ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2021

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 15 ianuarie 2021, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

În baza dispozițiilor art. 242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins ca inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menținut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. (cetățean polonez), arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 20.11.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.01.2021 și până la data de 16.02.2021, inclusiv.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 226/F din 20.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a hotărât admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 19.12.2016, emis de Judecătoria Districtuală pentru regiunea Warszawa Praga Polonoc din Warszawa, pe numele persoanei solicitate A. (cetățean polonez).

Totodată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile poloneze cu condiția respectării regulii specialității și arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20.11.2020 până la data de 19.12.2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în vederea predării la data de 19.11.2020.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să fie comunicată autorităților prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Prin Decizia penală nr. 809 din data de 04.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins contestația inculpatului ca nefondată.

În motivarea acesteia, în esență, s-a reținut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare.

Totodată, Biroul Național Sirene a informat Curtea de Apel București că la data de 14.12.2020 persoana solicitată a formulat o cerere de azil.

În acest context, la data de 15.01.2021, Curtea de Apel București, ulterior rămânerii cauzei în pronunțare asupra cererii persoanei solicitate de a se dispune măsura arestului la domiciliu și asupra verificării măsurii arestării în vederea predării, s-a depus la dosarul cauzei cererea autorităților poloneze privind menținerea arestării persoanei solicitate în vederea predării.

Curtea de Apel București a reținut că dispozițiile Legii nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, au un caracter special față de normele procesual penale, completându-se cu acestea, fiind însă pe deplin aplicabil principiul "specialia generalibus derogant" care atestă că o norma specială e cea care derogă de la norma generală, iar norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv.

În acest cadru, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, "În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211 - 222 din C. proc. pen..*) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."

A mai reținut că prevederile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, sunt neechivoce în sensul că măsurile preventive alternative măsurii arestării pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de soluționare a mandatului european de arestare. În alte cuvinte, după dispunerea executării mandatului european de arestare, dispozițiile legale nu permit luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate sau a măsurii arestului la domiciliu întrucât prin hotărârea de predare se dispune arestarea în vederea predării, iar predarea se poate realiza doar cu persoana solicitată aflată în stare de arest (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 1.011 din 02.08.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Prin urmare, întrucât dispozițiile Legii nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, nu permit luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate sau a măsurii arestului la domiciliu (norma specială), a rezultat că nu pot fi aplicabile prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 218 C. proc. pen. (norma generală), mai ales în contextul în care inculpatul nu se află în stare de arest preventiv, ci are instituită măsura arestării în vederea predării, iar cele două măsuri nu coincid, având o natură juridică diferită, acestea fiind subsumate unor scopuri diferite.

În ceea ce privește predarea persoanei solicitate, în aplicarea dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, intitulat "Predarea persoanei solicitate", Curtea a constatat că autoritățile poloneze și autoritățile române au depus diligențe în vederea predării persoanei solicitate, iar predarea nu s-a realizat la data de 16.12.2020 din motive obiective, respectiv ca urmare a exercitării de către persoana solicitată a dreptului de a formula o cerere de azil. Drept urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, care permit prelungirea termenului de predare în situația în care predarea nu a avut loc la data convenită inițial din motive independente de voința autorităților.

În acest cadru, Curtea a reținut că situația generată de parcurgerea cererii de azil, în lipsa unei hotărâri definitive prin care să se dispună amânarea predării, constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Pentru aceste motive, în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, Curtea a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

A mai reținut că, în ceea ce privește măsura arestării persoanei solicitate, sunt aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

În acest cadru, în cazul în care autoritățile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispozițiilor legale precitate, Curtea a stabilit că trebuie să decidă asupra menținerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

Așa fiind, Curtea a constatat că, în prezenta cauză, autoritățile poloneze au depus diligențe în vederea preluării persoanei solicitate, însă preluarea nu a avut loc din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent întrucât persoana solicitată a formulat o cerere de azil. Sub acest aspect, Curtea a constatat că, în cazul în care se reliefează o împrejurare obiectivă care conduce la imposibilitatea predării persoanei solicitate în termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, acest aspect nu împiedică punerea în executare a mandatului european de arestare și, implicit, nu conduce la revocarea măsurii arestării în vederea predării, aceasta urmând a fi verificată conform art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale cauzei, Curtea a reținut că, în lipsa unei hotărâri definitive prin care să se dispună amânarea predării până la soluționarea cererii de azil și arestarea persoanei solicitate la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, în prezentul cadru procesual se poate dispune doar menținerea arestării în vederea predării sau revocarea măsurii arestării în vederea predării. Însă, revocarea măsurii arestării în vederea predării se poate dispune doar în cazul în care nu sunt respectate termenele de predare din motive imputabile autorităților, aspect care denotă o lipsă de diligență a acestora, sau în situația în care măsura încetează să mai fie proporțională cu scopul urmărit.

Faptul că persoanei solicitate i s-a respins cererea de azil în procedura accelerată de către autoritatea administrativă, urmând a fi soluționata plângerea de către o instanță de judecată, nu constituie un element nou de natură a contrabalansa justețea argumentelor expuse în încheierea din 18.12.2020.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data 19.01.2021, sub nr. x/2021.

La termenul de dezbateri din 27 ianuarie 2021, apărătorul ales pentru acesta a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată, apreciind încheierea de ședință a Curții de Apel București din data de 15 ianuarie 2021, ca fiind nelegală și netemeinică.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care, ulterior punerii în libertate a persoanei solicitate și a luării față de aceasta a unei măsuri preventive din cele cuprinse în art. 211 - 222 C. proc. pen., instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 15 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 (nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în mod întemeiat a respins ca inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura preventivă a arestului la domiciliu și, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a menținut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.01.2021 și până la data de 16.02.2021, inclusiv.

Anterior, prin Sentința penală nr. 226/F din 20.11.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 809 din 4.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, odată cu dispunerea punerii în executare a mandatului european de arestare și a predării persoanei solicitate A., către autoritățile poloneze s-a dispus și arestarea în vederea predării a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, începând din 20.11.2020 până la 19.12.2020, inclusiv.

Apoi, prin încheierea din data de 18.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută arestarea în vederea predării a aceleiași persoane solicitate, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 19.12.2020 și până la data de 17.01.2021, inclusiv.

În ceea ce privește procedura de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile poloneze, Înalta Curte constată că, după rămânerea definitivă a hotărârii de punere în executare a mandatului european de arestare, s-a stabilit data de 16.12.2020 ca dată de predare a persoanei solicitate.

Aceasta nu s-a realizat din motive independente de voința autorităților, respectiv pentru faptul că în data de 14.12.2020 Biroul "Executări penale" din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație la executare împotriva mandatului de arestare, în vederea predării, nr. x din data de 20. 11.2020, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020. Contestația la executare, înregistrată sub nr. x/2020 la Curtea de Apel București, secția I penală, a fost formulată de biroul executări penale în urma informării acestuia de către Biroul Național Sirene despre faptul că persoana solicitată a formulat cerere de azil, transmisă Inspectoratului General pentru Imigrări la data de 9. 12.2020.

Totodată, în data de 18.12.2020 Biroul Național Sirene a depus la dosarul cauzei formularul M privind corespondența cu autoritățile poloneze ca urmare a imposibilității predării persoanei solicitate, arătându-se că urmează a se informa autoritățile române despre măsurile ce urmează a se lua în ceea ce privește executarea mandatului european de arestare. Ulterior verificării necesității menținerii arestării în vederea predării, prin încheierea din data de 18.12.2020, la dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a depus și cererea expresă a autorităților poloneze, prin intermediul Biroului Sirene, prin care se solicită prelungirea detenției până la examinarea cererii de azil.

Verificarea necesității menținerii arestării în vederea predării, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată se realizează în raport de durata totală a arestării, care nu poate depăși 180 de zile și de procedura predării persoanei solicitate, potrivit dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Durata totală a arestării de 180 de zile nu a fost atinsă și nu au fost depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana solicitată A. să fie primită de autoritățile poloneze.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că autoritățile poloneze și autoritățile române au depus diligențe în vederea predării persoanei solicitate, iar predarea nu s-a realizat la data de 16.12.2020 din motive obiective, respectiv ca urmare a exercitării de către persoana solicitată a dreptului de a formula o cerere de azil. Drept urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, care permit prelungirea termenului de predare în situația în care predarea nu a avut loc la data convenită inițial din motive independente de voința autorităților.

Sesizarea din Dosarul nr. x/2020, precum și formularul M înaintat de către Biroul Sirene România constituie împrejurări obiective, în raport de care autoritățile nu au putut efectua predarea la termenul stabilit, astfel încât este necesară punerea de acord asupra unei noi date de predare.

De asemenea, Curtea constată că nu s-a dispus amânarea predării până la soluționarea cererii de azil și nici arestarea persoanei solicitate la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1), raportat la art. 58 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, în prezentul cadru procesual se poate dispune doar menținerea arestării în vederea predării sau revocarea măsurii arestării în vederea predării. Revocarea măsurii arestării în vederea predării se poate dispune doar în cazul în care s-a depășit durata totală de 180 de zile și/sau dacă nu sunt respectate termenele de predare din motive imputabile autorităților, aspect care denotă o lipsă de diligență a acestora.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conțin referiri cu privire la menținerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecății procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că acesta locuiește în România din anul 2002 și intenționează să dobândească cetățenie română, este sportiv și a fost angajat în permanență pe parcursul celor 19 ani în care s-a aflat pe teritoriul României, precum și faptul că a formulat o cerere de azil politic către autoritățile române, Înalta Curte constată că această susținere privește fondul cauzei, urmând a fi lămurită de autoritățile judiciare din Polonia.

Autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menționat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Astfel, opțiunea instanței pentru menținerea măsurii arestării în vederea predării, iar nu a unei alte măsuri mai blânde (arest la domiciliu sau control judiciar) a fost determinată de specificul procedurii de predare a persoanei solicitate în urma dispunerii punerii în executare a mandatului european de arestare, care presupune predarea în stare de arest a persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Polonia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituție, precum și de art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma examinării măsurii arestării în vederea predării, conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.

GGC - ED