ÎCCJ, decizie (scj.ro #178536)

Mandat european de arestare. Predare temporară

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Index alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 58, art. 114

În cazul în care persoana solicitată a fost privată de libertate pentru o perioadă mai lungă de timp decât pedeapsa efectiv aplicată de instanța de fond din statul solicitant, ca urmare a executării mandatului european de arestare și a predării temporare către autoritățile statului solicitant, la soluționarea unei noi cereri de predare temporară formulată în vederea asigurării prezenței persoanei solicitate la judecarea cauzei în faza procesuală a apelului sunt aplicabile dispozițiile art. 241 alin. (1

1

) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora privarea de libertate a unei persoane nu poate depăși durata pedepsei stabilite în hotărârea nedefinitivă de condamnare supusă apelului.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 556 din 2 iunie 2021

Prin încheierea nr. F/DL din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în baza art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă cererea formulată de autoritățile norvegiene în vederea predării temporare a persoanei solicitate A.

Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut, între altele, următoarele:

Prin cererea formulată pe email și transmisă prin Eurojust la 23.03.2021, autoritățile norvegiene au solicitat predarea temporară a cetățeanului român A. pentru perioada 3.05.2021-8.11.2021, invocându-se prevederile art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În sesizare, s-a mai menționat că persoana în cauză a mai fost predată temporar autorităților norvegiene și returnată autorităților române la 5.02.2021. De asemenea, s-a precizat că, prin sentința penală nr. 45 din 3.03.2020, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la 18.12.2019 de către Parchetul din Hedmark și Oppland – Norvegia, cu privire la persoana solicitată A.

În fapt, în conformitate cu dispozițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a solicitat de către autoritățile norvegiene predarea temporară a persoanei solicitate A., pentru perioada 3.05.2021-8.11.2021, în vederea asigurării prezenței acestuia la soluționarea procesului penal în faza procesuală a apelului, ce va avea loc în perioada 1.06.2021-30.06.2021, în Norvegia, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înlesnirea prostituției (proxenetism).

Totodată s-a mai precizat de către aceleași autorități norvegiene că persoana solicitată precizată a fost deținută (ca urmare a predării temporare acordate anterior) un număr de 147 de zile pe teritoriul Norvegiei.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând să participe fizic la proces în fața autorităților judiciare norvegiene, și nu prin intermediul videoconferinței

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 114 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul predării amânate sau temporare, dispozițiile art. 58 alin. (1) - (5) și (7) se aplică în mod corespunzător, iar condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Conform art. 58 alin. (1), (4) - (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.

Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de președintele secției penale a curții de apel care a soluționat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea președintelui secției penale a curții de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanța de executare transmite informațiile solicitate.

Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a mai făcut obiectul altor două cereri precedente de predare temporară către autoritățile norvegiene vizând aceeași cauză penală în care a fost condamnată în primă instanță la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înlesnirea prostituției (proxenetism).

Astfel, dintre cererile de predare temporară formulate de autoritățile din Norvegia, doar una s-a concretizat, prima dintre acestea fiind retrasă (împrejurare de care s-a luat act prin sentința penală nr. 62/F din 31.03.2020, iar cea de-a doua fiind admisă prin sentința penală nr. 172/F din 9.09.2020, astfel încât persoana solicitată A. a fost privată de libertate pentru a participa la acest proces penal în fața autorităților norvegiene 147 de zile (pe teritoriul Norvegiei), la care se adaugă și perioada privării de libertate pe teritoriul României (20.02.2020 - 31.03.2020, respectiv 9.09.2020-21.09.2020).

Or, în raport de cele precizate, Înalta Curte arată că, din moment ce contestatorul a fost deja privat de libertate o perioadă mai lungă de timp decât pedeapsa efectiv aplicată de instanța de fond din Norvegia, printr-o eventuală admitere a unei alte cereri de predare temporară s-ar ajunge în situația în care acesta ar fi privat de liberate o perioadă de timp care ar depăși cu mult durata pedepsei aplicate, aspect interzis de legea procesual penal română, respectiv art. 241 alin. (1

1

) lit. b) C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte arată că, în mod întemeiat, prima instanță, în raport cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a apreciat că această cerere ce face obiectul prezentei cauze nu se justifică nici din perspectiva faptului că persoana solicitată A. se află în prezent în executarea unei pedepse de 3 ani, 10 luni și 10 zile închisoare pe teritoriul României, iar în eventualitatea unei predări temporare executarea, acestei pedepse ar fi suspendată pe toată perioadă acestei proceduri.

Totodată, scopul avut în vedere la solicitarea predării temporare, respectiv participarea persoanei solicitate la judecarea apelului în Norvegia, poate fi atins și prin intermediul unei forme de asistență judiciară internațională - audierea prin videoconferință.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.