ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2023

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanța 6242/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, Ordonanța din 02.11.2010 și Ordonanța din 31.01.2017.

În baza art. 250 indice 2 C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii dispuse și menținute în cauză, după cum urmează:

- măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța 6242/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatul A., identificate în spațiul de depozitare închiriat, în suprafață de 76 mp, situat în zona de depozitare și birouri CBD1, amplasat în parcela x din incinta Zonei Libere Giurgiu, respectiv 7360 kg tutun ambalat in 32 cutii;

- măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța din 02.11.2010, prin s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, serie de șasiu x, proprietatea S.C. B. S.R.L., cu lăsarea acestuia în custodia inculpatul A.;

- măsura sechestrului asigurator instituita prin Ordonanța din 31.01.2017, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, în vederea recuperării pagubei cauzate prin infracțiuni, asupra cotelor părți indivize deținute de inculpatul C., din următoarele bunuri imobile:

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. carte funciară x, în suprafață de 54 m2, situat în mun. Botoșani, jud. Botoșani, str. x, fără număr poștal;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafață de 1080 m2, situat în jud. Botoșani, com. Huțani;

• Teren cu ID electronic x, în suprafață de 298 m2, situat în jud. Botoșani, loc. Huțani;

• Construcție identificată cu ID electronic x în suprafață de 135 m2, din jud. Botoșani, mun. Botoșani, str. x, fără nr. poștal.

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafață de 2000 m2, jud. Botoșani, din unitatea administrativă a loc. Mihai Eminescu;

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. carte funciară x, în suprafață de 10000 m2, din jud. Botoșani;

• Construcție identificată cu ID electronic x, în suprafață de 77 m2, jud. Botoșani, mun. Botoșani, str. x, fără nr. poștal;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafață de 555 m2, din jud. Botoșani, mun. Botoșani;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafață de 300 m2, din jud. Botoșani, mun. Botoșani, str. x, fără număr poștal;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafață de 2774 m2, din jud. Botoșani, mun. Botoșani;

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x, în suprafață de 2819 m2, din jud. Botoșani, mun. Botoșani, str. x;

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x, în suprafață de 2111 m2, din mun. Iași, jud. Iași, str. x, nr. poștal 128/130;

• Unitate individuală identificată cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x, în suprafață de 29 m2, din mun. Iași, jud. Iași.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen. "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune."

Potrivit art. 250 indice 2 C. proc. pen. "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250 indice 1 aplicându-se în mod corespunzător."

Curtea a reținut că în prezenta cauză măsurile asigurătorii au fost luate pentru a se asigura luarea măsurii confiscării în situația în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea acestei măsuri asiguratorii și pentru a garanta plata cheltuielilor judiciare.

Având în vedere că de la momentul luării măsurilor asigurătorii nu au intervenit modificări care să justifice ridicarea măsurilor asigurătorii, Curtea a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii și în baza art. 250 indice 2 C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța 6242/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, prin Ordonanța din 02.11.2010 și prin prin Ordonanța din 31.01.2017.

Astfel, în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal) și Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

A reținut că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Pe cale de consecință existând condamnări, chiar și nedefinitive pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 este obligatorie luarea și menținerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaților scopul principal fiind asigurarea reparării prejudiciilor produse prin săvârșirea infracțiunilor.

Curtea a mai constatat că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, parții responsabile civilmente sau altor persoane, în vederea acoperirii despăgubirilor civile.

Măsurile asiguratorii au un caracter provizoriu, având rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea sa asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen. "Procurorul, în cursul urmăririi penale, (...)poate lua măsuri asiguratorii prin ordonanță pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi (...) la repararea pagubei produse prin infracțiune".

Potrivit art. 249 alin. (4) C. proc. pen. "Măsurile asiguratorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate".

În Decizia nr. 629/08.12.2015 Curtea Constituțională a arătat că măsurile asiguratorii au un caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea sa asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut prin natura lui, putând fi supus unor limitări rezonabile. Astfel, ingerința generată prin dispunerea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia cărora se afla bunurile vizează drepturi fundamentale, respectiv dreptul de proprietate, este reglementată (ingerința) prin lege, respectiv art. 249 și urm. C. proc. pen.

Măsura asiguratorie are ca scop legitim desfășurarea instrucției penale, fiind o măsura judiciara aplicabila in cursul procesului penal, se impune scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie și este necesara într-o societate democratica pentru protejarea valorilor statului de drept.

Curtea a constatat că ingerința este proporțională cu cauza care a determinat-o, de vreme ce măsura asiguratorie are caracter provizoriu, întrucât se dispune pe durata procesului penal și nu afectează dreptul de proprietate în substanța sa.

De asemenea, a mai precizat că în cauză s-au reținut producerea unor prejudicii ridicate, respectiv în cazul inculpatului C. suma de 4.078.612 RON, din care 989.107 RON taxe vamale, 2.164.123 RON accize și 925.382 RON TVA iar în cazul inculpaților A. și D. suma de 2.680.861 RON, din care 47.430 RON taxe vamale, 2.102.299 RON accize și 531.133 TVA.

Față de complexitatea cauzei, prejudiciul ridicat și consecințele deosebit de grave produse de săvârșirea presupuselor infracțiuni reținute în sarcina inculpaților a apreciat Curtea că în cauză menținerea măsurilor asigurătorii este necesară și proporțională cu atingerea adusă dreptului de proprietate.

În ceea ce privește încetarea de drept a măsurilor asigurătorii motivat de faptul că verificarea măsurilor asigurătorii a fost realizată după un termen mai mare de 1 an Curtea a constatat că ultima verificare a fost realizată la pronunțarea sentinței penale nr. 1483/F din data de 31.12.2021 a Tribunalului București, secția I Penală.

Ulterior la data de 09.09.2022 în temeiul art. 476 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022(la care este reunit dosarul nr. x/2022) înregistrat pe rolul ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cauza a fot repusă pe rol la data de 03.12.2022 când a fost acordat termen de judecată la data de 27.01.2023.

A constatat că în intervalul 09.09.2022 - 03.11.2022 cauza fiind suspendată curgerea termenului de 1 an prevăzut de art. 250 indice 2 C. proc. pen. a fost suspendat.

Pe cale de consecință la data de 27.01.2023 termenul de 1 an prevăzut de art. 250 indice 2 C. proc. pen. nu era împlinit având în vedere că ultima verificare a fost efectuată la data de 31.12.2021, iar în perioada 09.09.2022 - 03.12.2022 curgerea termenului a fost suspendată.

Împotriva acestei încheieri, contestatorii C. și A. au formulat contestație, solicitând admiterea contestațiilor și ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.

Examinând cauza, cu prioritate asupra excepției tardivității formulării contestației, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. "împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare."

În cauză, se constată că inculpatul C. a formulat contestație la data de 30 ianuarie 2023, iar inculpatul A., la data de 31 ianuarie 2023, deși la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2023, când au avut loc dezbaterile, ambii inculpați au fost prezenți și asistați de apărători aleși.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural care se calculează pe ore (ora la care începe și cea la care se sfârșește termenul, nu intră în durata acestuia), iar în această materie nu operează prorogarea, expirarea sa atrăgând sancțiunea decăderii.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse. Mai mult, C. proc. pen. nu prevede instituția suspendării ori a întreruperii termenelor substanțiale.

Susținerea contestatorilor în sensul că au declarat calea de atac în termen întrucât termenul curge de la comunicare nu poate fi primită, întrucât nu se poate aprecia în acest mod atât timp cât dispozițiile procedurale determină în mod clar că termenul începe să curgă de la pronunțare sau de la comunicare, în funcție de prezența inculpatului.

Rațiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligația comunicării dispozitivului hotărârii în toate situațiile sunt evidente: părțile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronunțării și, prin urmare, să depună o minimă diligență pentru a lua cunoștință de hotărârea instanței, și se află în aceeași situație juridică cu părțile prezente la pronunțare care iau cunoștință de hotărâre chiar în momentul pronunțării sale.

Mențiunea din cuprinsul dispozitivului încheierii atacate în sensul că părțile au drept de contestație în 48 de ore de la comunicare nu poate afecta în niciun mod natura termenului de declarare a căii de atac sau momentul de la care acesta începe să curgă, având în vedere că dispozițiile procesual penale ale art. 2501 din C. proc. pen. prevăd expres că inculpatul poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare, în funcție de prezența inculpatului.

Împrejurarea că în cauză s-a amânat pronunțarea nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare al părților, acestea având posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.

În sprijinul acestei opinii este și Decizia Curții Constituționale nr. 636 din 24 noiembrie 2005 prin care se constată în paragraful 17 "pentru aceleași motive aplicarea dispozițiilor art. 363 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. în situația amânării de pronunțare nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, respectiv dreptului la apărare. Astfel, chiar dacă instanța dispune amânarea pronunțării, partea prezentă la dezbateri poate afla data pronunțării hotărârii și deci soluția instanței, având, prin urmare posibilitatea să exercite împotriva acesteia căile de atac în condițiile legii", decizie care a fost preluată și menținută și în ceea ce privește noul C. proc. pen., statuând prin Decizia nr. 294 din 09 iunie 2020 pronunțată de Curtea Constituțională prin care se prezintă exact același raționament juridic în explicitarea diferenței dintre noțiunea de dezbatere și cea de pronunțare, respectiv că "egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situația diferită a părților prezente la dezbateri sau la pronunțare și care, în cunoștință de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunțate justifică un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac a momentului pronunțării hotărârii.

De altfel, potrivit art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești se face "în condițiile legii". Eventuala lipsă de diligență a părții care, deși a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii judecătorești, nu promovează căile de atac împotriva acesteia în termenul prevăzut de lege nu poate constitui un temei suficient pentru a nu da eficiență dispozițiilor imperative ale art. 2501 alin. (1) C. proc. pen.."

În raport de considerentele de fapt și drept expuse, Înalta Curte, apreciază că termenul de contestație formulat în cauză curge de la data pronunțării și nu de la comunicarea dispozitivului, astfel că se impune respingerea, ca tardivă, a contestației formulate de contestatorii C. și A. împotriva încheierii din data de 27.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorii C. și A. împotriva încheierii din data de 27.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2023.

GGC - MM