ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2023

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din data de 20 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana solicitată A., cu privire la sentința penală nr. 30 din data 03.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că la data de 18 aprilie 2023 a fost înregistrată contestația la executare formulată de persoana solicitată A. cu privire la sentința nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023.

În motivarea contestației la executare s-a arătat că, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale contestației la executare, în concordanță cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării penale se poate face, inter alia, atunci când: se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Cu privire la motivul de contestație prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen., cu ocazia soluționării unei contestații, s-a arătat că Înalta Curte a observat că în cuprinsul contestației formulate, contestatorul a susținut că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele pe care se întemeiază mandatul european de arestare emis la 23 iunie 2010 de Judecătoria de Instrucție nr. 1 din Alicante, Regatul Spaniei.

Înalta Curte a menționat că întrucât motivul invocat de contestator se circumscrie noțiunii de împiedicare la executare, în sensul dispozițiilor art. 598 lit. c) teza a-II-a C. proc. pen., se impunea ca instanța de fond să procedeze la analizarea lui în cadrul contestației la executare cu soluționarea căreia a fost sesizată. S-a mai precizat și că la data soluționării cererii autorităților spaniole de punere în executare a mandatului european de arestare - 12 august 2011 - prescripția răspunderii penale nu putea fi analizată de către instanță deoarece termenele de prescripție a răspunderii penale nu se împliniseră.

Mai mult, s-a reținut că rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 358/F din data de 18 februarie 2011 nu poate constitui motiv de respingere a contestației la executare, așa cum s-a arătat în considerentele sentinței contestate.

Așadar, pe de o parte, instanța trebuie să aibă în vedere că prin intermediul contestației la executare se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, iar pe de altă parte, că motivele invocate pe calea contestației la executare nu pot pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești atacate întrucât contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale pentru faptele care fac obiectul acuzației din MEA - impediment al executării s-a arătat că, în partea dedicată descrierii faptei din mandatului european de arestare, se face trimitere la activitatea numitelor B., C. și a altor câteva persoane, care, în scopul comiterii unei presupuse infracțiuni de trafic de persoane, sub egida unei procedeu de adopție internațională, au falsificat mai multe înscrisuri și au săvârșit fapte de corupție, pentru a le facilita presupusa activitate infracțională.

Astfel, s-a reținut că, acționând în calitate de traducător autorizat, numita C., a întocmit o traducere falsă, certificând în mod fraudulos un document cu privire la o anchetă socială de adopție, care ar denatura adevărata intenție a părinților adoptivi, în sensul exprimării voinței acestora de a adopta doi copii, în loc de unul.

Succesiunea evenimentelor, desfășurată în anul 2014 se continuă cu prezentarea altor fapte de fals, cât și de corupție, care, subsumate într-un tot unitar, au condus la emiterea Deciziei Judecătoriei din Szczecin, din data de 12 iunie 2015, prin care procedura de adopție internațională a fost finalizată.

Chiar dacă în descrierea situației de fapt nu se face nicio trimitere cu privire la presupusa activitate întreprinsă de către persoana solicitată A., sau cu privire la orice implicare din partea acesteia, se poate desprinde concluzia că, în dreptul român, fapta pentru care organele poloneze au înțeles să emită mandatul european de arestare se circumscrie in abstracto art. 211 din C. pen.

Astfel, cu privire la presupusa faptă de trafic de minori, pentru care a fost emis mandatul european de arestare, prin art. 211 alin. (1) din C. pen., legiuitorul sancționează conduita care constă în: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, care, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Cu privire la curgerea termenului de prescripție, prin Decizia nr. 297/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. Curtea Constituțională a statuat că,Admite excepția de neconstituționalitate (...) și a constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor privind prescripția răspunderii penale din dreptul intern, prin însăși conținutul art. 99 din Legea 302/2004, care reglementează cazurile în care autoritatea judiciară română de executare poate refuza să execute un mandat european de arestare, prin alin. (2) lit. g) legiuitorul prevede posibilitatea refuzului de executare, atunci când: conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

Având în vedere că faptele descrise în mandatul european de arestare, sunt presupus a fi comise în cursul anului 2014, iar corespondența faptelor în legislația românească este reprezentată de infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu un maxim al pedepsei de 10 ani închisoare, termenul de prescripție calculat conform art. 154 C. pen., fiind de 8 ani, astfel că, în lipsa unor cazuri apte să întrerupă termenul de prescripție a răspunderii penale, acesta s-a împlinit în cursul anului 2022.

Referitor la starea de sănătate precară a persoanei solicitate s-a arătat că în cadrul cooperării judiciare, trebuie să se respecte principiul proporționalității în două etape distincte ale procedurii: la momentul emiterii deciziei de cooperare și la momentul executării măsurilor. Pe de-o parte, autoritățile emitente trebuie să justifice necesitatea și oportunitatea măsurii de cooperare. Pe de altă parte, autoritățile de executare trebuie să aibă posibilitatea de a refuza executarea măsurilor în cazul în care acestea sunt disproporționate față de faptele comise sau față de circumstanțele care țin de persoana solicitată.

Deopotrivă, potrivit art. 109 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 302/2004, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama nu numai de necesitatea executării mandatului european de arestare, ci de toate împrejurările cauzei.

Or, s-a arătat că persoana solicitată nu are antecedente penale în România, iar totodată, nu trebuie omisă nici situația familială a persoanei solicitate, nici starea de sănătate și afecțiunile de care suferă aceasta și vârsta înaintată a acesteia.

S-a susținut că este evident că predarea doamnei A., care are o vârstă înaintată de 72 de ani și o sănătate fragilă, aceasta suferind o histerectomie totală, iar în prezent aceasta suferind de cardiopatie hipertensivă și regurgitare mitrală minimă, ar fi o măsură disproporționată și ar putea afecta grav starea sa de sănătate, supunând-o unor tratamente degradante.

Astfel, această acțiune ar încălca articolul 2, articolul 3 alin. (1) și articolul 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și dispozițiile care interzic tratamentele inumane sau degradante din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la viață.

În plus, executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate ar putea pune în pericol starea sa de sănătate și ar duce la izolarea acesteia de mediul său familial și social.

De asemenea, este interesant faptul că inițial Curtea de Apel Ploiești a avut în vedere vârsta și starea de sănătate a persoanei solicitate atunci când aceasta a respins propunerea arestării provizorii a acesteia. Astfel, la termenul de judecată anterior din data de 13 martie 2023, Curtea de apel Ploiești a respins propunerea Ministerului Public și a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de persoana solicitată, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13 martie 2023 până în data de 11 aprilie 2023, inclusiv, reținând, în esență poziția persoanei solicitate care a declarat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Polonia, vârsta înaintată a acesteia, precum și starea de sănătate precară a acesteia.

Pe lângă acestea, Articolul 47 din Carta prevede că o cale de atac trebuie să fie efectivă atât în drept cât și în fapt. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat criteriile necesare pentru o cale de atac să fie efectivă în sensul articolului 13 din CEDO: un mecanism care examinează o potențială încălcare a drepturilor fundamentale trebuie să fie accesibil, rapid și să ofere garanții minime de echitate prin asigurarea unor condiții care să permită solicitantului să conteste o decizie care îi restrânge drepturile (de exemplu, egalitatea armelor); și plângerea trebuie să fie abordată pe fond (temeinicie) - o plângere potrivit căreia expulzarea (predarea) către o altă țară va expune o persoană la un tratament interzis de articolul 3 CEDO, în special, necesită o examinare atentă și riguroasă.

În acest context, Decizia-cadru și încrederea reciprocă sunt concepte importante în ceea ce privește emiterea mandatelor de arestare europeană între statele membre ale Uniunii Europene. Articolul 1 alin. (2) din decizia-cadru privind mandatul european de arestare prevede că statele membre trebuie să emită mandatul pe baza principiului recunoașterii reciproce, care se bazează pe încrederea reciprocă între acestea.

Aceasta înseamnă că fiecare stat membru recunoaște autoritatea judiciară a celorlalte state membre și acceptă deciziile acestora în ceea ce privește emiterea și executarea mandatelor de arestare. Încrederea reciprocă se bazează pe valori comune de democrație, stat de drept, drepturile fundamentale și responsabilitatea comună de a le susține.

Cu toate acestea, consideră este important să se înțeleagă că încrederea reciprocă nu exclude obligația statelor membre de a asigura respectarea drepturilor fundamentale. Astfel, articolul 1 alin. (3) din decizia-cadru prevede că aceasta nu modifică obligația statelor membre de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale, așa cum este consacrat la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. în plus, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are aceeași valoare juridică ca și tratatele UE.

În cazul unei situații grave și persistente de încălcare gravă și persistentă a principiilor prevăzute la articolul 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre pot suspenda punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce și, prin urmare, a emiterea mandatelor de arestare europene.

Mai mult, obligația tuturor instanțelor naționale din UE de a proteja drepturile fundamentale în temeiul dreptului UE este inerentă sistemului juridic al UE. Articolul 53 din Cartă recunoaște că aceasta completează protecția drepturilor omului oferită de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale libertăți fundamentale (CEDO) și de alte instrumente internaționale

De asemenea, este necesar să se ia în considerare starea de sănătate a persoanei solicitate în timpul procedurilor de predare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat constant importanța sănătății unei persoane în jurisprudența sa referitoare la predarea unor persoane. în cazul Aswat împotriva Regatului Unit, Curtea a afirmat că detenția unei persoane bolnave poate ridica probleme în conformitate cu articolul 3 din CEDO, iar lipsa îngrijirii medicale adecvate ar putea fi considerată o încălcare a acestui articol.

Astfel, atât condițiile de detenție în statul emitent, cât și serviciile medicale disponibile acolo sunt relevante atunci când se stabilește dacă extrădarea sau predarea unei persoane către un alt stat este compatibilă cu interdicția prevăzută la articolul 3 din CEDO.

În acest sens, CEDO a concluzionat că evaluarea condițiilor de detenție pentru o persoană bolnavă trebuie să includă considerații privind starea medicală a deținutului, adecvarea asistenței medicale și a îngrijirii medicale furnizate în detenție și necesitatea de a menținerii măsurii de detenție având în vedere starea de sănătate a persoanei.

Astfel, atunci când se evaluează transferul unei persoane, autoritatea judiciară de executare trebuie să ia în considerare efectul negativ pe care acesta îl poate avea asupra stării de sănătate a persoanei respective și dacă aceasta poate fi deteriorată până la un nivel incompatibil cu articolul 3 din CEDO și articolul 4 din Cartă.

Evaluarea dacă există un risc real ca o persoană să fie expusă la dureri și suferințe incompatibile cu articolul 3 din CEDO și cu articolul 4 din Carta, articolul 4 din Cartă trebuie să fie independentă. Aceasta nu ar trebui să depindă de motivele predării, nici de necesitatea de a respecta principiul încrederii reciproce.

Acest lucru a fost afirmat de către CEDO, care a repetat în mod repetat declarat în repetate rânduri că compatibilitatea tratamentului cu articolul 3 este o evaluare independentă de motivele îndepărtării sau extrădării. 4

Așadar, prin raportare la circumstanțele personale ale doamnei A., respectiv vârsta înaintată și starea de sănătate precară a acesteia, s-a susținut că există un caz de imposibilitate de predare a persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Republica Polonia, tocmai datorită lipsei de proporționalitate a măsurii dispuse, aceasta reprezentând o ingerință excesivă pentru persoana solicitată.

În consecință, s-a solicitat admiterea prezentei contestații la executare și pe cale de consecință, constatarea incidenței unui impediment la executare, anume, prescripția răspunderii penale și împiedicarea executării sentinței atacate din cauza unor impedimente de sănătate ale persoanei solicitate și retragerea formelor de executare împotriva subsemnatei.

Se mai reține de prima instanță că, prin sentința penală nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023 s-au hotărât următoarele:

Au fost respinse cererile privind sesizarea CJUE, formulate de către avocații persoanei solicitate.

A fost respinsă cererea formulată de avocatul ales al persoanei solicitate, privind efectuarea urmăririi penale, de către autoritățile judiciare din Polonia, prin videoconferință.

A fost admisă solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Polonia privind executarea mandatului european de arestare nr. ILL KOP 269/22 emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

S-a luat act că persoana solicitată A., nu consimte să fie predată către autoritățile judiciare din Polonia în baza mandatului european de arestare nr. ILL KOP 269/22 emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004 republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Polonia, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de "trafic de persoane", prevăzută de art. 189 A alin. (2) din C. pen. din Polonia, coroborat cu art. 21 A alin. (1) din C. pen. din Polonia, în coroborare cu art. 233 alin. (3), cu art. 21 alin. (2), (11) alin. (2) și art. 12 alin. (1), toate din C. pen. din Polonia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. 50/II/5/2023 emisă la data de 13/03/2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 13/03/2022, orele 14:55 până la data de 14 martie 2023, orele 14:55 și apoi a fost supusă măsurii preventive a controlului judiciar în baza încheierii din data de 13 martie 2023 - pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 martie 2023 până la 11 aprilie 2023, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, și s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Polonia, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Polonia.

Plecând de la principiile care guvernează cooperarea judiciară în materia penală, prima instanță a reținut că obligația generală de a executa un mandat european de arestare consacrată la articolul 1 alin. (2) din Decizia cadru privind MEA -2002/584/JAI A Consiliului din data de 13 iunie 2022 este limitată de motivele de neexecutare obligatorie și facultativă a MEA și anume motive de refuz menționate în art. 3, 4 și 4 a din decizia Cadru.

Unul din motivele de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare potrivit art. 4 alin. (4) din Decizia Cadru, menționate în disp. art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 vizează prescrierea acțiunii penale, în conformitate cu dreptul statului membru de executare.

Verificând acest motiv invocat de persoana solicitată A. pe calea contestație la executare, Curtea de apel a observat din descrierea sumară a faptei care face obiectul mandatului european de arestare, astfel cum s-a arătat în sentința penală nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, că persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare din Polonia pentru comiterea unei infracțiuni care are corespondent în legea penală română în disp. art. 211 C. pen., respectiv cea de trafic de minori, iar activitatea presupus infracțională s-ar fi epuizat în cursul anului 2016.

Infracțiunea de trafic de minori incriminată de art. 211 alin. (1) C. pen. român, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 217/2020 este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani dar care nu depășește 10 ani, este de 8 ani.

De asemenea, conform art. 154 alin. (2) C. pen. "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act".

Ca atare, și dacă în lumina deciziilor CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26.05.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022, s-ar aprecia că sunt incidente dispozițiile referitoare la împlinirea termenului general de prescripție a răspundere penale, în raport de textele de lege menționate anterior, s-a reținut că acesta nu s-a împlinit, astfel că motivul invocat în susținerea contestației la executare nu este întemeiat.

De altfel, Curtea a constatat că acest motiv, potrivit susținerilor avocatului ales al persoanei condamnate cu ocazia dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 20 aprilie 2023, a fost invocat pe calea contestației formulate de persoana solicitată împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 a Curții de Apel Ploiești.

În ceea ce privește starea de sănătate invocată de persoana solicitată ca impediment în executarea mandatului european de arestare, Curtea a reținut că aceasta a fost analizată de Curtea de Apel Ploiești care a pronunțat sentința penală nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 și care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind definitivă, și constituie motiv facultativ de amânare a predării conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Deși dispozițiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd în mod expres, în analiza incidenței acestui motiv facultativ de amânare a predării, instanța a avut în vedere și gravitatea acuzațiilor aduse persoanei solicitate, pentru a verifica în ce măsură restrângerea imediată a drepturilor este proporțională cu scopul urmărit.

Or, se constată că după data pronunțării sentinței menționate nu au fost depuse înscrisuri medicale noi care să ateste o înrăutățire a situației medicale a persoanei solicitate care interpelată în ședința publică din data de 20 aprilie 2023 a precizat că se află sub tratament medical, raportat la starea de sănătate existentă anterioară arestului preventiv și că a fost supusă examinării medicale la momentul încarcerării, potrivit normelor interne ale locului de deținere; faptul că persoana solicitată a fost prezentă la termenul de judecată prin videoconferință nu este de natură a se aprecia că a fost împiedicată să depună acte medicale noi având în vedere că cererea formulată de avocatul ales a fost depusă la instanță la data de 14 aprilie 2023 astfel că până la termenul acordat exista posibilitatea prezentării de noi acte medicale.

Ca atare, s-a apreciat că actele dosarului nu relevă indicii temeinice că predarea persoanei solicitate ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea acesteia și că există un impediment la executare, potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contrar susținerilor persoanei solicitate.

Deși Decizia Cadru privind MEA nu cuprinde dispoziții privind o eventuală neexecutare motivată de încălcări ale drepturilor fundamentale ale persoanei solicitate, Curtea reține în raport de considerentele expuse în cauzele conexate C-404/15 și C- 659/15 PPU, Aranyosi și Căldăraru de Curtea de Justiție că nu există dovezi, elemente precise, privind un risc real de tratamente inumane sau degradante la care ar fi expusă persoana solicitată în detenție, astfel cum a susținut avocatul ales, care ar fi putut, în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare ca prin intermediul instanței să solicite informații în acest sens autorității judiciare din Polonia.

Împrejurarea că starea de sănătate a fost avută în vedere de instanță care inițial a dispus măsura controlului judiciar nu constituie un argument în a se aprecia că în cauză există un impediment la executare așa acum a susținut persoana solicitată atâta timp cât starea de sănătate a fost analizată prin hotărâre judecătorească definitivă.

Totodată, Curtea reține, contrar argumentelor prezentate de persoana solicitată, că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a nuanțat conținutul art. 3 cu privire la aprecierea stării de sănătate a persoanei arestată preventiv, acest articol din Convenție, nestabilind o obligație generală de a elibera o persoană pe motive de sănătate pentru a-i permite să beneficieze de un tratament specific bolii de care suferă, ci impune obligația statului de a proteja starea de sănătate a persoanei private de libertate și de a asigura tratamentul necesar, adecvat bolilor de care suferă (hotărârea Kudla c.Poloniei și Hurtado c.Elveției).

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A., în termen legal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 21 aprilie 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2 cu termen de judecată la data de 6 iunie 2023.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în raport cu informațiile transmise de către Inspectoratul de Poliție Județean Prahova prin adresa din 12 mai 2023, potrivită cărora persoana solicitată A. a fost predată la data de 24 aprilie 2023 autorităților judiciare din Polonia, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație nu este rămasă fără obiect, fiind necesară efectuarea unei analize cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței penale pronunțate în data de 20 aprilie 2023.

Înalta Curte observă că sentința penală nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 287 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Cu ocazia soluționării contestației, instanța supremă a analizat, printre altele, tocmai aspectele care fac obiectul contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

Astfel, referitor la prescripția răspunderii penale, Înalta Curte a reținut următoarele:

"Nici susținerile apărării vizând reținerea motivului facultativ de refuz al executării, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind prescripția răspunderii penale în raport cu faptele presupus comise, nu pot fi primite în condițiile în care, chiar în contextul evaluării potrivit legislației interne a materiei prescripției răspunderii penale, având în vedere că fapta de trafic de minori s-a epuizat cel mai târziu la data de 11.08.2016, iar termenul general de prescripție de 8 ani, fără luarea în considerare a eventualelor cauze de întrerupere, s-ar împlini cel târziu la 10.08.2024".

De asemenea, cu privire la impedimentul la executare susținut de persoana solicitată, motivat de starea de sănătatea a acesteia, prin aceeași decizie penală s-au reținut următoarele:

"Aspectele de natură medicală ale persoanei solicitate și vârsta înaintată a acesteia, respectiv 72 de ani, invocate de apărătorul ales, nu se regăsesc printre motivele obligatorii sau facultative de refuz al predării și prin urmare nu pot fi avute în vedere la pronunțare unei soluții de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare".

Din acest punct de vedere, art. 430 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același Cod, reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în mod expres se recunoaște autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, și considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluție în prezenta cauză în sensul solicitat de către contestatoarea persoană solicitată, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția dată prin decizia penală nr. 287 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respinsă contestația formulată de persoana solicitată A..

Legat de acest motiv al contestației la executare, singurul argument pe care instanța supremă ar putea să îl aibă în vedere, este dat de elemente noi legate de starea de sănătate a persoanei solicitate, care, evident, să nu fi fost analizate prin decizia mai sus menționată.

Or, în acest context, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, nu au fost depuse înscrisuri medicale noi care să ateste o înrăutățire a situației medicale a persoanei solicitate și nu au fost evidențiate indicii temeinice că predarea persoanei solicitate ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea acesteia, pentru a putea aprecia cu privire la existența unui impediment la executare, potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea-persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 20 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea-condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea-persoană solicitată, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea-persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 20 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatoarea- persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea-persoană solicitată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - MM