ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 258/2022

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Ploiești: Prin încheierea de ședință nr. 1891 din 25 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Birou Executorului Judecătoresc B..

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova: Prin decizia civilă nr. 230 din 9 martie 2020, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință nr. 1891 din 25 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât Birou Executorului Judecătoresc B..

Contestație în anulare: Prin decizia civilă nr. 568 din 1 iulie 2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 230 din 9 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul Birou Executorului Judecătoresc B..

Recurs - Curtea de Apel Ploiești: Prin decizia nr. 125 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost admisă excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu și, în consecință, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 568 din 1 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B..

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 125 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, contestatoarea A. a declarat recurs.

Procedura în fața instanței de recurs: Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 iunie 2021. Având în vedere data înregistrării cererii introductive (4 martie 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei. În speță, contestatoarea A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă. Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,