ÎCCJ, Decizia nr. 21/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 600 din 17 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de A. împotriva Deciziei nr. 18322 din 28 august 2020.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021, Curtea de Apel Ploiești a suspendat judecata apelului declarat de contestatoare împotriva Sentinței nr. 600 din 17 februarie 2021 a Tribunalului Prahova, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Împotriva încheierii de suspendare din 26 octombrie 2021, contestatoarea a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Încheierea recurată

Prin încheierea din 15 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost suspendată judecata recursului declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei ultime încheieri, contestatoare A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Articolul 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că încheierile de suspendare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt hotărâri judecătorești definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, în temeiul textelor legale anterior citate, se constată că încheierea recurată nu mai este supusă căii de atac recursului, sens în care, în raport de art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.

GGC - NN