ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 871/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240/F din 07 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 114 raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Suedia în vederea predării temporare a persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 6 luni de la data de 12 ianuarie 2021 până la data de 11 iunie 2021 în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 23 iunie 2020 de către Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, în temeiul hotărârii judecătorești de arestare preventivă pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Goteborg, la data de 18 iunie 2020, în cauza B 9705-20.

S-a menționat că predarea se acordă în condițiile menționate în acordul încheiat între Autoritățile judiciare din Suedia (Parchetul General din Suedia) și Autoritățile judiciare din România (Curtea de Apel București, secția I Penală).

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 8 ani și o lună închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin sentința penală nr. 132 din 18 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Slobozia, definitivă prin necontestare la data de 25 martie 2020, pe durata predării temporare de maxim 6 luni și până la returnarea sa în România de către autoritățile judiciare suedeze.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea formulată de Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, transmisă prin intermediul Membrului Național Român la EUROJUST, s-a solicitat în principiu predarea temporară a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 6 luni de la data de 12 ianuarie 2021 până la data de 11 iunie 2021.

În motivarea cererii, autoritatea judiciară suedeză a învederat că prezența inculpatului în fața autorităților judiciare din Suedia este necesară în vederea finalizării investigațiilor prealabile privindu-l pe A., care este cercetat penal în acel stat sub acuzația de omor și tâlhărie calificată.

Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 25 noiembrie 2020, instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare din Suedia, pentru a comunica, în scris, dacă, pe durata în care persoana solicitată va fi supusă procedurilor judiciare în Suedia, se va putea asigura deținerea sau arestarea preventivă a acesteia, iar, în caz afirmativ, să se indice hotărârea judecătorească emisă de autoritățile judiciare din Suedia în temeiul căreia se va dispune o asemenea măsură; respectiv dacă există posibilitatea ca persoana solicitată să fie pusă în libertate pe întreaga perioadă în care aceasta ar fi supusă urmăririi penale în Suedia, caz în care să se precizeze garanțiile pe care statul suedez le va da pentru a asigura ca la finalizarea perioadei indicate în cererea de predare temporară, persoana solicitată A. să fie returnată în custodie organelor judiciare din România, în stare de detenție.

Prin adresa având număr de referință AMR-8362-20 din data de 17 noiembrie 2020, emisă de autoritățile judiciare suedeze s-a comunicat că persoana solicitată A. va fi ținută în arest, atât înainte de procesul penal din Suedia, cât și după finalizarea acestui proces, iar după finalizarea perioadei de predare temporară, acesta va fi predat din nou autorităților judiciare din România. În cadrul aceleași adrese s-a menționat că dacă ordinul de arestare emis de Tribunalul Göteborg va fi revocat cu privire la persoana solicitată, atunci acesta va fi reținut și predat în termen de 48 de ore către autoritățile judiciare din România.

Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 07 decembrie 2020, curtea de apel a dispus, față de dispozițiile art. 114 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1)-(5) și 7 din Legea nr. 302/2004, emiterea unei adrese către autoritățile judiciare din Suedia, însoțită de proiectul de "Acord" scris încheiat între autoritatea străină solicitantă - Ministerul Public, Parchetul din Uddevalla, Suedia, Departamentul Juridic, Direcția Cooperare Judiciară Internațională și autoritatea judiciară română de executare - Curtea de Apel București, secția I Penală, traduse în limba engleză, pentru ca autoritatea străină solicitantă să analizeze condițiile propuse de autoritatea judiciară română de executare privind predarea temporară a persoanei solicitate A..

Prin adresa având numărul de referință AMR-8362-20 din data de 04 decembrie 2020, emisă de autoritățile judiciare suedeze s-a comunicat noul proiect de "Acord" scris încheiat între autoritatea străină solicitantă - Ministerul Public, Parchetul din Uddevalla, Suedia, Departamentul Juridic, Direcția Cooperare Judiciară Internațională și autoritatea judiciară română de executare - Curtea de Apel București, secția I Penală.

Acest document a fost însușit prin semnare, atât de către autoritățile judiciare din Suedia, cât și către autoritățile judiciare din România, aflându-se la file x în limba engleză, respectiv la filele x tradus legalizat în limba română.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că, în privința persoanei solicitate A., Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia a emis în data de 23.06.2020, în dosarul de referință nr. x, un mandat de arestare, în baza hotărârii judecătorești pronunțate de către Tribunalul de Primă Instanță Göteborg, în data de 18 iunie 2020, în cauza B 9705-20, pentru săvârșirea a două infracțiuni, tâlhărie și omucidere, prevăzute de Capitolul 8, art. 6 și Capitolul 3, art. 1 din C. pen. suedez, infracțiuni pedepsite, potrivit acestor norme, cu închisoarea egală sau superioară pedepsei de 3 ani.

În fapt, în cuprinsul mandatului european de arestare, în sarcina persoanei solicitate a fost reținută următoarea situație:

- cu privire la infracțiunea de tâlhărie:

"A., împreună și de comun acord cu altă persoană sau cu alte persoane, au luat în mod ilegal un camion cu numărul de înmatriculare x, precum și un trailer cu numărul de înmatriculare ZPL3 1 HY care conținea 3.027 [treimiidouăzecișișapte] kg sârmă de cupru și 324 [treisutedouăzecișipatru] kg sârmă de aluminiu în valoare de 22.364 [douăzecișidouădemiitreisuteșaizecișipatru] de euro care au aparținut firmei B., prin faptul că, în parte prin violență, au cauzat răni în partea din spate a capului șoferului de camion polonez C., în parte prin faptul că l-au strâns de gât și l-au omorât. Furtul camionului cu trailerul și încărcătura menționată a avut loc cândva în data de 27 februarie 2013, undeva de-a lungul drumului european E6 între Falkenberg, intersecția din Suedia.

Tâlhăria este considerată gravă, având în vedere faptul că A. a arătat o brutalitate deosebită și într-un mod lipsit de scrupule a exploatat situația lipsită de apărare și vulnerabilă a lui C. când A. a efectuat fapta împreună cu alte persoane, întrucât fapta a fost efectiv mortală.

A. a comis fapta cu intenția de a jefui."

- cu privire la infracțiunea de omucidere:

"A., împreună și de comun acord cu altă persoană sau cu alte persoane, i-au luat prin acesteia viața lui C., prin strangularea din data de 27 februarie 2013. Acest lucru a avut loc cândva undeva de-a lungul drumului european E6 între Falkenberg, intersecția din Goteborg, alternativ pe drumul către sau în municipiul Tjorn. Fapta a avut loc în orice caz într-un loc necunoscut din Västra Gotaland.

A. a comis fapta cu intenția de a omorî."

Instanța de fond a mai reținut că, prin sentința penală nr. 186/F/23.09.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

"Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 109 alin. (1) rap. la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/28.06.2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.06.2020 de către Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, pe numele persoanei solicitate A. (cetățean român ).

Dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare suedeze, cu respectarea regulii specialității.

În temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amână predarea persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 8 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63/05.02.2018 pronunțată de Judecătoria Slobozia definitivă prin decizia penală nr. 1525/A din data de 22.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, modificată prin sentința penală nr. 132 din data de 18.03.2020 pronunțată de Judecătoria Slobozia definitivă prin necontestare, la data de 25.03.2020 (Mandat de Executare nr. 221/2020 din data de 26.03.2020).

Dispune arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, dispune emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin(3) din aceeași lege." S-a mai arătat că, ulterior pronunțării acestei sentințe penale, autoritățile judiciare suedeze au solicitat predarea temporară a persoanei solicitate A. în vederea finalizării investigațiilor prealabile privindu-l pe acesta, care este cercetat penal în acel stat sub acuzația de omor și tâlhărie calificată.

Curtea de apel a apreciat ca fiind fondată cererea formulată de autoritățile judiciare din Suedia în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., sens în care, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 114 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Făcând trimitere la conținutul solicitării și relațiilor primite de la Ministerul Public, Parchetul din Uddevalla, Suedia, Departamentul Juridic, Direcția Cooperare Judiciară Internațională, curtea de apel a apreciat că se impune admiterea cererii de predare temporară a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 6 luni de la data de 12 ianuarie 2021 până la data de 11 iunie 2021 în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 23 iunie 2020 de către Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, în temeiul hotărârii judecătorești de arestare preventivă pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Goteborg, la data de 18 iunie 2020, în cauza B 9705-20.

Astfel, curtea de apel a apreciat că predarea temporară a persoanei solicitate A. se impune în vederea asigurării prezenței acestei persoane în fața autorităților judiciare din Suedia competente să desfășoare activitatea de urmărire penală în cauza ce îl privește pe acesta. În plus, a considerat că prezența persoanei solicitate pe teritoriul statului suedez este și în interesul său, pentru a-și formula și susține apărările, în raport, cu acuzațiile grave care i-au fost aduse.

Curtea de apel a mai constatat că persoana solicitată A. nu mai are în prezent pe teritoriul statului român nicio afacere judiciară, fiind în prezent în executarea unei pedepse de 8 ani și 1 lună închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 63 din 05.02.2018 pronunțată de Judecătoria Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 1525/A din 22.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 132/2020, a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare la 25.03.2020, iar față de acesta nu a mai fost pusă în mișcare acțiunea penală în vreun alt dosar penal, conform mențiunilor din fișa de cazier judiciar a acestuia.

De asemenea, curtea de apel a apreciat că existența consimțământului persoanei solicitate A. nu este o condiție prealabilă în vederea admiterii unei cereri de predare temporară. S-a arătat că, deși persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea temporară, nu a putut furniza motive pertinente în vederea respingerii cererii autorităților judiciare suedeze de predare temporară.

S-a apreciat că susținerile persoanei solicitate, prin apărător din oficiu, că ar lipsi detalii privind procesul penal din Suedia și activitățile ce urmează a fi efectuate în acea cauză nu pot constitui motive de refuz a cererii de predare temporară, în condițiile în care instanța română nu are nicio abilitate legală de a analiza o eventuală legalitate și temeinicie a acuzațiilor aduse persoanei solicitate în cadrul dosarului penal aflat în faza de urmărire penală în fața organelor judiciare suedeze, nici prin prisma actelor de urmărire penală care urmează a fi efectuate, nici a probelor care urmează a fi administrate.

În final, curtea de apel a constatat că în cauză a fost încheiat acordul între autoritatea străină solicitantă - Ministerul Public, Parchetul din Uddevalla, Suedia, Departamentul Juridic, Direcția Cooperare Judiciară Internațională și autoritatea judiciară română de executare - Curtea de Apel București, secția I Penală cu privire la condițiile în care urmează a fi realizată predarea temporară a persoanei solicitate A., iar autoritățile judiciare din Suedia au confirmat că pe toată durata în care va fi în custodia acestora, persoana solicitată va fi plasată sub puterea măsurii arestării preventive, iar în situația în care această măsură va fi revocată, persoana solicitată va fi returnată în 48 de ore organelor judiciare din România (conform mențiunilor cuprinse în adresa cu număr de referință AMR-8362-20 din data de 17 noiembrie 2020, respectiv în adresa cu număr de referință AMR-8362-20 din data de 04 decembrie 2020).

Ca atare, curtea de apel a apreciat întemeiată cererea și a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 6 luni de la data de 12 ianuarie 2021 până la data de 11 iunie 2021 în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 23 iunie 2020 de către Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, în temeiul hotărârii judecătorești de arestare preventivă pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Goteborg, la data de 18 iunie 2020, în cauza B 9705-20, cu respectarea condițiilor menționate în acordul încheiat între Autoritățile judiciare din Suedia (Parchetul General din Suedia) și Autoritățile judiciare din România (Curtea de Apel București, secția I Penală).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., arătând că nu este de acord să fie predat către autoritățile judiciare suedeze, având în vedere că această procedură ar putea avea consecințe grave asupra stării sale de sănătate, în contextul epidemiologic internațional. Totodată, în condițiile în care se află în executarea unei pedepse de 8 ani și 1 lună închisoare dispusă prin sentința penală nr. 63 din 05.02.2018 pronunțată de Judecătoria Slobozia, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 132 din 18.03.2020 a aceleiași instanțe, a considerat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a solicitat ca predarea către autoritățile din Suedia să aibă loc după executarea respectivei pedepse.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte apreciază contestația declarată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul amânării predării persoanei solicitate în vederea executării unui mandat european de arestare, la cererea expresă a statului solicitant, persoana poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant. Astfel, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

O reglementare similară se regăsește și în dispozițiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind predarea temporară în cazul în care mandatul european de arestare este emis de autoritățile române, prin această procedură permițându-se participarea persoanei solicitate la urmărirea penală sau judecată ori ascultarea sa de către autoritățile emitente.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de instanța de fond, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru predarea temporară a persoanei solicitate A. autorităților suedeze în perioada 12 ianuarie 2021 - 11 iunie 2021.

Astfel, se constată că Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, a solicitat predarea temporară a cetățeanului român A. în vederea desfășurării urmăririi penale în Suedia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și omucidere, prevăzute de Capitolul 8, art. 6 și Capitolul 3, art. 1 din C. pen. suedez, ca urmare a mandatului european de arestare emis la data de 23 iunie 2020 de către Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, în temeiul hotărârii judecătorești de arestare preventivă pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Goteborg, la data de 18 iunie 2020, în cauza B 9705-20, a cărui executare a fost încuviințată prin sentința penală nr. 186/F/23.09.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus, totodată și amânarea predării persoanei solicitate până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 8 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63/05.02.2018 pronunțată de Judecătoria Slobozia definitivă prin decizia penală nr. 1525/A din data de 22.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, modificată prin sentința penală nr. 132 din data de 18.03.2020 pronunțată de Judecătoria Slobozia definitivă prin necontestare, la data de 25.03.2020 (Mandat de Executare nr. 221/2020 din data de 26.03.2020).

În aceste condiții, se observă că, în cadrul acestei cereri, se acordă persoanei solicitate A., care la acest moment se află în executarea unei pedepse aplicate de instanțele naționale, posibilitatea de a participa (și, eventual, de a fi ascultată de către autoritățile emitente) la efectuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunilor ce au determinat emiterea mandatului național de arestare, care, ulterior, a fundamentat emiterea mandatului european de arestare din 23 iunie 2020 ce a făcut obiectul analizei Curții de Apel București prin sentința penală mai sus menționată.

Deopotrivă, se constată că între autoritățile române și cele suedeze a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., care prevede intervalul de timp (6 luni, de la 12 ianuarie 2021 până la data de 11 iunie 2021) și condițiile în care se va efectua predarea temporară, printre altele, la pct. 2.3. din acord, autoritățile suedeze obligându-se la returnarea persoanei solicitate la expirarea perioadei pentru care s-a consimțit la predarea temporară pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea pronunțată de autoritățile judiciare din România.

Pe de altă parte, la solicitarea Curții de Apel București, autoritățile judiciare din Suedia au dat asigurări ferme că, pe toată durata în care va fi în custodia acestora, persoana solicitată va fi plasată sub puterea măsurii arestării preventive, iar în situația în care această măsură va fi revocată, cetățeanul român A. va fi returnat în 48 de ore organelor judiciare din România (conform mențiunilor cuprinse în adresa cu număr de referință AMR-8362-20 din 17 noiembrie 2020 și în adresa cu număr de referință AMR-8362-20 din 04 decembrie 2020).

Ca atare, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că autoritățile suedeze au dat suficiente garanții pentru a se asigura returnarea în România a persoanei solicitate în stare de deținere, situație în care nu există riscul imposibilității returnării acestuia în vederea continuării executării pedepsei la care a fost condamnat de instanța română.

Deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa temporară autorității suedeze emitente a mandatului european de arestare, această împrejurare nu este de natură a atrage respingerea cererii formulate în acest sens de către Ministerul Public - Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, lipsa consimțământului la predare neconstituind un motiv de refuz al acestei solicitări, cu atât mai mult cu cât situația epidemiologică invocată în sprijinul acestei manifestări de voință nu se manifestă doar la nivel internațional, ci și în România.

Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia că predarea temporară este o procedură ce poate fi uzitată doar în ipoteza amânării predării, în condițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind în legătură cu aceasta și, așa cum s-a arătat anterior, permite persoanei solicitate să își exercite efectiv dreptul la apărare în fața autorităților emitente ale mandatului european de arestare. Ca urmare, această procedură nu este incompatibilă cu cea reglementată de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ci complementară acesteia, neputând fi primite criticile apărării sub acest aspect.

Având în vedere toate aceste considerente, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru predarea temporară, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 240/F din 07 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 240/F din 07 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 decembrie 2020.