ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2021

Ședința publică din data de 09 iunie 2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea F/DL din data de 21 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă cererea formulată de autoritățile norvegiene în vederea predării temporare a persoanei solicitate A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 1012 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a arătat că, prin cererea formulată pe e-mail și transmisă prin B., la data de 10.05.2021, autoritățile norvegiene au solicitat predarea temporară a cetățeanului român A. pentru perioada 01 - 30.06.2021, fiind invocate prevederile art. 114 rap. la art. 58 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Instanța a notat că, în cuprinsul cererii, s-a precizat că persoana în cauză a mai fost predată temporar autorităților norvegiene, fiind returnată autorităților române la data de 15.02.2021.

De asemenea, prima instanță a reținut că, în cuprinsul sesizării, s-a menționat că prin sentința penală nr. 45 din 03.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 18.12.2019 de către Parchetul din Hedmark și Oppland - Norvegia, cu privire la persoana solicitată A..

S-a arătat că la dosarul cauzei au fost depuse, de către autoritățile judiciare din Norvegia, rechizitoriul emis de Tribunalul Hedmarken și decizia pronunțată la data de 27.04.2021, dosar nr. x, traduse în limba română și au fost atașate dosarele nr. x/2021, y/2020, nr. z/2020, w/2020, t/2020 ale Curții de Apel București, secția a II-a penală și nr. 927/2/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Evaluând temeinicia solicitării formulate, Curtea a constatat că autorităților norvegiene li s-au încuviințat două cereri de predare temporară a persoanei solicitate A., prima dintre acestea fiind retrasă (împrejurare de care s-a luat act prin sentința penală nr. 62/F/31.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, iar cea de-a doua fiind admisă prin sentința penală nr. 172/F/09.09.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 pentru perioada 21.09.2020- 22.03.2021, însă persoana solicitată a fost returnată autorităților române la data de 15.02.2021.

Prin urmare, s-a arătat că persoana solicitată a fost deținută (ca urmare a predării temporare acordate anterior) un număr de 147 de zile pe teritoriul Norvegiei (21.09.2020-14.02.2021).

Totodată, ca urmare a cererilor de punere în executare a mandatului de arestare emis la data de 18.12.2019 de către autoritățile norvegiene și a cererilor de predare temporare formulate de aceleași autorități cu privire la persoana solicitată A., aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul Românei, în perioada 20.02.2020 - 31.03.2020 (în dosarul nr. x/2020) al Curții de Apel București, secția a II- a Penală) și de la 09.09.2020 la 21.09.2020 (în dosarul nr. x/2020.

În acest context, prima instanță a mai reținut faptul că, potrivit relațiilor comunicate de către autoritățile norvegiene în dosarul nr. x/2020, după predarea persoanei solicitate pe teritoriul Norvegiei și înainte de returnarea acesteia pe teritoriul României, A. a fost condamnat în primă instanță în procesul penal desfășurat de autoritățile norvegiene doar la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înlesnirea prostituției (proxenetism), fiind achitat pentru cealaltă acuzație formulată în cauză (trafic de persoane), soluție care a fost apelată de către Procuratura Sectorului Public din Hedmark og Oppland .

Prin urmare, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost privată de libertate pentru a participa la acest proces penal, în fața autorităților norvegiene, 147 de zile (pe teritoriul Norvegiei), la care se adaugă și perioada privării de libertate pe teritoriul României (20.02.2020 - 31.03.2020, respectiv 09.09.2020 la 21.09.2020), iar în cazul în care s-ar admite solicitarea autorităților norvegiene astfel cum a fost formulată, persoana solicitată ar urma să fie privată de libertate pe teritoriul Norvegiei pentru o perioadă de încă o lună (01.06.2021-30.06.2021), în condițiile în care acesta suferit o condamnare definitivă în primă instanță la o pedeapsă de doar 4 luni închisoare.

Curtea a notat, astfel, că autorităților norvegiene li s-au încuviințat deja două cereri de predare temporară a persoanei solicitate A. (dintre care una a fost retrasă, doar cea de-a doua fiind pusă în executare) și persoana solicitată trebuie să execute pe teritoriul României o pedeapsă de 3 ani, 10 luni și 10 zile închisoare, iar pe durata unei eventuale predări temporare executarea acestei pedepse ar fi suspendată.

S-a apreciat că, deosebit de relevant este și faptul că, potrivit legii procesual penale române, privarea de libertate a unei persoane nu poate depăși durata pedepsei pronunțate în hotărârea nedefinitivă de condamnare supusă apelului (art. 241 alin. (1)

1

lit. b) C. proc. pen..), menționându-se că persoana solicitată A. a fost condamnată, nedefinitiv, pe teritoriul Norvegiei la o pedeapsă de doar 4 luni închisoare (durată ce depășește cele 147 de zile în care aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul Norvegiei).

Mai mult, prima instanță a arătat că activitățile ce trebuie efectuate de autoritățile norvegiene, în dosarul indicat de acestea, pot fi realizate și prin asigurarea participării persoanei solicitate prin intermediul videoconferinței, persoana solicitată exprimându-și consimțământul de a participa în acest mod la proces (astfel cum rezultă din dosarul nr. x/2021), apreciind, prin urmare, că nu este imperios necesară prezența acesteia pe teritoriul Norvegiei.

*

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație persoana solicitată A., la data de 26 mai 2021, fără a o motiva în fapt și în drept.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 31 mai 2021 sub numărul x/2021, fiind fixat termen de judecată la data de 09 iunie 2021, cu citarea contestatorului și cu asigurarea apărării obligatorii.

La termenul de judecată din data de 09 iunie 202, contestatorul persoană solicitată A., prin precizările făcute în fața instanței, a arătat că nu-și mai susține contestația, solicitând a se lua act de retragerea acesteia.

Examinând cererea de retragere a contestației formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voință a contestatorului, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestației împotriva încheierii F/DL din data de 21 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispozițiile art. 425

1

alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea fac trimitere expresă la dispozițiile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă că, până la închiderea dezbaterilor la instanța învestită cu judecarea căii de atac, părțile își pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiași text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța învestită cu soluționarea contestației.

În cauză, contestatorul persoană solicitată A. și-a manifestat expres voința de a-și retrage calea de atac, cu ocazia dezbaterilor în fața Înaltei Curți, în prezența apărătorului desemnat din oficiu.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar văzând, pe de o parte, declarația contestatorului persoană solicitată A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 425

1

alin. (3) rap. la art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din data de 21 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Având în vedere dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului

În baza art. 273 alin. (4) și (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit pentru interpretul autorizat de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din data de 21 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit pentru interpretul autorizat de limbă engleză se plătește din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2021.