ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2023

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 29.12.2022 a fost înregistrată la Înalta Curte contestația formulată de contestatoarea A. împotriva modalității de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și menținută prin Sentința penală nr. 300/31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

În acest sens în cuprinsul contestației s-a menționat, în esență, că măsura asigurătorie a fost dispusă în dosarul menționat mai sus față de soțul contestatoarei, B., că între cei doi în anul 2021 a intervenit o hotărâre de partaj, în urma căreia acesteia i-ar fi revenit în proprietate exclusivă anumite bunuri care sunt însă afectate de măsurile asigurătorii.

În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 250 alin. (8) din C. proc. pen.

La termenul din data de 03.01.2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate.

Examinând contestația formulată, în raport, cu excepția invocată, Înalta Curte constată:

Prealabil, Înalta Curte reține că potrivit art. 250 alin. (1) din C. proc. pen. orice persoană interesată poate face contestație împotriva modalității de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, prin urmare este îndeplinită cerința textului legal, contestatoarea A. fiind fosta soție a numitului B., măsura asigurătorie fiind instituită asupra bunurilor comune ale soților.

În acest sens, se reține că prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a instituit față de inculpatul B. a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri și sume de bani din conturi bancare:

- apartament situat în București, Calea x, cu o valoare de impozitare de 204.155,64 RON.

- casă cu suprafață desfășurată de 556,44 m.p. și anexa cu suprafață desfășurată de 54 m.p. cu valoare de impunere de 1.745.973 lei, teren curți construcții- 6.900 mp., teren arabil 2.200 m.p., vie - 1000 m.p. și livadă 2.700 mp situate în Slatina, strada x nr. 19, județul Olt;

- imobil format din teren în suprafață de 1221 m.p. și o clădire situată pe acest teren, compusă din parter și etaj, situate în Breaza, strada x nr. 6, județul Prahova cu o valoare de aproximativ 70.000 euro;

- autoturism marca x serie motor x având o valoare de aproximativ 50.000 euro.

- autoturismul marca x serie motor x, serie șasiu x;

- 49.216,92 RON și 3.070,68 euro în conturile de la C. S.A. - Sucursala Slatina;

- 585,08 EURO, 780,63 dolari SUA, 1.408.559,92 RON în conturile de la D. S.A.

Prin Sentința penală nr. 300/31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători au fost menținute măsurile asigurătorii.

Cu privire la excepția tardivității formulării contestație invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că ordinea de soluționare a excepțiilor oferă prevalență excepției inadmisibilității căii de atac, astfel că excepția de tardivitate nu va mai fi analizată.

Art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. prevede că: "După rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii."

Totodată, în Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii s-a precizat:

"Că art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. menționează expres că o eventuală contestație formulată după rămânerea definitivă a hotărârii de instituire a unei măsuri asigurătorii mai poate privi doar maniera de aducere la îndeplinire a măsurii, mai exact, executarea măsurii, legea care guvernează o atare contestație la executare fiind legea civilă".

Având în vedere că procesul penal în care s-a dispus instituirea sechestrului s-a încheiat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, contestația fiind formulată după acest moment, competenta funcțională de soluționare (doar în ceea ce privește modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii) revine instanței civile.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător".

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se regăsește niciuna dintre ipotezele care ar atribui competența de soluționare instanței penale, cererea privind modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii putând fi în acest caz soluționată exclusiv de instanța civilă potrivit legii civile.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva modalității de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și menținută prin Sentința penală nr. 300/31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva modalității de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și menținută prin Sentința penală nr. 300/31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 ianuarie 2023.

GGC - NN