ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 09.03.2022 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Analizând cererea de ridicare a sechestrului judiciar instituit asupra conturilor deschise de inculpatul col. A. la instituțiile bancare B., C. SA, D. și E., prima instanță a constatat că, prin ordonanța nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul col. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen., constând în aceea că, în perioada 10.09.2019 - 16.09.2019, numitul A. și-a însușit, fără drept, din conturile comune suma de aproximativ 1.380.000 RON, violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., violarea vieții private, prev. de art. 226 alin. (1) C. pen., violarea vieții private prev. de art. 226 alin. (2) C. pen. și violarea vieții private, prev. de art. 226 alin. (5) C. pen., toate cu aplic art. 38 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul ordonanței s-a reținut că, prin raportare la modul de săvârșire a faptei de furt, pedepsită la plângere prealabilă și prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen., de către suspectul A., constând în transferul sumelor de bani obținute în timpul căsătoriei de către ambii soți, bunuri comune, dar și bunuri proprii ale persoanei vătămate, în vederea ascunderii acestora, se impune indisponibilizarea acestora până la soluționarea definitivă a cauzei prin instituirea unui sechestru penal asupra conturilor suspectului.

Prin notele scrise depuse la termenul de judecată din data de 09.03.2022, apelantul inculpat col. A. a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii instituite, arătând că instanța de fond a procedat complet nelegal în ceea ce privește verificarea măsurii asigurătorii a sechestrului. A arătat că nu se mai putea face nici un fel de verificare, sechestrul fiind ridicat de drept prin soluția de clasare dată de către procuror. A indicat faptul că menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra conturilor pe care le-a deschis este evident nelegală pentru că măsura respectivă, instituită prin ordonanța nr. x/2019 din data de 14.11.2019 (și nu data de 14.11.2020, cum se reține în hotărâre) nu mai avea cum să producă efecte juridice.

Astfel, a învederat că, prin rechizitoriul nr. x/2019 s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul col. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen.

Pentru a fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, ingerința în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor trebuie să respecte principiul legalității și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace proporționale cu obiectivul urmărit.

A apreciat că, în această situație, deși inițial măsura a fost luată în condiții de legalitate, temeiurile ce au stat la baza luării sale au dispărut, așa cum rezultă din soluția de clasare dispusă prin rechizitoriu.

Inculpatul a susținut că indisponibilizarea bunurilor a operat în data de 14.11.2019, iar rechizitoriul prin care s-a dispus clasarea pentru infracțiunea în raport cu care a fost luată măsura asiguratorie a fost emis la 07.07.2020, dată de la care este privat de dreptul de dispoziție asupra fondurilor bancare fără a mai avea vreun temei legal sau vreo altă justificare rezonabilă.

Chiar și dacă din punct de vedere ipotetic s-ar admite că sechestrul instituit pentru acoperirea pagubei produse în urma săvârșirii infracțiunii de furt s-ar putea interverti în unul instituit pentru a asigura plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, s-a observat că acestea au fost stabilite într-un cuantum de 4000 RON în sarcina inculpatului, astfel încât în acord cu practica unanimă în domeniu, s-a arătat că nu se impune o intruziune atât de severă a statului în dreptul de folosință a bunurilor inculpatului, impunându-se ridicarea acestuia.

Având în vedere deciziile CEDO Vistins împotriva Letoniei și Belane împotriva Ungariei, dar și decizia Breyeler împotriva Italiei, instanța a apreciat că nu mai există elemente de legalitate sau proporționalitate a intervenției statului astfel încât, în temeiul art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO, s-a considerat că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Constatând nelegalitatea și neproporționalitatea ingerinței statului în dreptul de proprietate a reclamantului (întrucât privarea îndelungată de folosință a banilor afectează dreptul de proprietate în substanța sa), Curtea nu a identificat vreun motiv rezonabil pentru a menține această stare până la finalul procesului penal, apreciind justificată aplicarea cu precădere a normei superioare de protecție reprezentată de art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO.

Împotriva acestei dispoziții din încheierea din 09.03.2022 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana vătămată F., prin care a susținut că fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 250, art. 2501 și art. 342 alin. (1) C. proc. pen.

Prioritar, prin contestația formulată persoana vătămată a menționat că nu a fost prezentă la termenul din data de 9.03.2022 în fața Curții Militare de Apel, deoarece la acea dată a fost bolnavă de COVID, motivul imposibilității sale de prezentare fiind adus la cunoștința instanței de apel.

A mai arăt că, până la data formulării contestației, încheierea din data de 9.03.2022 nu i-a fost comunicată, luând la cunoștință despre această măsură la termenul din data de 6.04.2022, cu ocazia studiului dosarului înainte de ședința de judecată.

Pe fondul contestației, persoana vătămată a învederat că, prin ordonanța de instituire a sechestrului penal nr. x/2019 din data de 14.11.2019, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București a instituit măsura sechestrului penal asupra conturilor deschise de inculpatul A. la B., C. SA, D. și E.

În executarea acestei dispoziții, E. a emis adresa nr. x/15.11.2019 către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, prin care a arătat că sechestrul a fost instituit asupra unui cont de depozit la termen deschis de inculpatul A. la această instituție bancară, având sold de 760.980 RON.

Persoana vătămată a mai precizat că, la data de 31.10.2019, a introdus pe rolul Judecătoriei Ploiești acțiune de partaj judiciar a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în contradictoriu cu pârâtul A., menționând că, prin această acțiune a solicitat inclusiv partajarea sumelor de bani existente în conturile inculpatului (pârât în acțiunea de partaj) la data de 16.09.2019 (aceasta fiind data la care a introdus acțiunea de divorț pe rolul Judecătoriei Ploiești, Dosar nr. x/2019), sume de bani în legătură cu care a arătat că pârâtul le-a retras din conturile comune și le-a depus pe conturi deschise doar pe numele lui, la diverse bănci.

A menționat că, prin rechizitoriul nr. x/2019 din 07.07.2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, s-a dispus (printre altele) clasarea cauzei față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen., fiind reținută incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pe motiv că "fapta îmbracă forma unui litigiu civil, care este, de altfel, dedus instanței competente în procesul de partaj introdus de partea vătămată".

Persoana vătămată a considerat că măsura ridicării sechestrului asigurător a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., având în vedere că, pentru recuperarea sumelor de bani lichidate fără drept de către inculpat - faptă pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pe motiv că "fapta îmbracă forma unui litigiu civil, care este de altfel dedus instanței competente în procesul de partaj introdus de partea vătămată" - a introdus acțiunea de partaj la instanța civilă, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

De asemenea, a solicit să se mai aibă în vedere următoarele:

Potrivit art. 250 alin. (1) C. proc. pen.: (1) împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Ordonanța de instituire a sechestrului penal nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a fost comunicată inculpatului, sub semnătură, de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, la data de 21.11.2019, iar inculpatul nu a formulat contestație împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului penal, în termenul prevăzut de C. proc. pen.

De asemenea, s-a subliniat că, potrivit art. 342 alin. (1) C. proc. pen.: obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Persoana vătămată a arătat că, prin cererea privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală - ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 - inculpatul nu a invocat vreo cerere sau vreo excepție în legătură cu măsura sechestrului penal.

Prin încheierea penală nr. 145/25.09.2020 instanța a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2019.

Pentru aceste motive a solicit să se constate că încheierea din data de 09.03.2022 a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., să se admită contestația și să se respingă cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător.

Examinând contestația formulată de persoana vătămată F. împotriva dispoziției de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, din cuprinsul încheierii din 09.03.2022 a Curții Militare de Apel București, se constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2019 din 07.07.2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, s-a dispus:

- trimiterea în judecată a inculpatului colonel A. pentru infracțiunile de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., violarea vieții private, prev. de art. 226 alin. (1) C. pen., violarea vieții private prev. de art. 226 alin. (2) C. pen., violarea vieții private, prev. de art. 226 alin. (5) C. pen. și influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

- clasarea cauzei față de inculpatul colonel A. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 231 C. pen.

S-a dispus ca această din urmă soluție să fie comunicată numiților G. și A.

Soluția clasării pentru infracțiunea de furt s-a întemeiat pe dispozițiile art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu motivarea, în esență, că fapta îmbracă forma unui litigiu civil, care este, de altfel, dedus instanței competente în procesul de partaj introdus de persoana vătămată. Deopotrivă, s-a constatat că fapta inculpatului colonel A. nu întrunește nici elementele de tipicitate subiectivă, fiind reținută declarația acestuia că a retras bani pentru a-i folosi la proiectul comun al familiei, respectiv construcția unei case pentru copii, neexistând intenția de a-și însuși banii proprietate comună, ci de a-i folosi în interesul familiei.

Anterior sesizării instanței militare prin rechizitoriu, în faza urmăririi penale, prin ordonanța nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, în temeiul art. 249 și urm. C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului penal asupra conturilor deschise de suspectul colonel A. la următoarele instituții bancare B., C. SA, D. și E.

S-a dispus ca ordonanța să se comunice unităților bancare, suspectului A. și persoanei vătămate G.

În argumentarea dispunerii măsurii sechestrului penal, prin ordonanță s-a arătat că s-a avut în vedere modul de săvârșire a faptei de furt, pedepsită la plângere prealabilă și prevăzută de art. 228 alin. (1) rap. la art. 231 C. pen., de către suspectul A., constând în transferul sumelor de bani obținute în timpul căsătoriei de către ambii soți, bunuri comune, dar și bunuri proprii ale persoanei vătămate, în vederea ascunderii acestora, procurorul apreciind că se impune indisponibilizarea acestora până la soluționarea definitivă a cauzei, prin instituirea unui sechestru penal asupra conturilor suspectului.

Prin Sentința penală nr. 145 din 10.12.2021, pronunțată în cauză de Tribunalul Militar București, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra conturilor deschise de inculpatul colonel A. la B., C. SA, D. și E., așa cum a fost instituită prin ordonanța nr. x/2019 din 14.11.2019.

Totodată, cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a luat act de faptul că persoana vătămată G. nu s-a constituit parte civilă.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., clasarea se dispune când există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum și dispoziții privind:

a) ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Conform art. 2502 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asiguratorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și art. 2501 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit art. 2501 C. proc. pen., împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asiguratorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare (...).

Excepția inadmisibilității formulării contestației de către persoana vătămată, motivat de faptul că aceasta nu poate justifica un interes procesual legitim care să fundamenteze calea de atac formulată, este neîntemeiată.

Contrar celor susținute de procuror și intimatul inculpat, interesul procesual legitim al părții vătămate F. de a formula contestație împotriva încheierii din 09.03.2022 a Curții Militare de Apel București, se fundamentează pe împrejurarea că, după ce, prin Sentința penală nr. 145 din 10.12.2021, Tribunalul Militar București a dispus în primă instanță menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra conturilor deschise de inculpatul colonel A. la B., C. SA, D. și E. - așa cum a fost instituită prin ordonanța nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, instanța de apel a admis cererea inculpatului și a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător. În raport de infracțiunea de furt -pentru care s-a dispus clasarea prin rechizitoriu, avută în vedere la luarea măsurii sechestrului asigurator, contestatoarea F. avea calitate de persoană vătămată, așa încât menținerea sechestrului asigurator de către prima instanță prin sentință (independent de legalitatea și temeinicia acestei dispoziții) îi profita întrucât îi asigura conservarea dreptului de proprietate și a bunurilor sale.

Ca argument subsidiar, se precizează că interesul contestatoarei izvorăște și din împrejurarea că, în cadrul procesului de partaj aflat pe rolul instanței civile - inculpatul A. fiind fostul soț al contestatoarei, aceasta nu a solicitat instanței civile luarea sechestrului judiciar asupra bunurilor ce au fost considerate, până la finalizarea urmăririi penale, obiect material al infracțiunii de furt și care se înscrie în obiectul acțiunii de partaj dintre foștii soți.

Înalta Curte constată, de asemenea, că, este neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației de către persoana vătămată F.

În conformitate cu prevederile art. 2502 coroborat cu art. 2501 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierii prin care instanța dispune cu privire la verificarea măsurii asiguratorii, inculpatul, procurorul sau orice persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz de la comunicare.

În cauză, măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, a fost ridicată prin încheierea din 09.03.2022 a Curții Militare de Apel.

Din cuprinsul încheierii curții de apel din data de 09.03.2022 rezultă că persoana vătămată nu a fost prezentă la acel termen de judecată, deși avea termen în cunoștință, fiind în imposibilitate de prezentare din motive medicale, așa cum a comunicat instanței de apel .

Totodată, se constată din actele dosarului, că, încheierea din 09.03.2022, prin care s-a ridicat măsura sechestrului asigurator, nu a fost comunicată de curtea militară de apel părții vătămate F., ci numai inculpatului .

De altfel, din încheierea din 06.04.2022 a Curții Militare de Apel București rezultă că persoana vătămată a arătat instanței că nu a știut de soluția ridicării măsurii sechestrului asigurator decât după consultarea dosarului la acel termen de judecată, când a luat cunoștință de încheierea de la termenul din 09.03.2022.

În aceste condiții, reținând că persoana vătămată a formulat contestație împotriva încheierii din 09.03.2022 a Curții Militare de Apel București, la data de 07.04.2022, după ce a luat cunoștință de încheierea din 09.03.2022 la data de 06.04.2022, se constată că aceasta a exercitat calea de atac în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 2502 coroborat cu art. 2501 C. proc. pen.

Cât privește fondul căii de atac formulate de persoana vătămată F., Înalta Curte constată contestația ca fiind neîntemeiată.

În faza de urmărire penală, măsura sechestrului asigurator a fost instituită asupra conturilor deschise de inculpatul A. la anumite instituții bancare, în temeiul art. 249 și urm. C. proc. pen., în considerarea infracțiunii de furt și pentru asigurarea recuperării presupusului prejudiciu, conform ordonanței nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Prin rechizitoriul întocmit în cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de violență în familie, amenințare, violarea vieții private, influențarea declarațiilor și, totodată, a fost adoptată soluția clasării sub aspectul comiterii infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 231 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, prin care s-a dat soluția de clasarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, nu s-a dispus în legătură cu măsura sechestrului asigurator mai sus menționată, iar potrivit art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., măsura încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Deopotrivă, se reține că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză raportat la celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, această posibilitate existând până la începerea cercetării judecătorești, potrivit art. 20 alin. (1) C. proc. pen.

În aceste condiții, având în vedere că, prin Sentința penală nr. 145 din 10.12.2021 a Tribunalului Militar București, pronunțată în cauză în primă instanță, măsura sechestrului asigurator a fost menținută, se constată că, în mod legal și temeinic, în conformitate cu dispozițiile art. 2502 C. proc. pen., instanța de apel a admis cererea formulată de inculpatul A. și a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit în faza de urmărire penală asupra conturilor bancare deschise de inculpat la anumite unități bancare, în prezent neexistând un temei al luării și menținerii măsurii asiguratorii în procesul penal față de obiectul acțiunii penale și lipsa exercitării unei acțiuni civile.

Împrejurarea că, potrivit art. 342 alin. (1) C. proc. pen., verificarea legalității efectuării actelor de către organele de urmărire penală formează obiectul procedurii de cameră preliminară (contestatoarea învederând că prin cererea privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală - ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 - inculpatul nu a invocat vreo cerere sau vreo excepție în legătură cu măsura sechestrului penal), nu determină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. care instituie posibilitatea verificării măsurii asigurătorii, în tot cursul procesului penal, textul legal fiind introdus prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 6/2021.

Chestiunea că, măsura sechestrului asigurator luată la urmărire penală și menținută prin sentința primei instanțe ar putea servi (prin intervertirea scopului măsurii) la garantarea plății cheltuielilor judiciare, potrivit art. 249 C. proc. pen., nu poate fundamenta menținerea măsurii, existând o disproporție vădită între cuantumul sumei de bani indisponibilizate prin aplicarea sechestrului în faza de urmărire penală (E. a comunicat instituirea sechestrului asupra unui cont de depozit cu sold 760.980 RON) și cuantumul cheltuielilor judiciare la care, eventual, ar putea fi obligat definitiv inculpatul (prima instanță dispunând obligarea acestuia la plata sumei de 4000 cu titlu de cheltuieli judiciare).

Ca atare, în condițiile specifice speței, menținerea măsurii sechestrului asigurator ar însemna o ingerință a statului în exercitarea dreptului de proprietate asupra sumelor de bani aflate în conturile deschise de inculpat, precizate a fi bunuri comune ale soților, cu referire la care organele de urmărire penală au instituit măsura sechestrului asigurator, deși la acest moment, în cadrul procesului penal, nu mai există vreun obiectiv legitim care să o justifice, cum în mod corect a reținut și Curtea Militară de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 coroborat cu art. 2502 rap. la art. 2501 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea F. împotriva încheierii din 09 martie 2022, pronunțate de Curtea Militară de Apel București în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea F. împotriva încheierii din 09 martie 2022, pronunțate de Curtea Militară de Apel București în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.

GGC - ED