ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2022

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea F/DL din 12 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, de la data de 12.09.2022 până la data de 26.09.2022, inclusiv.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut sub un prim aspect, că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa cum a declarat în fața procurorului și a instanței.

Din analiza actelor dosarului a rezultat că la data de 24.08.2022 procurorul B. a emis un mandat european de arestare, persoana solicitată este urmărită pentru un număr de două fapte, comise în perioada 28.11.2016 - 14.12.2016, în timpul unui transport de poliție de la Folkungagatan la Spitalul Sankt Goran din Stockholm, Suedia.

În fapt, s-a arătat că: persoana solicitată a fost acuzată că la data de 28 noiembrie 2016, în timpul unui transport de poliție de la Folkungagatan la Spitalul Sankt Goran din Stockholm, Suedia a agresat, prin amenințare cu violență, reclamanții în exercițiul lor de autorități publice prin declarații în sensul că ar fi uciși și/sau răniți. La data de 14 decembrie 2016, la Spitalul Sankt Goran din Vardvagen din Stockholm, Suedia, în urma unei decizii privind grija psihiatrică obligatorie, A. a agresat-o, prin amenințare cu violență, pe reclamantă în exercițiul ie de autoritate publică făcând declarații în sensul că va fi ucisă și/sau rănită. Amenințările au fost exprimate de către o altă persoană care a comunicat declarațiile către reclamant, ceea ce A. ar fi trebuit să realizeze că se va întâmpla.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a se asigura posibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare în sensul de a se preîntâmpina sustragerea persoanei solicitate și a asigura buna desfășurare a procedurii, luând în considerare modalitatea de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale persoanei solicitate, Curtea a apreciat necesară luarea măsurii arestării provizorii pe o durată de 15 zile.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că persoana solicitată A. este cercetată pentru comiterea a două infracțiuni de amenințare împotriva unui funcționar public în datele de 28.11.2016 și 14.12.2016 săvârșite în Stockholm/Suedia.

De asemenea, Curtea a reținut că persoana solicitată a fugit din Instituția de îngrijire psihică criminalistică la data de 10.08.2022, motiv pentru care autoritățile suedeze au emis un mandat european de arestare la data de 24.08.2022 precum și faptul că, la data depistării sale se afla în tranzit pe teritoriul României, cu intenția declarată de a ajunge în Iran(stat terț față de care nu este aplicabilă procedura mandatului european de arestare). Curtea mai subliniază faptul că persoana solicitată s-a sustras de la executarea unei măsuri de siguranță privative de libertate, este cetățean suedez, nu cunoaște limba română și nu are niciun fel de legături cu România astfel încât există riscul ca aceasta să se sustragă prezentei proceduri ori să săvârșească alte infracțiuni.

Prin urmare, în raport de elementele expuse mai sus, pentru a asigura punerea în executare în bune condiții a mandatului european de arestare și a asigura buna desfășurare a procedurii, Curtea a considerat că este necesară și proporțională luarea măsurii arestării provizorii, nefiind suficientă luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o măsură preventivă mai ușoară.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Suedia la data de 24.08.2022 împotriva numitului A., cetățean suedez, urmărit pentru săvârșirea a două infracțiuni de amenințare împotriva unui funcționar public, în perioada 28.11.-2016 - 14.12.2016 săvârșite în Stockholm/Suedia, prevăzute de cap. 17, secțiunea 1, primul paragraf din C. pen. Suedez. Persoana solicitată a fost acuzată că la data de 28 noiembrie 2016, în timpul unui transport de poliție de la Folkungagatan la Spitalul Sankt Goran din Stockholm, Suedia a agresat, prin amenințare cu violență, reclamanții în exercițiul lor de autorități publice prin declarații în sensul că ar fi uciși și/sau răniți. La data de 14 decembrie 2016, la Spitalul Sankt Goran din Vardvagen din Stockholm, Suedia, în urma unei decizii privind grija psihiatrică obligatorie, A. a agresat-o, prin amenințare cu violență, pe reclamantă în exercițiul ie de autoritate publică făcând declarații în sensul că va fi ucisă și/sau rănită. Amenințările au fost exprimate de către o altă persoană care a comunicat declarațiile către reclamant, ceea ce A. ar fi trebuit să realizeze că se va întâmpla.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autoritățile din Stockholm/Suedia, având în vedere și durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 190/1 din 18 iulie 2002.

Astfel, pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte, similar Curții de Apel, constată că în raport de circumstanțele personale ale persoanei solicitate, precum și de faza în care se află cooperarea judiciară nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta nefiind în măsură a oferi o garanție fermă a desfășurării în condiții optime a procesului penal.

Mai mult, Înalta Curte reține că persoana solicitată a fugit din Instituția de îngrijire psihică criminalistică la data de 10.08.2022, că la data depistării sale se afla în tranzit pe teritoriul României, cu intenția declarată de a ajunge în Iran (stat terț față de care nu este aplicabilă procedura mandatului european de arestare), precum și faptul că persoana solicitată s-a sustras de la executarea unei măsuri de siguranță privative de libertate, este cetățean suedez, nu cunoaște limba română și nu are niciun fel de legături cu România astfel încât există riscul ca aceasta să se sustragă prezentei proceduri.

O măsură mai puțin coercitivă, precum măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, în contextul celor de mai sus, nu ar fi suficientă pentru a se realiza o analiză adecvată a cererii de executare a mandatului european de arestare. În condițiile în care aceasta ar fi considerată întemeiată, punerea sa efectivă în aplicare, prin predarea persoanei solicitate autorității emitente a mandatului nu ar fi asigurată cât timp persoana solicitată nu prezintă garanții suficiente în sensul respectării obligațiilor impuse.

Înalta Curte constată că măsura arestării provizorii a fost luată cu respectarea prevederilor legale și nu se impune a fi înlocuită cu o altă măsură mai puțin coercitivă, respectiv măsura controlului judiciar, așa cum a solicitat contestatorul, întrucât o altă măsură nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului măsurii avut în vedere la luarea acesteia, având în vedere modalitatea și împrejurările de comitere, activitatea infracțională desfășurată în concret de persoana extrădabilă, amploarea acesteia, urmarea produsă, precum și sentimentul de insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în societate.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din 12 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din 12 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - NN