ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2022

Ședința publică din data de 08 septembrie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30 martie 2022, de către autoritățile judiciare din Polonia - Tribunalul din Szczecin, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23 august 2022 și până la data de 21 septembrie 2022, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., către autoritățile judiciare din Polonia.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța din data de 15 august 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2022, începând cu ora 21:50, iar, prin încheierea penală nr. 44/IP din 16.08.2022 s-a dispus în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, începând cu data de 16 august 2022 până la data de 30 august 2022, inclusiv.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 1012 RON, a rămas în sarcina statului urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin sesizarea din 16 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanței: semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengena - Biroul SIRENE Național din Polonia; copia mandatului european de arestare în limba poloneză și engleză; procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 15 august 2022; procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor persoanei reținute; fișa de cazier judiciar, procesul-verbal privind audierea și identifiicarea prin videoconferință folosind aplicația B., procesul-verbal de depistare a persoanei solicitate, formularul A al mandatului în limba engleză, solicitând instanței să fixeze un termen de judecată de urgență pentru arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

Prin încheierea nr. 44/IP din 16 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, începând cu data de 16 august 2022, până la data de 30 august 2022, inclusiv, și s-a amânat cauza în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare, tradus în limba română.

La data de 22 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosarul cauzei traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, pe numele persoanei solicitate A., autoritățile judiciare poloneze au emis un mandat european de arestare, la data de 30 martie 2022, în vederea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de încercarea de a obține împrumutul în mod fraudulos, fraudă, obținerea confirmării falsului în declarații în mod fraudulos, depunerea de declarații false, prevăzute și pedepsite de art. 297 § 1 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 13 § 1 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 286 § 1 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 272 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 233 § 1 și 6 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 11 § 2 din C. pen. polonez, coroborat cu art. 12 § 1 din C. pen. polonez.

Astfel, în conținutul mandatului european de arestare s-a reținut, în esență, că începând cu data de 22 septembrie 2020 și până la 24 septembrie 2020 în Szczecin, la un scurt interval de timp, realizând o intenție stabilită anterior, cu scopul de a obține un folos patrimonial, la data de 22 septembrie 2020, în Szczecin, prin inducerea frauduloasă în eroare a funcționarului public, respectiv a funcționarului Oficiului Municipal din Szczecin, în privința desfășurării activității economice înaintea datei de 01 aprilie 2020, respectiv din data de 16 decembrie 2019, cu privire la desfășurarea actuală a activității economice, cu privire la titlul de proprietate asupra bunurilor imobile ale căror adrese sunt înscrise în Evidența Centrală a Activității Economice [CEiDG], și anume a spațiului de pe strada x, iar declarația falsă în cadrul menționat a fost depusă în condițiile legii din data de 06 martie 2018 cu privire la Evidența Centrală a Activității Economice [CEiDG] și Punctul de Informare pentru Antreprenor, care prevede în art. 7 paragraful 2 posibilitatea de a primi declarația sub sancțiunea responsabilității penale, în legătură cu depunerea la Oficiul Municipal din Szczecin a cererii de înscriere a datelor, a obținut în mod fraudulos o declarație falsă sub formă de înregistrare în Evidența Centrală a Activității Economice [CEiDG] cu nr. de înregistrare în Registrul Antreprenorilor REGON în privința desfășurării activității economice sub denumirea "A.".

Ulterior, la data de 24 septembrie 2020, a depus la Oficiul de Poviat de Ocupare a Forței de Muncă din Szczecin, în scopul de a obține de la Fondul pentru Ocuparea Forței de Muncă un folos patrimonial sub formă de împrumut pentru micro-antreprenori în cuantum de 5.000 PLN pentru a acoperi costurile curente ale desfășurării activității economice, în temeiul art. 15 zzd al Legii din data de 02 martie 2020 cu privire la soluțiile extraordinare legate de prevenirea și lupta împotriva bolii COVID-19, a altor boli contagioase și crizelor provocate prin acestea (M.O. din 2020, poz. 374 cu modificările ulterioare), cererea cu privire la acordarea unui împrumut, formularul cu privire la informațiile necesare pentru solicitarea ajutorului public în legătură cu prevenirea și lupta împotriva bolii COVID -19 și a efectelor acesteia, respectiv documentele care includ declarații false în scris cu privire la circumstanțele care au o importanță esențială pentru obținerea sprijinului financiar sus-menționat, și care declară că activitatea economică a fost desfășurată înaintea datei de 01 aprilie 2020, că înaintea datei menționate a folosit contul bancar 42 1050 1559 1000 0097 3364 1618 în cadrul activității economice desfășurate, că activitatea economică era desfășurată la momentul respectiv, indicând ca adresă a sediului str. x 16, și prin cele de mai sus a încercat să conducă Trezoreria de Stat la gestionarea nefavorabilă a bunurilor, respectiv a sumei sus-menționate, inducându-l în eroare pe funcționarul Oficiului de Proviat de Ocupare a Forței de Muncă din Szczecin cu privire la faptul că acesta îndeplinește condițiile necesare pentru obținerea împrumutului în temeiul reglementării juridice menționate mai sus, însă nu și-a atins scopul propus datorită faptului că angajații Oficiului de Ocupare a Forței de Muncă din Szczecin au verificat datele, acționând prin cele de mai sus în detrimentul Trezoreriei de Stat.

Instanța de fond a mai arătat că persoana solicitată A. a fost identificată de procuror în prezența apărătorului desemnat din oficiu, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal identificare și ascultare, din data de 15 august 2022, persoanei solicitate fiindu-i, totodată, aduse la cunoștință motivele reținerii, precum și faptul că s-a emis un mandat european de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Procedând la verificarea mandatului european de arestare prin prisma dispozițiilor art. 84 și art. 97 și urm. din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a constatat că infracțiunile care fac obiectul mandatului fac parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost indicat actul în baza căruia a fost emis, respectiv mandatul național de arestare emis de Judecătoria Szczecin, secția a VI-a penală la data de 17 ianuarie 2022, în dosarul nr. x și hotărârea emisă în dosarul nr. x, secția Teritorială pentru voievodatul Pomerania Occidentală a Departamentului de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și a Corupției a Parchetului Național Szczecin.

Astfel, s-a constatat că, mandatul european de arestare a fost emis de un judecător, fiind astfel respectate exigențele stabilite prin Hotărârea din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate O.G. (C-508/18) și PI (C-82/19 PPU) și prin Hotărârea din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-509/18 cu privire la condiția ca mandatul să fie emis de o "autoritate judiciară" în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009.

Conform Hotărârii din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-509/18, s-a arătat că, atunci când dreptul statului membru emitent atribuie competența de a emite un mandat european de arestare unei autorități care, deși participă la administrarea justiției acestui stat membru, nu este ea însăși o instanță judecătorească, decizia de a emite un asemenea mandat de arestare și în special caracterul proporțional al unei astfel de decizii trebuie să poată fi supuse, în statul membru menționat, unei căi de atac jurisdicționale care îndeplinește pe deplin cerințele inerente unei protecții jurisdicționale efective.

Conform Hotărârii din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate O.G. (C-508/18) și PI (C-82/19 PPU), noțiunea de "autoritate judiciară emitentă", în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că nu vizează parchetele dintr-un stat membru care sunt expuse riscului de a fi supuse, direct sau indirect, unor ordine sau unor instrucțiuni individuale din partea puterii executive, cum este un ministru al justiției, în cadrul adoptării unei decizii referitoare la emiterea unui mandat european de arestare.

Totodată, s-a reținut, contrar susținerilor apărării, că îndeplinirea, ulterior, pronunțării hotărârii de arestare de către judecătorul din cadrul autorității judiciare poloneze competente, a unor proceduri administrative de căutare și punere în executare a deciziei de arestare, de constatare a imposibilității reținerii persoanei solicitate ca urmare a părăsirii teritoriului polonez (aspecte rezultate din chiar cuprinsul datelor prezentate la capitolul F a mandatului european de arestare) și, drept consecință, de emitere a mandatului european de arestare (de către judecătorul din cadrul Tribunalului din Szczecin) și de introducere a semnalării în Sistemul de Informații Schengen, nu este în măsură să determine neîndeplinirea condiției de mai sus, rezultată din Hotărârea din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate O.G. (C-508/18) și PI (C-82/19 PPU) și din Hotărârea din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-509/18.

De asemenea, contrar acelorași apărări, s-a arătat că procedurile judiciare și administrative specifice demarate în cazul existenței unui mandat de arestare național, imposibil de pus în executare ca urmare a sustragerii persoanei prevăzute în mandat/părăsirii teritoriului statului emitent al mandatului de arestare, nu sunt în măsură să încalce principiului ne bis in idem, nepunându-se nici problema ca astfel de proceduri administrative să reprezinte "hotărâri definitive" distincte, nici problema existenței, astfel cum prevede art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr 302/2004 rep., vreunei hotărâri definitive pronunțate de autoritatea judiciară română, care să vizeze aceleași fapte.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate și nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare, curtea de apel, a admis executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile poloneze.

Față de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predată către autoritățile judiciare poloneze, motivat de faptul că nu a avut cunoștință de ancheta efectuată în Polonia și nu ar fi comis faptele de care este acuzată, curtea de apel a arătat că lipsa consimțământului la predare nu constituie o împrejurare de natură să conducă la respingerea cererii formulate, câtă vreme nu se regăsește între cazurile de refuz al executării unui mandat de arestare.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate și nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare, curtea de apel, a admis executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile poloneze.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, să se dispună respingerea cererii de predare formulată de autoritățile judiciare poloneze.

Astfel, s-a arătat, în esență, că solicitarea autorităților judiciare din Polonia încalcă pe de o parte, principiul ne bis in idem, iar, pe de altă parte, criteriul protecției jurisdicționale efective de care trebuie să beneficieze persoana solicitată.

Sub acest aspect, făcând trimitere la Hotărârea nr. 648/2020 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și la dispozițiile art. 6 alin. (1) din cuprinsul Deciziei Cadru JAI 584/2022, astfel cum a fost modificată prin Decizia Cadru JAI nr. 2009/299, s-a menționat că, în speță, nu a fost îndeplinit criteriul protecției jurisdicționale efective, în condițiile în care, actele judiciare nu pot face obiectul unui control juridsdicțional în statul membru emitent, anterior predării persoanei solicitate de către statul de executare.

Totodată, s-a arătat că, fapta pentru care este cercetată persoana solicitată în statul emitent nu este descrisă corect, în cauză, neexistând nicio probă relevantă din care să rezulte cu exactitate identitatea persoanei solicitate.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.

La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 30 martie 2022 de autoritățile judiciare din Polonia - Tribunalul din Szczecin, în dosarul de referință nr. x, că a fost întocmit un mandat național de arestare emis în baza hotărârii pronunțate de Judecătoria Szczecin, secția a VI-a penală, la data de 17 ianuarie 2022, în dosarul nr. x prin care s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A., precum și a hotărârii emise în dosarul nr. x, secția Teritorială pentru voievodatul Pomerania Occidentală a Departamentului de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și a Corupției a Parchetului Național Szczecin, în vederea efectuării de cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de încercarea de a obține împrumutul în mod fraudulos, fraudă, obținerea confirmării falsului în declarații în mod fraudulos, depunerea de declarații false.

Ca atare, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 16 august 2022, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a invocat în favoarea sa niciunul din motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, necontestându-și, totodată, identitatea (dosar inst. fond).

De altfel, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

În plus, se subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzațiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât verificarea acestei apărări revine în competența exclusivă a autorității judiciare a statului emitent.

Deopotrivă, în deplin acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că, îndeplinirea, ulterior pronunțării hotărârii de arestare de către autoritățile judiciare poloneze, a unor proceduri administrative de căutare și punere în executare a deciziei de arestare, de constatare a imposibilității reținerii persoanei solicitate ca urmare a părăsirii teritoriului polonez, de emitere a mandatului european de arestare, precum și de introducere a semnalării în Sistemul de Informații Schengen, nu este în măsură să determine neîndeplinirea criteriului protecției jurisdicționale efective de care trebuie să beneficieze persoana solicitată.

Totodată, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că procedurile judiciare și administrative demarate ca urmare a imposibilității punerii în executare a mandatului național de arestare, generată de sustragerea persoanei urmărite, nu sunt în măsură să încalce principiului ne bis in idem.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare poloneze cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea persoană solicitată se află în culpă procesuală și va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 septembrie 2022.