bancnotele contrafăcute menționate.

Din informațiile puse la dispoziție de autoritățile judiciare din Polonia, a rezultat că pentru infracțiunea prev. de art. 310 alin. (2) C. pen. polonez, pedeapsa este de zece ani de privare de libertate și în 21.04.2009 Tribunalul Districtual din Krakovia - la cererea Procuraturii publice regionale din Krakovia care desfășura cercetări în Dosarul penal nr. x/90/S, a dispus măsura arestului preventiv față de persoana solicitată - mandatul național de arestare emis în 27 mai 2008 neputând fi pus în executare.

S-a constatat că infracțiunea precizată în mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Polonia are corespondent în legislația penală română, fiind incriminată de C. pen. ca infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate, prev. de art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.), cu pedeapsa prevăzută de lege de închisoare între trei și zece ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte dintre infracțiunile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004.

În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanței și i s-a adus la cunoștință despre existența mandatului european de arestare, asupra conținutului acestuia, a posibilității de a consimți la predare către statul solicitant și de a renunța la regula specialității.

Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.

De asemenea, Curtea i-a dus la cunoștință persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 și aceasta a declarat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță, ori supusă oricărei alte restricții a libertății, pentru fapte comise anterior predării în baza prezentului mandat european de arestare.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, Curtea a procedat la ascultarea persoanei solicitate - care arată că nu are obiecțiuni asupra identității, însă consideră că nu este vinovată de săvârșirea presupuselor fapte penale menționate în mandatul european de arestare.

Cu privire la aceste aspecte, s-a reținut că instanța investită cu soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penale, precum și cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât și cele opționale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și nicidecum să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritățile judiciare poloneze și a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării.

De asemenea, s-a arătat că nu este posibil ca organele judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea urmăririi penale și a luării măsurii preventive a arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare. Legalitatea desfășurării cercetării penale și luării măsurii arestului preventiv de autoritățile britanice poate fi verificată potrivit dreptului procesual din Polonia. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, Curtea ca instanță de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunțe nici asupra oportunității emiterii unui asemenea mandat.

La aprecierea statului în care să fie executată o eventuală pedeapsă privativă de libertate aplicată după emiterea unui mandat european de arestare, instanța de executare a mandatului trebuie să aibă în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, precum și care sunt posibilitățile cele mai bune de reintegrare socială a persoanei solicitate, în raport și de locul unde se află familia sa și legăturile acesteia cu familia, cu limba și cultura statului de executare a pedepsei, etc. Faptul că infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul unui anumit stat european nu exclude executarea pedepsei în statul al cărui cetățean este persoana solicitată, cu deosebire atunci când posibilitățile de reintegrare socială sunt mai bune în statul de origine și al cărui cetățean este. Pentru aceste motive, Curtea, apreciind că o mai bună reintegrare socială a persoanei solicitate se poate realiza prin executarea eventualei pedepse în România, a apreciat că se impune predarea acesteia autorităților judiciare din Polonia sub condiția prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunța împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Referitor la motivul invocat de refuz facultativ prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Curtea de apel a reținut că raportat la situația de fapt expusă în mandatul european de arestare, activitatea pretins infracțională, cu privire la care se reține complicitatea persoanei solicitate, s-a desfășurat în octombrie 2008, astfel că, potrivit legii române, a intervenit prescripția răspunderii penale. În acest sens s-a avut în vedere că:

- în cauză sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. (2) C. pen., fapta fiind săvârșită în afara teritoriului țării, de către un cetățean român și este prevăzută ca infracțiune atât de legea penală a Poloniei, cât și de legea penală română;

- presupusa faptă a fost săvârșită la data de 09.10.2008 și, conform art. 124 din vechiul C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 (8 ani în prezenta cauză) este depășit cu încă jumătate, de unde rezultă că termenul de prescripție special s-a împlinit la data de 09.10.2020. De asemenea, dacă s-ar aplica dispozițiile Noului C. pen. ca lege penală mai favorabilă - raportat la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, - s-a împlinit și termenul general de prescripție a răspunderii penale, care este de 8 ani, cf. art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., astfel că este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform căruia răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Cu toate acestea, s-a considerat că refuzul executării mandatului ar fi fost, însă, nejustificat față de următoarele considerente:

- deoarece în mandatul european de arestare la pct. f se menționează că potrivit legii penale poloneze "răspunderea penală pentru fapta comisă se încheie după 9 octombrie 2033."

- din perspectiva celorlalte prevederi ale legii privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dar și a rațiunii recurgerii la instituția mandatului european de arestare. Astfel Capitolul III1 intitulat "Dispoziții pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene", introdus în sistemul Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 224/2006 urmărește simplificarea procedurii de extrădare în relația cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declarații în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, astfel că pentru se a da eficiență cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene și a se asigura o ripostă rapidă infracționalității transfrontaliere, instanțele de judecată trebuie să manifeste prudență în a refuza executarea mandatului european de arestare.

- în cauză, se rețin a fi săvârșite infracțiuni deosebit de grave de către persoana solicitată A., acesta fiind acuzat că sus-numitul, acționând împreună și în complicitate cu B. și C., folosind un vehicul ... cu nr. de înregistrare x, în data de 09.10.2008 a transportat pe teritoriul Republicii Poloneze bancnote contrafăcute cu o denominație de 100 (o sută) euro în număr de 400 de bucăți, dar nu a îndeplinit scopul propus, de a primi bancnotele contrafăcute, datorită detenției lui B. și C. de către Ofițerii Biroului Central de Investigații al Inspectoratului Național al Poliției, având asupra lor bancnotele contrafăcute menționate.

Astfel, s-a apreciat că faptele imputate, regimul sancționator al acestora și amploarea fenomenului criminalității transfrontaliere impun cooperarea judiciară a autorităților tuturor statelor implicate. Din aceste considerente, și în situația în care fapta persoanei solicitate s-ar circumscrie dispozițiilor legii penale române ca stat de executare, și ar fi intervenit prescripția generală sau specială potrivit legii penale române, refuzul executării mandatului european de arestare a fost considerat ca fiind nejustificat.

Împotriva Sentinței penale nr. 84 din 24 august 2022 pronunțate în Dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A.

Cauza a fost repartizată Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 06.09.2022, când s-a dispus amânarea cauzei față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al persoanei solicitate, pentru termenul de judecată din data de 20.09.2022, la care a fost administrată proba cu înscrisuri solicitată de către acesta, în susținerea motivelor de contestație.

Contestația a fost motivată, fiind invocate, în esență, aspecte ce țin motivele opționale de refuz prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. g) și lit. e) din Legea nr. 302/2004, dar și de temeinicia acuzației.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, arestarea și predarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Polonia la data de 03.10.2019 pe numele persoanei solicitate A., suspectate de săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de bani și alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, constând în aceea că, sus-numitul, acționând împreună și în complicitate cu B. și C., folosind un vehicul ... cu nr. de înregistrare x, de a transportat pe teritoriul Republicii Poloneze bancnote contrafăcute cu o denominație de 100 (o sută) euro în număr de 400 de bucăți, dar nu a îndeplinit scopul propus, de a primi bancnotele contrafăcute, datorită detenției lui B. și C. de către Ofițerii Biroului Central de Investigații al Inspectoratului Național al Poliției, având asupra lor bancnotele contrafăcute menționate.

Înalta Curte constată că fapta pentru care se solicită predarea și face obiectul mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Polonia, este cuprinsă în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, necondiționat de existența dublei incriminări.

Din economia dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la stabilirea incidenței motivelor de refuz ale predării.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate cuprinde toate informațiile impuse de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile obligatorii de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la motivul de refuz facultativ invocat de către apărare, prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține că, în raport cu situația de fapt expusă în mandatul european de arestare, activitatea pretins infracțională, cu privire la care se reține complicitatea persoanei solicitate, s-a desfășurat în data de 09.10.2008, astfel că se pune problema intervenirii prescripției răspunderii penale, potrivit legii penale române (față de mențiunile din mandatul european de arestare, prescripția răspunderii penale, potrivit legii penale poloneze, ar interveni în anul 2033).

Ca prim aspect, Înalta Curtea constată că este greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia termenul de prescripție incident ar fi cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) din vechiul C. pen., de 8 ani, termen față de care, în raport de prev. art. 124 în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 63/2012, prescripția specială a răspunderii penale s-ar fi împlinit la data de 09.10.2020. Înalta Curte are în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 284 rap la art. 282 alin. (1) și (2) din vechiul C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi și nu cu închisoarea de la 3 la 10 ani, așa cum prevăd dispozițiile art. 313 alin. (1) rap. la art. 310 alin. (1) Noul C. pen.. În atare situație, potrivit vechiul C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani, iar cel al prescripției speciale, de 15 ani, care s-ar împlini la data de 09.10.2023.

Din actele aflate la dosarul cauzei, se observă că la data de 27.05.2009 a fost emis mandatul de arestare preventivă de către Tribunalul Districtual din Krakovia, iar la data de 03.10.2019 Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III a emis mandatul european de arestare, în dosarul de referință nr. III Kop 99/19.

Considerând că legea penală mai favorabilă este legea veche, se observă că potrivit art. 124 vechiul C. pen., "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate."

Totodată, conform art. 123 vechiul C. pen., "cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție."

Din mențiunile mandatului european de arestare, care se regăsesc la lit. D) pct. 2 lit. e), rezultă că persoanei solicitate nu i-a fost înmânată personal decizia, însă ar urma să fie înmânată fără întârziere după predare. Astfel, se poate considera că termenul prescripție, care a început să curgă de la data săvârșirii faptei, respectiv 09.10.2008, a fost întrerupt prin îndeplinirea respectivului act, care, potrivit legislației române, trebuie să fie comunicat (hotărârea de arestare emisă în data de 27.05.2009 de Tribunalul Districtual din Krakovia), începând, așadar, să curgă un nou termen de prescripție.

În continuare, se constată că până la data de 03.10.2019, când Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III a emis mandatul european de arestare, nu au mai fost îndeplinite alte acte care, potrivit legii penale române, ar fi trebuit comunicate persoanei solicitate în desfășurarea procesului penal.

Așadar, în perioada 27.05.2009 - 03.10.2019 nemaiexistând o întrerupere a termenului de prescripție, Înalta Curte apreciază că răspunderea penală pentru fapta pentru care se solicită predarea persoanei solicitate, s-a prescris la data de 26.05.2019 (potrivit art. 154 din vechiul C. pen.), anterior emiterii mandatului european de arestare.

Deși incidența acestui motiv nu obligă instanța română să refuze predarea, Înalta Curte va decide în acest sens, în raport cu situația persoanei solicitate, circumstanțele cauzei și participația, aparent redusă a persoanei solicitate. Astfel, acest motiv facultativ de refuz al predării impune analiza oportunității executării mandatului european de arestare în raport cu scopul mandatului, respectiv buna desfășurarea a cercetărilor, care, în opinia instanței de control judiciar, poate fi atins și fără predarea persoanei în cauză statului solicitant.

Astfel, se are în vedere cu precădere participația persoanei solicitate, așa cum a fost reținută în cuprinsul mandatului european de arestare, care poate conduce la concluzia că activitatea infracțională imputată acesteia este una redusă. Totodată, fără a neglija gradul de pericol ridicat al infracțiunii, Înalta Curte reține că scopul de a primi bancnotele contrafăcute nu a fost atins din cauza privării de libertate a numiților B. și C. de către Ofițerii Biroului Central de Investigații al Inspectoratului Național al Poliției, care aveau asupra lor bancnotele contrafăcute.

Într-adevăr, în acord cu prima instanță, prevederile din Capitolul III intitulat "Dispoziții pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene", introdus în sistemul Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 224/2006, urmăresc simplificarea procedurii de extrădare în relația cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declarații în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, tocmai pentru a se a da eficiență cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene și a se asigura o ripostă rapidă infracționalității transfrontaliere, instanțele de judecată trebuind, în atare condiții, să manifeste prudență în a refuza executarea mandatului european de arestare.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că perioada de timp scursă de la momentul săvârșirii faptei, respectiv de la momentul emiterii hotărârii de arestare preventivă și până la momentul emiterii mandatului european de arestare și chiar la cel al sesizării autorităților judiciare române cu cererea de executare a mandatului european de arestare, este una care afectează principiul dreptului la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil, care își are principala reglementare în art. 6 din CEDO. Riposta față de infracționalitatea transfrontalieră trebuie să fie una rapidă, însă perioada de inactivitate a organelor judiciare din Republica Polonia în ceea ce privește identificarea persoanei solicitate, de mai mult de 10 ani până la emiterea mandatului european de arestare, deși se cunoșteau identitatea și cetățenia persoanei solicitate încă de la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă din data de 27.05.2009, constituie o reacție mult prea întârziată pentru a da curs cererii formulate de autoritățile judiciare poloneze în condițiile intervenirii prescripției răspunderii penale potrivit legislației române.

La aprecierea oportunității executării mandatului european de arestare, se are în vedere și faptul că față de persoana solicitată consecințele ar fi mai degrabă negative, având în vedere lipsa antecedentelor penale, din care rezultă că în toată această perioadă a avut un comportament onest, are un loc de muncă pe teritoriul României, nu s-a ascuns și nu și-a atribuit vreo altă identitate pentru a evita identificarea și prezentarea în fața autorităților poloneze (așa cum rezultă din înscrisurile încuviințate la termenul de judecată din data de 20.09.2022).

În ceea ce privește motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, invocat de către persoana solicitată, Înalta Curte constată că acesta nu este incident, având în vedere că apărarea, în concret, critică încadrarea juridică și situația de fapt reținute în mandatul european de arestare, avansând presupuneri în sensul că activitatea infracțională ar fi început pe teritoriul României, prin transportul de bancnote contrafăcute. Instanța de control judiciar subliniază faptul că aspectele care privesc temeinicia acuzației nu pot face obiectul analizei prezentei cauze.

Față de considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 84 din data de 24 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Va desființa sentința contestată și, rejudecând, va respinge cererea formulată de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul cu nr. de referință III Kop 99/19, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 03.10.2019 de autoritățile judiciare din Polonia, în dosarul cu nr. de referință 79/2019, emis la data de 11.03.2020, împotriva persoanei solicitate A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de bani și alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, cu corespondent în legea penală română respectiv art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.).

Va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului persoană solicitată A., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 84 din data de 24 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Desființează sentința contestată și, rejudecând, respinge cererea formulată de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul cu nr. de referință III Kop 99/19, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 03.10.2019 de autoritățile judiciare din Polonia, în dosarul cu nr. de referință x/2019, emis la data de 11.03.2020, împotriva persoanei solicitate A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de bani și alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, cu corespondent în legea penală română respectiv art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.).

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului persoană solicitată A., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - NN