ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2025

Ședința publică din data de 12 martie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 20.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. a) și c) teza a II Cod proced. penală, a fost admisă contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești privind sentința penală nr. 5 C. civ./3.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021, intimat condamnat fiind A., aflat în Penitenciarul Ploiești.

A fost dedusă din pedeapsa de 2190 zile stabilită prin hotărârea sus-menționată perioada 5.11.2020-7.04.2021 și 14.07.2021 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții a sentinței care nu contravin hotărârii.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 5/52/42/2021 din data de 9.03.2021 emis de Curtea de Apel Ploiești și emiterea unui nou mandat, conform hotărârii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 19.12.2024, judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești a formulat contestație la executare prin care a solicitat lămurirea cu privire la punerea în executare a MEPÎ nr. 5/52/42/2021 din 9.03.2021, emis de Curtea de Apel Ploiești pe numele condamnatului A., respectiv a se aprecia asupra perioadei deducerii pedepsei.

În motivarea sesizării, s-a arătat că ulterior emiterii acestui mandat, Biroul Național Interpol a transmis, prin adresa nr. x/sg/19.07.2021, că la data de 7.04.2021 numitul A. a fost adus în țară de o escortă a poliției suedeze, însă, din eroare, nu a fost predată Administrației Naționale a Penitenciarelor ca și persoană transferată, ci ca persoană returnată, fiind liberat.

Ulterior a fost depistat și încarcerat în Penitenciarul Focșani la data de 14.07.2021; în acest sens fiind și documentația depusă de Penitenciarul Spital București Jilava .

Față de cele expuse anterior, potrivit art. 111 alin. (6) teza a II-a din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375/2015, a fost sesizată instanța de executare pentru a se pronunța asupra incidenței dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c), teza a II -a C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 5 C. civ./3.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la solicitarea autorităților judiciare din Suedia, privind persoana condamnată A..

În baza art. 166 și urm. din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României sentința nr. B 18568-19 a Tribunalului de Prima Instanta Goteborg din data de 26.03.2020, mentinută prin sentința Curții de Apel pentru Regiunea de Vest a Suediei nr. B 2395-20 din 15.06.2020, rămasă definitivă la data de 15.07.2020, prin care a fost aplicată pedeapsa de 2190 zile (6 ani) închisoare persoanei condamnate A. pentru săvârșirea a 5 infracțiuni, respectiv: viol, prev. de Capitolul 6, art. 1, 1a propozitie si a3a propozitie, pct. 1 si alin. (3) din C. pen. sudez; trafic de persoane, prev. de Capitolul 4, art. 1a, alin. (1) din C. pen. sudez; amenintari prev. de Capitolul 4, art. 5 din C. pen. suedez; vătămare corporala, prev. de Capitolul 3, art. 5 din C. pen. suedez; molestare, prev. de Capitolul 4, art. 7 din C. pen. suedez, potrivit legii penale române, faptele persoanei condamnate fiind prevăzute de art. 218 alin. (1), (2) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. a) si b C. pen., art. 206 C. pen., art. 193 alin. (1) C. pen., art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a luat act că persoana condamnată A. și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare suedeze, într-un penitenciar de pe teritoriul României.

S-a luat act că expirarea executării pedepsei de 2190 zile închisoare va avea loc la data de 17.01.2024.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 2190 zile închisoare, aplicată prin hotărârea sus - menționată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 2190 zile închisoare, la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 141 alin. (9) din Legea 302/2004, a fost dedusă din pedeapsă perioada deja executată de 291 zile și perioada de la 05.11.2020 la zi.

Raportându-se la contestația ce face obiectul sesizării, Curtea a reținut că în cazul recunoașterii și punerii în executare a hotărârii judecătorești străine, conform art. 166 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare se face potrivit disp. din C. proc. pen. român.

De asemenea, conform art. 73 C. pen. computarea pedepselor și a măsurilor preventive se realizează și în cazul în care acestea au fost executate în afara țării.

S-a mai reținut că potrivit art. 141 alin. (9) pct. II din Legea nr. 302/2004, instanța va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent;

În speță, s-a reținut că MEPÎ nr. 5/52/42/2021 emis de Curtea de Apel Ploiești la data de 9.03.2021 a fost pus în executare, conform adresei Biroului Național Interpol la data de 14.07.2021, când persoana condamnată a fost încarcerată, în condițiile în care, deși la 7.04.2021 a fost adusă în țară de o escortă a poliției suedeze, din eroare nu a fost predată autorităților din cadrul ANP.

S-a mai reținut că susținerile apărării cu privire la momentul arestării sale în Suedia, care nu ar coincide cu cel menționat în hotărâre exced contestației, persoana condamnată putând formula o cerere separată cu acel obiect.

Împotriva sentinței 129 din data de 20 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 04.02.2025.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A. a susținut că în cuprinsul sentinței atacate s-a reținut, în mod greșit, că a fost încarcerat în Suedia la data de 05.11.2020, deși, în realitate, a fost privat de libertate începând cu data de 10.12.2019.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu susținerile contestatorului condamnat A. și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Prioritar, Înalta Curte constată că obiectul contestației la executare l-a constituit cererea formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești privind sentința penală nr. 5 C. civ./3.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021, în sensul înlăturării de la deducere a perioadei cuprinse între 07.04.2021 și 14.07.2021, întrucât, deși la data de 7.04.2021, persoana solicitată a fost adusă în țară de o escortă a poliției suedeze, din eroare nu a fost predată autorităților din cadrul ANP până la data de 14.07.2021, când a fost încarcerată.

Prin contestația promovată de condamnatul A. împotriva sentinței mai sus menționate, acesta a invocat faptul că, în mod greșit, s-a reținut că executarea pedepsei în Suedia a început la data de 05.11.2020, deși, în realitate, a fost privat de libertate începând cu data de 10.12.2019.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de contestatorul condamnat A. nu au făcut obiectul verificărilor în cadrul contestației la executare analizate de prima instanță, astfel că nu pot fi examinate pentru prima dată în contestație.

Astfel, prin sentința penală nr. 129 din data de 20 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (prin care a fost soluționată contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești privind sentința penală nr. 5 C. civ./3.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021), s-a reținut că susținerile apărării cu privire la momentul arestării sale în Suedia, care nu ar coincide cu cel menționat în hotărâre, excedează contestației, persoana condamnată putând formula o cerere separată cu acel obiect.

Pe cale de consecință, având în vedere motivele care au stat la baza contestației la executare, pe de-o parte, și aspectele invocate de contestator în calea de atac, pe de altă parte, (acesta criticând modalitatea de deducere a pedepsei, prin raportare la împrejurarea că nu ar fi fost reținută în mod corect data încarcerării efective într-un penitenciar din Suedia, respectiv 10.12.2019, în loc de 05.11.2020), instanța de control judiciar constată că aceste critici nu pot face obiectul prezentei căi de atac.

În ceea ce privește susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că dispozitivul sentinței penale contestate este neclar în ceea ce privește deducerea pedepsei, precizându-se, în esență, că se deduc perioadele cuprinse între 05.11.2020 și 07.04.2021 și de la 14.07.2021 la zi, fără să se mai facă trimitere la perioada de 291 de zile care a fost dedusă anterior prin hotărârea de recunoaștere, Înalta Curte le apreciază neîntemeiate.

Astfel, prin sentința care face obiectul prezentei căi de atac, s-a dispus deducerea perioadei 5.11.2020-7.04.2021 și 14.07.2021 la zi din pedeapsa de 2190 zile stabilită prin hotărârea nr. 5 C. civ./3.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021, înlăturarea din pedeapsă a perioadei 07.04.2021 - 14.07.2021 făcând obiectul contestației la executare.

Cât privește perioada de 291 de zile la care a făcut trimitere reprezentantul Parchetului, Înalta Curte constată că această perioadă a fost deja dedusă prin sentința penală nr. 5 C. civ./3.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2024, prin care a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României hotărârea definitivă pronunțată de autoritățile judiciare din Suedia de condamnare a contestatorului condamnat.

Deopotrivă, instanța de control judiciar constată că, în dispozitivul sentinței contestate, s-a precizat în mod expres că se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin hotărârii, sens în care, în mod neîndoielnic, se va menține și dispoziția de deducere a perioadei de 291 de zile din pedeapsa aplicată contestatorului condamnat.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 129 din data de 20 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 129 din data de 20 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2025.