ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2023

Ședința publică din data de 11 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au respins cererile privind sesizarea CJUE, formulate de către avocații persoanei solicitate.

S-a respins cererea formulată de avocatul ales al persoanei solicitate, privind efectuarea urmăririi penale, de către autoritățile judiciare din Polonia, prin videoconferință.

S-a admis solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Polonia privind executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

S-a luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată către autoritățile judiciare din Polonia în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004 republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Polonia, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de "trafic de persoane", prevăzută de art. 189 A alin. (2) din C. pen. din Polonia, coroborat cu art. 21 A alin. (1) din C. pen. din Polonia, în coroborare cu art. 233 alin. (3), cu art. 21 alin. (2), (11) alin. (2) și art. 12 alin. (1), toate din C. pen. din Polonia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform ordonanței nr. 50/II/5/2023 emisă la data de 13/03/2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 13/03/2022, orele 14:55 până la data de 14 martie 2023, orele 14:55 și apoi a fost supusă măsurii preventive a controlului judiciar în baza încheierii din data de 13 martie 2023 - pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 martie 2023 până la 11 aprilie 2023, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Polonia, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Polonia.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut că mandatul european de arestare nr. x emis la data de 15 decembrie 2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia, a fost depus în original și tradus, în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de dispozițiile art. 189 A alin. (2) din C. pen. din Polonia, coroborat cu art. 21 A alin. (1) din C. pen. din Polonia, în coroborare cu art. 233 alin. (3), cu art. 21 alin. (2), (11) alin. (2) și art. 12 alin. (1), toate din C. pen. din Polonia, ce are corespondent în infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 din C. pen. român.

Curtea a reținut că infracțiunea ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară poloneză solicitantă face parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, iar în C. pen. român acestea au corespondent în dispozițiile art. 211; că infracțiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancționată de dispozițiile legii penale poloneze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare; că nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea și nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatelor europene de arestare și că în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prevăzută de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o cauză penală; că persoana solicitată, fiind audiată, nu a exprimat consimțământul la predare și a declarat că nu renunță la regula specialității.

În ceea ce privește apărările persoanei solicitate, Curtea a reținut că aspectele legate de starea de sănătate nu sunt prevăzute între motivele de refuz obligatoriu sau opțional ale executării mandatului european de arestare.

De asemenea, referitor la efectuarea actelor de urmărire penală prin videoconferință, Curtea a reținut că solicitarea autorităților judiciare din Polonia a vizat strict executarea mandatului european de arestare, instanța nefiind investită de autoritățile judiciare din Polonia cu o cererea de audiere prin videoconferință.

Cu referire la cele două solicitări de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea a reținut că, în ceea ce privește interpretarea art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, aceasta a fost transpusă de statul român în Legea nr. 302/2004, iar potrivit dispozițiilor din decizia-cadru invocate de apărare, mandatul european de arestare conține următoarele informații, prezentate în conformitate cu formularul anexă, respectiv "indicarea existenței unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii, având același efect..."

Curtea a reținut că în formularul anexă prezentat de către autoritățile judiciare din Polonia la punctul b) se indică drept mandat de arestare sau hotărâre judecătorească având același efect (conform art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru) sentința definitivă cumulată pronunțată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x.

Curtea a avut în vedere că în art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru sunt enumerate alternativ hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii, având același efect și nu este obligatorie înaintarea mandatului de arestare preventivă național, în cauză fiind indicată sentința definitivă cumulată pronunțată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x.

În acest sens, Curtea nu a împărtășit susținerile apărării, în sensul că mandatul european de arestare ar fi lipsit de legalitate în lipsa unui mandat național de arestare și nici motivele invocate de apărători. Sub acest aspect, Curtea a arătat că apărarea a invocat Cauza C-241/15 a CJUE, cauză ce vizează o altă situație, respectiv executarea unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Ungaria, cu privire la cetățeanul român B., cauză în care instanța de trimitere a arătat la lit. (b) din mandatul european de arestare, la decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare este menționat "Parchetul de pe lângă Nyiregyhazi jarasbirosag, iar la litera (b) punctul 1 din acel mandat de arestare, care prevede indicarea mandatului de arestare sau a deciziei judiciare cu același efect, se face referire la mandatul european de arestare față de care se solicitase executarea. În aceste împrejurări, CJUE a dispus cum trebuie interpretat art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia cadru 2002/584/JAI, în sensul existenței unui mandat de arestare intern, în afara mandatului european de arestare, însă situația nu este aplicabilă în cauza de față, atât timp cât mandatul european de arestare privind pe persoana solicitată A. se întemeiază pe sentința definitivă cumulată pronunțată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x, iar la punctul II din mandatul european de arestare se arată că persoana este solicitată pe teritoriul Republicii Polonia conform mandatului de arestare emis la 06 decembrie 2022, ceea ce Curtea a reținut că reprezintă mandatul național/intern de arestare.

În ceea ce privește cea de-a doua solicitare de sesizare a CJUE, Curtea a reținut, pe de o parte că motivele invocate țin de fondul cauzei, de acuzațiile aduse, iar apărările expuse în fața instanței (lipsa citării persoanei solicitate, lipsa deplasării acesteia în Statele Unite ale Americii, ș.a.) își vor putea găsi rezolvarea doar la instanța emitentă, persoana solicitată având posibilitatea de a contesta temeinicia emiterii mandatului de arestare.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că întrebările pe care persoana solicitată intenționa să le adreseze Curții de Justiție, în esență nu au legătură cu obiectul cauzei. Astfel, în ceea ce privește existența mai multor mandate interne de arestare (dacă primul apărător invoca lipsa unei mandat național, cel de-al doilea indică existența mai multor astfel de mandate) Curtea a reținut că în mandatul european de arestare sunt indicate numerele dosarelor în care a fost pronunțata sentința definitivă pronunțată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x, numărul dosarului în care organele de urmărire penală efectuează cercetări/urmărirea penală, respectiv nr. x/2017 - Parchetul Regional din Szczecin, iar dosarul nr. x este dosarul în care a fost emis mandatul european de arestare, în realitate nefiind mai multe mandate de arestare sau mai multe dosare penale în care persoana solicitată ar fi urmărită penal. Totodată, cu privire la neconcordanța acuzației, în sensul că acuzațiile ar fi și altele decât cea indicată în mandatul european de arestare, Curtea a reținut că a fost indicată o singură acuzație ce vizează persoana solicitată, acuzație care este descrisă în mod clar și care a fost încadrată juridic în dispozițiile din C. pen. din Polonia.

De asemenea, Curtea a reținut, cu privire la ambele solicitări de sesizare a CJUE, că la pct. II din mandatul european de arestare se arată că persoana este solicitată pe teritoriul Republicii Polonia conform mandatului de arestare emis la 06 decembrie 2022, ceea ce s-a apreciat că reprezintă mandatul național/intern de arestare, chiar autoritățile emitente și-au întemeiat mandatul european de arestare pe sentința definitivă cumulată pronunțată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x.

Cu privire la aspectele invocate în susținerea întrebărilor preliminare, Curtea a reținut că în esență acestea nu vizează soluționarea cauzei de față, raportat la obiectul cauzei și că nu reprezintă aspecte de nelegalitate a mandatului european de arestare, nefiind cauze de refuz obligatoriu sau opțional a executării mandatului.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Prin contestația formulată s-a solicitat desființarea sentinței penale atacate, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare și refuzarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Republica Polonia. Contestatoarea a arătat că mandatul european de arestare nu întrunește condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 8 din Decizia-cadru 2002/584/JAI și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că eventuala predare a persoanei solicitate încalcă dreptul fundamental la un proces echitabil și executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate nu este proporțională în raport cu situația personală și medicală a acesteia (vârsta extrem de înaintată, diverse afecțiuni medicale), motivele pe larg ale contestației scrise fiind reluate de apărătorul ales în cuvântul acordat asupra căii de atac și consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, respingerea cererii autorităților poloneze și refuzarea predării persoanei, concluzii scrise susținute și citite de al doilea apărător ales al contestatoarei în ședință publică, consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte, efectuând propriul examen al cererii de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Polonia, constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, care sunt aceleași cu cele din decizia cadru, respectiv mandatul european de arestare nr. x a fost emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, având la bază sentința definitivă cumulată pronunțată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03.10.2022 în dosarul nr. x.

De asemenea, se reține că mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Polonia pe numele persoanei solicitate în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de dispozițiile art. 189 A alin. (2) din C. pen. din Polonia, coroborat cu art. 21 A alin. (1) din C. pen. din Polonia, în coroborare cu art. 233 alin. (3), cu art. 21 alin. (2), (11) alin. (2) și art. 12 alin. (1), toate din C. pen. din Polonia.

Prin urmare criticile apărării referitoare la neîntrunirea condițiilor de fond și formă prevăzute în Decizia-cadru și legea națională sunt neîntemeiate. Relativ la susținerea că autoritatea emitentă a mandatului european de arestare ar fi indicat două acte distincte care stau la baza acestuia, se observă că sentința penală definitivă cumulată pronunțată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x este actul care stă la baza emiterii mandatului european de arestare din prezenta cauză, că mandatul european de arestare a fost emis în dosarul nr. x și că urmărirea penală pentru a cărei efectuare este solicitată numita A. se realizează în dosarul nr. x/2017 al Parchetului Regional din Szczecin.

Așadar, în realitate nu sunt mai multe mandate de arestare sau mai multe dosare penale în care persoana solicitată A. ar fi urmărită penal.

În fapt, autoritățile judiciare solicitante au reținut că persoana solicitată A. este suspectată că împreună cu C., D. și alte persoane, în perioada ianuarie 2014 și 11 august 2016, cu scopul unui câștig financiar, încălcând prevederile Art. V din Legea Sprijinului pentru Familie și Plasament Temporar și pe cele ale Convenției pentru Protecția Copilului și Cooperarea în materie de Adopții între țări elaborată la 29 mai 1993 în Haga (Monitorul Legilor din 2000 nr. 39, art. 448, cu modificările ulterioare) au organizat adoptarea ilegală a minorului E. de către soții F. și G., comițând infracțiunea de trafic de persoane cu victimele E. și H., constând din transportul, livrarea, predarea, acceptarea, păstrarea și primirea, prin înșelăciune și inducere în eroare a angajaților de la I. (Centrul național de adopții) din Varșovia, Centrul de adopții J. și Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin, exploatând starea de neajutorare a victimei E., rezultând din vârsta ei și din ușorul retard mintal, în așa fel încât să creeze aparența de păstrare a condiției de adopție simultană a numitelor E. și H., o condiție necesară pentru a obține decizia afirmativă a unui tribunal național, și anume:

a) în cursul procedurii de adopție a depus mărturie falsă în fața angajaților de la Centrul de Adopții J. și K. din Varșovia cu privire la soții Roumpos cu intenția de a adopta simultan două surori, E. și H., în vreme ce soții intenționau să o adopte doar pe H.;

b) urmare a faptului că C., acționând ca traducător autorizat, întocmind și certificând traducerea din limbă străină în limba poloneză, în mod fals, certificând în mod fraudulos documentul Actualizare a anchetei sociale de adopție și documentul SIM x, al cărui conținut englezesc indicând pe soții L. și M. ca având intenția de a adopta un copil din Polonia a fost tradus în limba poloneză ca având intenția de a adopta doi copii din Polonia, cu scopul ca: în documentul Actualizare a anchetei sociale de adopție întocmită de un asistent social în partea intitulată "Copilul dorit" s-a indicat faptul că solicitanții "sunt dispuși să ia în considerare minor cu nevoi speciale"; în partea intitulată "Tatăl adoptiv" cu referire la L., s-a indicat faptul că "este foarte preocupat de bunăstarea familiei, inclusiv orice copil pe care urmează să îl adopte în viitor" și că "toate rudele lui N. îi sprijină în decizia lor de a adopta copii din Polonia", în vreme ce conținutul documentului în limba engleză afirmă că "toate rudele lui N. îi sprijină în decizia lor de a adopta un copil din Polonia"; în partea intitulată "Mama adoptivă" cu referire la M., s-a indicat că părinții M. "sunt fericiți că tinerii Roumpos adoptă din Polonia" și că "toată lumea este fericită și îi sprijină pe N. și Anna în îndeplinirea planurilor lor de a adopta din Polonia" în timp ce conținutul documentului în limba engleză afirmă că " toată lumea este fericită și îi sprijină pe N. și Anna în îndeplinirea planurilor lor de a adopta un copil din Polonia"; în partea numită "Atitudinea față de înfiere referitoare la familia Roumpos" s-a indicat că "sunt foarte fericiți în speranța că își vor împărtăși iubirea și viața cu alți copii", în vreme ce conținutul documentului în limba engleză afirmă că "sunt foarte fericiți în speranța că își vor împărtăși iubirea și viața cu un alt copil", în documentul SIM x din data de 28 iulie 2014, emis de Departamentul pentru Imigrări și Cetățenie al Statelor Unite ale Americii cu privire la consimțământul de adopție a unui copil dintr-o țară care este membră a Convenției, de către M. și L., s-a indicat faptul că acel consimțământ de adopție se referă la doi copii introducându-se cifra 2 la rubrica "numărul de copii" în vreme ce conținutul documentului în limba engleză indică faptul că acel conținut se referă la un copil, întrucât era trecută cifra 1. Rubrica "numărul de copii" a permis depunerea acestor documente la Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin în dosarul numărul VIII RNSM 734/15 pentru emiterea unei hotărâri ca O. și E. să fie adoptate de solicitanții M. și L.;

c) în cursul procedurilor din cauza numărul VII RNSM 734/15 de la Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze l Zachod din Szczecin, a permis să se facă mărturie falsă de către soții Roumpos, cu privire la intenția lor de a adopta pe E. și H., în vreme ce aceștia nu intenționau să o adopte decât pe H. și depunerea de documente, întocmite în timpul procedurilor de adopție specificate în art. V al Legii Sprijinului pentru Familie și Plasament Temporar, certificând în mod fraudulos aceste circumstanțe;

d) din cauza acțiunilor specificate la punctele a) - c), a) provocat emiterea Deciziei din 12 iunie 2015 de către Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin în legătură cu adopția lui E. și H., cauza nr. VIII RNSM 734/15, care a fost obținută prin infracțiune;

e) din cauza Deciziei emise de Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin la data de 12 iunie 2015, cauza nr. VIII RNSM 734/15, obținute în mod fraudulos prin infracțiune, la data de 4 iulie 2015, a transportat-o pe E. din Varșovia cu avionul în Dallas - Forth Worth în Texas, Statele Unite ale Americii;

f) împotriva Deciziei emise de Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin la 12 iulie 2015, la data de 4 iulie 2015 în Aeroportul Dallas - Forth Worth, a predat și a transferat pe E. pentru adopție soților F. și P., care au primit victima și apoi în februarie 2016 au obținut Decizia nr. 325-591568-16 emisă de Judecătorul de la Tribunalul Tarrant pentru adopția lui E. de către F. și P., în vreme ce F., fiind o persoană condamnată anterior în legătură pentru infracțiuni cu violență nu era potrivit pentru a deveni părinte adoptiv, conform legilor poloneze și americane;

g) împotriva obligației rezultând din articolul 572 din C. proc. civ., știind că E. a fost în custodia altor persoane în afară de soții Roumpos de la 4 iulie 2015, adică ziua în care a fost predată soților Tufts, până la 11 august 2016, când victima E. a fost internată în spitalul din Forth Worth ca victimă a faptelor săvârșite de F. la 9 august 2016, constând din: 1. penetrarea vaginului sau anusului ei cu o păpușă sau un instrument necunoscut, 2. loviri cu mâna sau un obiect necunoscut, 3. lipsirea ei de asistență medicală în calitate de susținător legal al ei, pentru care F. a fost condamnat la o pedeapsă cumulată cu închisoare de 48 de ani prin sentință definitivă și irevocabilă de către Tribunalul Denton la 6 martie 2019, nu a informat Tribunalul de Familie în legătură cu aceste evenimente.

Așadar, Înalta Curte constată că în cuprinsul mandatului european de arestare este suficient de clar descrisă fapta pentru care autoritățile judiciare poloneze efectuaează cercetări și pentru care solicită predarea persoanei A., de așa manieră încât aceasta să înțeleagă acuzațiile care i se aduc.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

În acord cu instanța de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

De altfel, faptele sunt incriminate și de legea penală română, circumscriindu-se infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 din C. pen. român, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani.

În considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004 republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Referitor la susținerea apărării cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil în eventualitatea predării, în sensul că sistemul judiciar din Polonia nu respectă cerința imparțialității, Înalta Curte apreciază că nu se poate afirma că persoanei solicitate nu i-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil în sensul definit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiecare stat membru al Uniunii Europene având obligația de a asigura un proces echitabil cu toate componentele sale ce rezultă din art. 6 CEDO, nefiind indicate temeiuri concrete pentru justificarea acestei susțineri.

Aspectele de natură medicală ale persoanei solicitate și vârsta înaintată a acesteia, respectiv 72 de ani, invocate de apărătorul ales, nu se regăsesc printre motivele obligatorii sau facultative de refuz al predării și prin urmare nu pot fi avute în vedere la pronunțare unei soluții de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare.

Persoana solicitată A., prin apărătorii aleși, a mai invocat și faptul că autoritățile judiciare poloneze nu au citat-o niciodată, însă se observă că aceasta este lipsită de temeinicie dat fiind faptul că nici acest motiv nu face parte din cele obligatorii sau facultative de refuz al predării. Înalta Curte notează că motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 vizează situațiile în care persoana solicitată nu a fost citată, nu a fost asistată de apărător sau nu a fost prezentă la judecarea cauzei pe fond. Mai mult, se amintește că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autoritățile judiciare din Polonia, unde persoana solicitată are posibilitatea să-și facă apărările ce le consideră de cuviință pentru combaterea acuzațiilor care i se aduc.

Înalra Curte reține că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, astfel cum rezultă din declarația dată în fața primei instanțe în ședință publică, însă constată că în astfel de situații, așa cum rezultă din dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea, ceea ce s-a și întâmplat în speță.

Nici susținerile apărării vizând reținerea motivului facultativ de refuz al executării, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind prescripția răspunderii penale în raport cu faptele presupus comise, nu pot fi primite în condițiile în care, chiar în contextul evaluării potrivit legislației interne a materiei prescripției răspunderii penale, având în vedere că fapta de trafic de minori s-a epuizat cel mai târziu la data de 11.08.2016, iar termenul general de prescripție de 8 ani, fără luarea în considerare a eventualelor cauze de întrerupere, s-ar împlini cel târziu la 10.08.2024.

Persoana solicitată prin apărători aleși a susținut că urmărirea penală efectuată de autoritățile judiciare din Polonia se poate realiza și prin videoconferință, astfel că nu ar fi necesară predarea sa. Înalta Curte însă amintește că obiectul prezentei cauze îl constituie solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești de a se aprecia asupra predării persoanei solicitate A. în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane, procedură reglementată în Titlul III din Legea nr. 302/2004 și nu audierea prin videoconferință, procedură distinctă, reglementată în Tilul VIII, capitolul I din Legea nr. 302/2004.

În concluzie, reținând în baza propriului examen că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașteri și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Decizei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte amintește că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2023.