ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2022

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția din cuprinsul încheierii penale din data de 06.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a arătat că, în ceea ce privește cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 475 C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție, art. 2 protocolul 7 CEDO și art. 13 din Convenția Europeană, se impune respingerea acestei solicitări, ca inadmisibilă, întrucât, în raport de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din aceeași lege, în sensul că, dispozițiile invocate - art. 475, nu au legătură cu fondul prezentei cauze, ci vizează o chestiune de drept.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, persoana vătămată A.

Prin cererea de recurs formulată, acesta a arătat, în esență, că motivul invocării excepției de neconstituționalitate îl constituie restrângerea dreptului de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție doar la o singură instanță, cea de apel, aspect care este incompatibil cu articolul 20 din Constituția României, care stabilește că au prioritate reglementările internaționale, în cazul de față art. 13 CEDO și art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene al Drepturilor Omului.

A susținut că excepția ridicată respectă condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, astfel că trebuie supusă examenului de constituționalitate.

A mai arătat că împiedicarea unui cetățean de a se adresa Curții Constituționale a României constituie o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Examinând recursul declarat de recurentul-persoană vătămată A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

După cum prevăd dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Astfel, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiții privind atât obiectul excepției de neconstituționalitate - respectiv legi sau ordonanțe în vigoare sau dispoziții în vigoare ori asemenea acte normative, cât și o condiție relativă la existența unei legături între norma atacată sub aspectul constituționalității și obiectul cauzei, cu soluționarea căreia a fost învestită instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiții de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepție (părțile, procurorul sau instanța din oficiu) și nepronunțarea anterioară a unei decizii privind neconstituționalitatea acelorași reglementări de către Curtea Constituțională.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă, așadar, că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătura dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, prin urmare, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Înalta Curte reține că însăși Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în M. Of. nr. 862/25.10.2019), a stabilit că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Examinând recursul declarat prin raportare la cele anterior expuse, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din C. proc. pen. nu are legătură cu soluționarea cauzei, așa încât sesizarea instanței de control constituțional nu ar prefigura niciun efect asupra soluției ce se va pronunța pe fondul cauzei în care recurentul are calitatea de persoană vătămată.

Astfel, dispozițiile art. 475 C. proc. pen.. reglementează obiectul sesizării în materia hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, or, cauza în care recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 475 C. proc. pen.. are ca obiect calea de atac a apelului ce este disciplinată de prevederi legale care exced celor vizate prin excepția de neconstituționalitate.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că restrângerea dreptului de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție pentru rezolvarea unor chestiuni de drept, doar la un instanță (un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului), reflectă opțiunea de reglementare a legiuitorului în această materie, iar eventuala modificare a prevederilor legale privind titularii sesizării instanței supreme pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu cade în competența instanței de contencios constituțional, fiind atributul puterii legiuitoare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-persoană vătămată A. împotriva dispoziției din cuprinsul încheierii penale din data de 06.05.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-persoană vătămată A. împotriva dispoziției din cuprinsul încheierii penale din data de 06.05.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 din C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.

GGC - NN